Si din nou...LA MULTI ANI!!!

Nu pot sa cred ca a trecut atata timp...Nu cred ca blogul meu a ajuns la patru anisori...
Il iubesc, este parte din mine...Ma bucur sa stiu ca sunt oameni care citesc si asteapta cu nerabdare o noua postare...Ma bucur ca pot vorbi deschis...cu si despre...sex!!!
La Multi Ani dragul meu!!!

Nu...stiu

-Dragostea mea, vrei sa ai copii?
-Nu...stiu!!!

Lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample...
In aceeasi zi mi s-a stricat furtunul de la dus, l-a apucat carcelul exact in momentul juisarii, si culmea eram si la perioada de ovulatie...Asa ca pana imi vine menstruatia nu mai beau alcool si nu mai iau medicamente...Asta daca mai vine...

Sex pe silent

Nu stiu altii cum sunt...dar eu cand vine vorba despre sex, vorbesc si il fac cu foarte mult nonconformism. Recent am vorbit despre sondajul vezical la femei cu cateva fete, studente in anul trei la facultatea de asistenta medicala, venite in stagiu la mine pe sectie. Surprinzator sau nu, acestea nu cunosc anatomia organelor genitale feminine, lucru esential in cunoasterea tehnicii. Nu despre medicina este vorba...este vorba despre propriile organe genitale, despre ceea ce au ele intre picioare. Si nu au stiut sa-mi spuna ca meantul urinar este imediat sub clitoris. Intrebandu-le cum arata clitorisul nu au stiut sa-mi spuna...Despre orgasm nici nu mai vorbesc...
Caci da despre orgasm vreau sa vorbesc...asadar...
Nu stiu altii cum sunt...dar eu, cand am orgasm, tip. Le-am pus pe aceste studente sa-mi descrie si ele ce traiesc atunci cand au orgasm. Evident ca raspunsul lor a constat in clasicele definitii, pe care nici din partea barbatilor nu le mai accept. Umezirea exagerata a vaginului, dilatarea pupilelor, contractia sfarcurilor, si dah...gemetele de rigoare, mi se par descrieri puerile.
Orgasmul (cel putin cel clitoridian) este acea senzatie caracterizata prin pulsatii in zona respectiva (asemanator pulsatiilor din orgasmul masculin), care se datoreaza, in cazul ambelor sexe, sangelui care invadeaza zona precum si a inervatiei specifice. Senzatia este atat de exploziva incat nu ma pot abtine sa nu ma exteriorizez. De cateva ori, orgasmul a fost atat de puternic incat am plans de fericire...
www.youtube.com/watch?v=Ff5IOSj1l7w
www.youtube.com/watch?v=rsmZxlvyV6g
www.youtube.com/watch?v=TnSedIz2vlQ
(mai sus sunt trei linkuri care te ajuta  sa intelegi mai bine orgasmul)
Este trist sa aflu ca multe femei de varsta mea nu au experimentat asa ceva pana acum. Numesc asta lipsa de respect fata de propria persoana, si cred ca aceste femei fac sex doar de dragul de a o face, si cele mai multe mimeaza orgasmul de frica etichetei de...frigida. In cele mai multe cazuri cred ca este vorba de o "frigiditate intelectuala" care se manifesta prin lipsa de interes fata de propria persoana. Orgasmul este un lucru care tine de propria persoana si prea putin de partener. Daca intr-adevar vrei, il obtii. Si ca sa-l obtii trebuie sa stii cum. Si ca sa stii cum este nevoie de autocunoastere. Masturbarea nu este un pacat. Multe femei practica masturbarea chiar daca sunt implicate in relatii serioase, asa cum si barbatii se masturbeaza in aceleasi conditii. Uneori avem nevoie de a fi noi cu propria persoana si de a ne oferi singuri placeri trupului, sufletului, si mintii. Mi-ar placea sa cred ca o data ne vom elibera de aceste prejudecati, si ca vom ajunge la o maturitate sexuala care sa ne permita sa avem o viata sexuala implinita...
Eu mai am multe de invatat, dar am orgasm de fiecare data cand mi-l doresc. Creierul este de fapt organul erogen... Si asa cum am spus ma manifest ca atare. Am un vecin la acelasi etaj cu mine care obisnuieste sa tropaie atunci cand urca scarile. I-am atras atentia o data si a doua oara cand am facut-o mi-a atras atentia ca se aude atata de tare cum tropaie pentru ca peretii sunt subtiri. Tot din aceeasi cauza, aude si el unele lucruri...atat tipetele de ciondaneala, cat si tipetele de placere. Mi-a atras atentia delicat asupra acestor aspecte, dar si asa am crezut ca intru in pamant de rusine...Urmatorul orgasm a fost mult mai silentios, dar si asa nu am putut sa-l reduc la mut. Dupa acest ultim episod mi-am zis ca nu are rost sa ma abtin, ca oricum nu cred ca voi reusi. Pentru ca sunt chestii normale, pe care fiecare om si le manifesta cum  ii vine. Daca altii sunt frustrati si se abtin, eu nu trebuie sa fiu ca ei. E ca si cu stranutul...Sunt multi oameni care se abtin atunci cand le vine sa stranute sau stranuta pe modul silentios...Riscul in astfel de situatii este sa se sparga un vas de sange, asa ca eu dau drumul stranutului sau orgasmului asa cum imi vine, asumandu-mi absolut orice constatare...
P.S.: Simo programul meu este deosebit de incarcat. Ma pregatesc de dizertatie, merg la munca, si invat pentru examenul pentru post definitiv. Acestea sunt motivele pentru care am lipsit de aici in ultima perioada...

Sunt doar urmari

Fac psihoterapie!!!
Si imi face mult mai bine decat as fi crezut!!!
Recomand psihoterapia oricand, pentru oricine fara a avea probleme evidente.
Multi fac confuzia intre un psihiatru si un psihoterapeut, desi diferenta este evidenta. Psihiatrul vindeca (desi nu prea reuseste) bolile "mintii", pe cand psihoterapeutul este cel care vindeca sufletul...
Ieri am vorbit despre sex...Era inevitabil sa ocolim acest subiect.
Si m-am deschis mult mai mult decat ma asteptam sa o fac. Am inceput sa povestesc cu aceeasi reticienta cu care as fi facut-o cu un prieten, si am continuat cu o lejeritate de neexplicat. Am inteles ca tot comportamentul meu se datoreaza trecutului...perioada de copilarie care isi pune amprenta adanc asupra a ceea ce sunt acum.
Nu este o intamplare ca am ajuns sa scriu cu si despre sex...nu este o intamplare ca imi place sexul. Si nici un barbat din viata mea nu a fost intamplator. Nu vreau sa intru in detalii personale, dar concluzia pe care o pot trage este aceea ca eu nu imi cer iertare, nu regret, nu imi port pica pentru ceea ce am trait...Ele sunt doar urmari a ceea ce o data a fost...
Asa ca dragii si dragele mele...
Sa nu va invinovatiti pentru fanteziile sexuale pe care le aveti. Nu trebuie sa va simtiti stanjeniti fata de propria  persoana ca puneti in practica fel de fel de practici sexuale care mai de care mai ciudate (in aparenta). Ele sunt urmari ale trairilor anterioare, trairi nu neaparat negative. Fanteziile sexuale, oricat de exagerate ar fi, nu reprezinta indiciu de anormalitate. Si de obicei subiectii nu isi pun in aplicare fanteziile. Acestea raman doar la stadiu imaginar, dar pentru unii dintre ei reprezinta o sursa de frustrare, cautand o cauza.
Psihoterapia gaseste raspunsurile tuturor intrebarilor pe care ni le punem. Psihoterapia te deculpabilizeaza de niste lucuri de care te invinovateai pana acum. Nu esti bolnav, nu esti anormal, nu esti vinovat...sunt doar urmari...

Iubesc in culori de toamna

IUBESC!!!
In ciuda a tot acestui timp...il iubesc! Relatia noastra a trecut prin fel de fel de hopuri si obstacole cu sarma ghimpata, care o data trecute au lasat rani, transformate in cicatrici, pe care acum le privim cu mandrie, ca tot ce nu ne-a omorat ne-a facut mai puternici.
Stau in casa parinteasca cu fata spre geam. El este de doua zile la zeci de kilometri de mine. Si mi-e dor de el. Daca as fi stiut ca din cauza programului nu ne putem vedea doua zile, dar ne aflam totusi in acelasi oras, dorul nu ar fi fost atat de mare. Privesc pe geam copacii copilariei plini de frunze colorate; sunt mai mari, imbatraniti, prafuiti, neatinsi de neastampar de copil. E liniste surda, iar copilaria este de mult uitata in panzele trecutului. Mi-e dor de acea perioada, dar desi au trecut ani de atunci, mai dor imi este de el, de noi, de caminul nostru. Aici e frig, e trist, e trecut...Acolo e cald, e veselie si viitor...
Astept sa vina sa ne plimbam romantic pe covor de frunze si apoi sa plecam la noi cu amintirea unei zile cu miros de crengi uscate...Mai sunt doua zile si ajunge si el aici, in orasul unde ne-am cunoscut. Peste alte doua zile plecam in orasul unde ne-am recunoscut...
Va veni iarna...dar si atunci am sa iubesc..in alte culori!!!

Save sex la Cluj-Napoca

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Raspuns la provocare...

Mi-am propus inca de la inceputul acestei provocari sa o duc pana la capat...Din pacate nu am reusit, si asta pentru ca...nu a fost nevoie...Schimbarea a avut loc fara sa-mi dau seama, o data cu ultimele preocupari, care au avut si au influenta asupra caracterului meu...
M-am angajat si-mi place enorm ceea ce fac. Asta ma implineste si ma face sa am timpul ocupat, asa cum inainte nu era, atunci cand aveam timp sa ma gandesc la fel de fel de prostii si sa despic firul in patru.
Relatia mea merge minunat si este asa de cand m-am angajat. Obosita fiind nu mai am puteri sa ma mai leg de nimicuri care inainte erau samanta scandalurilor. Nu mai tip, nu ma mai simt frustrata...si asta se vede si in relatiile cu ceilalti...
Merg la psiholog...iar asta este una dintre cele mai bune decizii pe care am putut-o lua in ceea ce ma priveste...Lumea trebuie sa inteleaga ca a merge la psiholog nu inseamna ca suferi de vreo boala psihica... Psihologul este o persoana care asculta tot ceea ce nu ai putea sa spui altcuiva, si care nu te sfatuieste, ci te face sa-ti gasesti singur raspunsuri.
M-am schimbat...si-mi place de mine asa!!!

Ziua no.21

One of your favorite shows.

Aceasta cerinta se refera oare la show-urile de televiziune sau...
Pai daca vine vorba de televiziune imi place orice stire mondena, orice emisiune de lifestyle, si multe din documentarele de pe Discovery.
Daca vine vorba de show in general imi place extraordinar de mult sa merg la concerte in aer liber. Basul care vibreaza sufletul si energia celor din jur imi revitalizeaza mintea, trupul si sufletul.
Imi mai plac show-urile dansatoarelor la bara...Ma excita la nebunie sa vad femei cum danseaza lasciv si isi freaca diferite parti ale corpului de recele metalului...Am incercat si eu o data (doar de proba, fara spectatori) si este realmente imbatator sentimentul pe care o bara ti-l da cand te invarte nebuneste...
Imi place sa fac show...

Ziua no.20

How important you think education is?

Foarte importanta...
Desi pe timpul scolii nu-mi placea mai deloc sa invat si mi se parea o povara bibliografia impusa pe timpul vacantei, acum recret si cred ca as fi putut face mai mult in aceasta privinta. Cred ca daca nu era mama mea, care pe tot timpul scolii si-a aratat severitatea, care ulterior s-a dovedit a fi foarte ajutatoare, cred ca aveam in amintire multe corijente. M-am bazat mult timp pe noroc, pe fler si pe inteligenta nativa, si doar in facultate (pe la sfarsitul ei) mi-am dat seama ca de fapt invat pentru mine si pentru nimeni altcineva.
Dorinta de a demonstra ceva, cuiva, tuturor de fapt, m-au determinat sa am rezultate bune. Am luat premiul intai pana in clasa a 5-a inclusiv si am iesit sefa de promotie in facultate. Un feedback m-a facut insa sa-mi dau seama ca desi am avut rezultate bune, desi am demonstrat ceea ce vroiam sa demonstrez, nu am nici o satisfactie. Nu ma intelegeti gresit...sunt multumita de statutul meu actual, dar destul de tarziu mi-am dat seama ca de fapt propria educatie este o latura care de ceva ani ma priveste...Am realizat asta in ultimul an, cand efectiv nu mai pot fi cea mai buna, si cand un sapte m-a facut cea mai fericita. Este un sapte pe care il merit pe deplin, pe care l-am obtinut fara sa copiez, fara sa apelez la fler, sau inteligenta nativa, si care ma face sa ma simt (mai) mandra decat un zece dobandit prin frauda. Am plans de fericire de doua ori datorita unui zece...in anul 1, semestrul 2 la T.I.B. si in anul 4 la ginecologie...Asta si pentru ca pe acestea le-am meritat cu adevarat, si care (inca) isi demonstreaza autenticitatea prin informatiile bine intiparite in minte.
Ceea ce vreau sa subliniez este ca nu conteaza nota, desi asta reflecta rezultatul studiului. Valoarea educatiei scolare, caci despre asta vorbim, nu releva din rezultate neaparat, mai ales ca in zilele noastre, subiectivitatea profesorilor strica adevarata clasare a elevilor. Valoarea educatiei se poate evidentia prin cultura generala dobandita, care se mentine mult in ani...Cartile citite, istoria si geografia propriei tari, putina cultura medicala, contureaza frumos bagajul de cunostinte. Dar cine mai tine cont printre tinerii din ziua de azi de aceste aspecte? Pentru ei altele reprezinta valorile...
Cultura mea generala nu este nici pe departe vasta, dar pot spune ca dobandesc cateva cunostinte care ma fac mandra de propria persoana. Iubesc limba romana si urasc greselile gramaticale. Iubesc medicina si urasc  pseudocunostintele unora care isi autoadministreaza medicamente. Iubesc cartile (mi-am descoperit de putin timp aceasta pasiune-din pacate).
Educatia nu se refera numai la scoala. Educatia se dobandeste in timp cu multa rabdare si perseverenta. Valoare din ce in ce mai rar intalnita, educatia nu are nici o legatura cu snobismul, gelozia, invidia, frustrarea, barfa...Educatia reflecta fidel inteligenta...Si imi pare rau sa deduc ca suntem din ce in ce mai putin educati...

Ziua no.19

Disrespecting your parents

Nu am de ce sa-mi desconsider parintii. Datorita lor sunt aici. Cu toate ca acum ceva ani credeam ca am cei mai rai parinti de pe planeta, in momentul de fata nu pot sa zic decat ca ii iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru ei...

Ziua no.18

Your beliefs.

Cred in:
- Dumnezeu;
- in mine
- fantome;
- soarta;
- dorinte.

Ziua no.17

Your highs and lows of this past year.

Highs:
- Am absolvit facultatea cu media cea mai mare fiind sefa de promotie;
- Am intrat la buget la masterul mult dorit de Terapie Intensiva la Cluj-Napoca;
- M-am mutat cu iubitul meu in chirie la Cluj-Napoca, decizie pe care o consider una dintre cele mai bune;
- M-am perfectionat in gatit: am facut ciorba de burta, cozonaci, sarmale si mi-au iesit minunat;
- Am cunoscut-o personal pe Laura Andresan;
- M-am fotografiat cu (aproape) toti cantaretii renumiti din tara;
- Am participat la prima Conferinta orala, unde am prezentat o lucrare;
- Am reusit sa sarbatoresc impreuna cu iubitul meu sase ani de relatie;
- Am devenit mai responsabila, mai ordonata;
- Am luat examenul pentru un post de asistent medical pe Terapie Intensiva; acum lucrez la Institutul Regional de Gastrologie si Hepatologie Cluj-Napoca.

Lows:
- Nu am reusit sa slabesc asa cum mi-am propus;
- Nu am reusit sa ma las de fumat;
- Nu mi-am dat licenta la a doua facultate (psihologie la Spiru Haret);
- Nu am citit atat cat mi-as fi dorit;
- Nu am calatorit atat cat mi-as fi dorit.

Ziua no.16

Your views on mainstream music.

Muzica este pentru mine cert indispensabila. Ascult mai multe genuri de muzica in functie de stare. Imi place sa ascult indeosebi Beyonce si Rihanna, dar nu ma feresc de muzica clasica, atunci cand vreau sa ma relaxez sau surprinzator de manele cand sunt sub influenta alcoolului si vreau sa dansez. De la un timp imi place si muzica populara, care poate sa aduca melancolie, sau dimpotriva fericire in starea de spirit.
Nu cred intr-un curent muzical, asa cum de altfel nu cred in trand-uri de moda. Consider ca persoanele care respecta un tipar, nu au personalitate, nu au imaginatie. Este monoton, si comunist sa-ti placa ceva ce este impus de societate.
Nu ma feresc sa recunosc (asa cum multi o fac), ca-mi plac toate genurile de muzica, si ca ascult in functie de stare orice...

Ziua no.15

Your favorite Tumblrs

Poate o sa vi se para amuzant dar nu pot scrie nimic la aceasta postare pana nu ma lamureste cineva ce naiba inseamna "Tumblrs"...

Ziua no.14

Your earliest memory

Era o seara inorata in care vantul batea puternic si lumini se intrezareau in departare. Mama trebuia sa plece la schimbul trei, asadar m-a lasat la o matusa indepartata, batrana si urata. Dupa plecarea mamei de acasa, furtuna s-a apropiat de orasul nostru, dezlantuindu-se cu tunete si fulgere puternice. Mi-era foarte frica si stiu ca m-am ascuns sub plapuma. Cand eram mica imi imaginam ca daca inchid ochii luminile se sting, sau daca ma ascund sub plapuma si tin ochii stransi ma voi teleporta altundeva. Mi-as fi dorit sa fiu atunci alaturi de bunicii mei care ma iubeau nespus si care cu siguranta ma linisteau, inlaturand frica de luminile si zgomotul de afara. Nu s-a intamplat...eram tot acolo alaturi de vrajitoarea aia care stiu ca deschisesera geamurile sa ma inspaimante si mai tare si care statea pe un fotoliu razand de mine...M-am dus fugind spre usa de la intrare, si stand in genunchi am inceput sa zbier din toti rarunchii dupa scumpa mea mama care nu mai venea...
Cred ca aveam patru ani pe atunci...si de atunci mi-e frica de tunete si de fulgere...

Ziua no.13

Somewhere you'd like to move or visit.

Pana acum am vizitat Portugalia si Spania, locuri care mi-au placut enorm, indeosebi pentru ca sunt tari latine. Spania (Barcelona) mi-a ramas in suflet si prin urmare acesta este locul unde mi-ar placea sa ma stabilesc la un moment dat (insa nu definitiv).
Mi-ar placea din suflet sa am posibilitatea sa vizitez propria tara, pentru ca atat cat mi-a fost dat sa vad, tara noastra este realmente minunata...Pacat insa de (unii) locuitori de-ai ei care nu ne-o uratesc dar ne fac, pe cei care vrem valoare, sa ne indepartam de ea...Eu imi doresc ca indiferent unde voi ajunge vreodata sa ma intorc in Romania...Aici ma simt realmente in largul meu.
Mi-ar placea sa vizitez, dar doar in regim de vacanta, India, China, Japonia, Brazilia, Statele Unite ale Americii (Las Vegas, New York).
Imi doresc sa ajung in Suedia la nasul meu de botez.
Mi-ar placea sa profesez o perioada in Anglia, de preferat in capitala...
Vreau sa vad Parisul alaturi de iubitul meu...

Nu cred ca am prea multe pretentii...Sunt doar dorinte care poate la un moment dat mi se vor implini...Apropo de dorinte...Anul trecut pe vremea asta imi doream nespus sa vad oceanul...Anul acesta dorinta mi s-a implinit vizitand Porto si Lisabona...Nici daca planuiam dorinta nu mi se implinea...S-a indeplinit de la sine, cu ocazia unui schimb de experienta cu facultatea...
Imi place sa zbor cu avionul la nebunie...asadar nu voi rata nici o ocazie sa o fac...
Cu siguranta la pensie (sau pana atunci) o sa am ocazia sa bifez pe lista toate cele descrise mai sus...

Ziua no.12

Bullet you whole day 

Care zi? Pai nu stiu ce zi sa aleg avand in vedere ca sunt in urma cu postarile...Ieri...a fost zi de sarbatoare, asadar o descriu pe aceasta:

• La 9 jumatate m-am trezit;
• La 10 am fost la biserica;
• Pana la 11 jumatate cand am ajuns acasa; al meu era deja trezit;
• Am luat micul dejun impreuna;
• Ne-am imbracat si am mers la cumparaturi;
• Am revenit acasa ca sa lasam cumparaturile si apoi am mers la mall pentru o...plimbare;
• Mi-am achizitionat niste ghetute superbe de la Zara (la super reducere) si am servit o prajitura cu crema de branza si visine (incalcand drastic regulile dietei) ;
• Am ajuns acasa si mi-am facut mani-pedi timp in care al meu s-a dus la un client;
• Am facut putina ordine prin casa, am facut baie si apoi....patul;
• Am facut dragoste si apoi ne-am uitat pana mai tarziu la televizor.

La prima vedere poate pare plictisitoare ziua de ieri dar eu nu pot sa spun decat ca a fost superba...Pentru ca fiecare zi petrecuta alaturi de el este minunata...

Ziua no.11

Put your iPod on shuffle and write 10 songs that pop up.

1. Rihanna - Where have you been
2. Beyonce - Run the world (girls)
3. Beyonce - I was here
4. Guess Who - Decat sa minti
5. Connect - R - Vara nu dorm
6. Kamelia - Prima oara
7. Grasu' - Turbofin
8. Guess Who - Tot mai sus
9. Mandinga - Zaleilah
10. CRBL - K boom

Si lista poate continua...

Ziua no.10

Discuss your first love and first kiss.

Primul meu sarut a fost undeva pe la 12 ani si cred ca este unul dintre lucrurile pe care le regret cel mai mult. Nu era nici momentul, nici locul si nici persoana potrivita pentru acest lucru...Asadar nu vreau sa intru in amanunte...Prietenii stiu de ce!!!
Prima mea iubire a fost la 15 ani jumatate. Eram la sfarsitul clasei a 8-a cand l-am cunoscut pe fratele mai mare a unui coleg de clasa. Eu cu o colega am mers la el acasa pentru a cauta pe internet rezultatele la capacitate. Cand am strans mana cu el pentru a face cunostinta am simtit pentru prima data fluturasii dulci ai iubirii. Eram mica, naiva dar era poate cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat pana atunci. Au urmat intalniri, plimbari sub clar de luna, cadouri dragute...Ma indragostisem de el...iubeam pentru prima oara (desi daca ar fi sa definesc acum termenul "iubire" nu pot spune acelasi lucru). Au urmat intalnirile la el, unde am descoperit (prin masturbare reciproca) pentru prima data orgasmul alaturi de un barbat (caci deja stiam ce e...). Intr-o zi de toamna (5 octombrie) m-a condus la un apartament din blocul in care locuia. Covor de trandafiri, drum luminat de lumanari, un pat imens, muzica in surdina, si o felicitare cu un trandafir ce ma asteptau in pat. Ne-am dezbracat timizi, ne-am sarutat indelung si inevitabilul s-a produs. Eram atat de speriata...ma durea si sangeram...dar el m-a inteles si mi-a fost alaturi... Sunt fericita acum pentru simplul motiv ca prima data a fost frumos...Il iubeam, ma iubea, decorul era minunat. Singurul lucru pe care il regret este acela ca s-a intamplat (parca) prea devreme... Totusi sunt multumita...Am auzit povesti cutremuratoare de la fete care si-au pierdut virginitatea prin te miri ce bude infecte, la chefuri de apartament, beti crita...
Ne-am despartit din prostie pe 12 aprilie...adica exact de ziua mea. Imi parea rau pentru parintii lui pe care incepusem sa-i indragesc...imi parea rau pentru fratele lui, pentru el...pentru noi.
Au fost 8 luni frumoase. A doua zi mi-a cerut inapoi toate cadourile de la el...i le-am dat promitandu-mi ca nu am sa mai iubesc vreodata vreun barbat si crezand ca totul se termina acolo...
...dar acolo a inceput de fapt...

Ziua no.9

How you hope your future will be like?

Desi am mai scris despre asta in postarea "Ziua no.2" as putea sa dezvolt totusi putin aici...
Pai am 24 de ani si 4 luni... viitorul pentru mine incepe de...maine sau nu mai degraba viitorul incepe din secunda urmatoare. Am invatat in tot acest timp ca lucrurile in viata sunt relative si ca planurile de viitor nu sunt decat niste prostii caci oricum lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample...Precum am spus...daca planurile se indeplinesc totul este de fapt o simpla coincidenta.
Ar fi imposibil sa spun ca nu am dorinte sau teluri. Imi doresc un viitor luminos. Imi doresc sanatate, fericire alaturi de cei dragi...
In urmatorul an vreau sa-mi termin masterul cu bine si sa acumulez experienta de lucru; vara viitoare vreau sa merg in vacanta in Grecia sau orice alta tara cu litoral frumos.
In urmatorii doi ani vreau sa fiu ceruta de sotie...si vreau sa plec...
In urmatorii trei ani vreau sa ma marit...
In urmatorii patru ani vreau sa am un copil...
Si cred ca dorintele se opresc deocamdata aici...
Nu vreau totusi sa cred ca va fi precum am spus mai sus...Lucrurile se pot schimba intre timp. Vreau totusi sa nu ma mai gandesc la alte timpuri si sa-mi traiesc frumos prezentul. Daca prezentul este minunat sansele cresc ca viitorul sa fie la fel, si in acest fel sa fie si trecutul...

Ziua no. 8

A moment you felt the most satisfied with your life.

Ar fi multe intamplarile care m-au facut sa fiu fericita dar nu cred ca a existat pana acum acel moment care sa ma copleseasca...Cred ca nasterea copilului meu va fi unul dintre cele mai frumoase intamplari a vietii mele, moment care probabil am sa-l descriu cel mai cel...
Imi place sa gust fericirea in doze mici...si des. Fericirea e un drog, care determina secretia de endorfine care sunt  neurotransmitatori, ca si dopamina si serotonina, cu efect antialgic.
Iata momentele de fericire pe care le savurez de fiecare data ca un elixir dulce:
- de fiecare data cand ma alinta iubitul, inclusiv la fiecare orgasm;
- de fiecare data cand am rezultate bune...si acum tin minte primul 10 la TIB sau 10 la Gineco...Atunci am plans de fericire si am simtit momentul incredibil de intens;
- de fiecare data cand o sun pe mama si-mi spune ca acasa toate sunt bune si frumoase;
- de fiecare data cand imi fac prieteni buni si cand rad alaturi de ei;
- de fiecare data cand mananc inghetata...
Si dah sunt multe momentele...
Cineva mi-a spus ca fericirea nu trebuie asteptata de la altcineva...Fericirea vine din tine!!!

Ziua no.7

Your zodiac sign and if you think it fits your personality.

Sunt in zodia berbec. Nativii din aceasta zodie sunt descrisi ca fiind incapatanati, ambitiosi, sociabili, iubitori. Cred ca aceste aspecte ma caracterizeaza pe deplin. Nu-mi place insa ca se spune ca berbecii nu se potrivesc cu fecioarele...si iubitul meu este fecioara...
Mai multe despre zodia Berbec click aici.

Ziua no.6

Write 30 interesting facts about yourself.

Foarte dificila aceasta provocare...Nu cred ca pot enumera atatea lucruri interesante despre mine...
1. Cand eram mica nu-mi placea numele meu. Vroiam sa ma cheme Andreea. Acum imi ador numele pentru ca ma...caracterizeaza.
2. Desi am (doar) 24 de ani mi-e foarte frica de batranete. Tocmai de aceea am inceput deja cu remedii antiaging.
3. Sunt super complexata de faptul ca sunt supraponderala.
4. Sunt (insa) o gurmanda...
5. ...pentru ca imi place la nebunie sa gatesc.
6. Imi place sa fiu inconjurata de oameni.
7. Imi place sa iubesc, sa ma impac bine cu toata lumea (desi constientizez ca asta e imposibil).
8. Sunt intr-o relatie de sase ani.
9. Imi iubesc jumatatea si mi-l doresc ca sot si tata al copilului meu.
10. Imi doresc doar un copil si daca ar fii posibil sa fie fata ar fi minunat.
11. Imi iubesc parintii desi cand eram mica nu credeam ca voi zice vreodata asta din tot sufletul.
12. Am avut o copilarie minunata.
13. Am o surioara minunata pe care o iubesc la infinit.
14. Nu-mi cunosc (inca) stilul vestimentar dar lumea ma lauda deseori.
15. Pictez, am facut Scoala Populara de Arte, dar nu ma consider un artist.
16. Anna Lesko m-a inspirat o perioada.
17. Sustin sexul bun si sanatos. Lucrarea mea de licenta s-a numit "Boli cu transmitere sexuala", si a continut un studiu despre nivelul de cunostinte sexuale a tinerilor liceeani.
18. Imi place Laura Andresan pe care o iubesc pentru omul care se ascunde in spatele atator prejudecati.
19. Am iubit cativa barbati pana acum, dar fiecare varsta ofera o perceptie diferita a acestui sentiment. Acum sunt convinsa ca iubesc cu adevarat.
20. Sunt ambitioasa si de obicei nu ma las pana nu reusesc ceea ce imi propun.
21. Sunt incapatanata si foarte greu imi schimb parerea...
22. Iert dar nu uit. Iert si ma fac ca uit...
23. Am cautat toata viata o prietena...In ultimul timp nu am mai cautat-o si a venit ea la mine...Te iubesc Adriana.
24. Imi place ordinea si curatenia.
25. Imi place sexul.
26. Imi place sa fumez. Desi imi doresc sa ma las si am avut cateva tentative...nu am reusit.
27. Vreau sa lucrez in strainatate.
28. Imi doresc sa fac si altceva in afara de asistenta medicala. Mi-as dori sa am propriul salon de infrumusetare.
29. Imi pace sa calatoresc si sa zbor cu avionul (la nebunie). Imi place apa si sa vizionez filmul.
30. Ador sa fiu independenta.

Cele 30 de lucruri despre mine (desi initial mi se pareau foarte multe), le-am scris dintr-o rasuflare, fara sa am vreo ezitare, fara sa ma impotmolesc...Deci ceea ce am scris mai sus este cat se poate de autentic...este cat se poate de...eu!!!

Ziua no.5

A time you thought about ending your own life

Cred ca as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am gandit cum ar fi sa...nu mai fiu. Acum rad cand ma gandesc, dar aproape dupa fiecare despartire mi-am dorit sa mor, indeosebi cand a fost vorba de S sau L. Durerea provocata de decesul bunicului meu a fost un alt moment cand credeam ca nu mai are rost sa traiesc...
Dar le intrece pe toate intamplarea cand, singura fiind in Spania, am fost anuntata la telefon de iubitul meu (actual) ca ne despartim. Gresisem eu...recunosc, dar vorbele lui, felul in care au fost spuse au fost atat de dureroase incat mi-a incetosat gandirea. Sustin in continuare (am mai descris intr-un post) ca senzatia de suferinta este uneori placuta. Nu sunt deloc sadica, dar atunci am plans pana m-a apucat frisonul; ochii mi-au secat si nu mai aveau lacrimi...la fiecare suspin un fior rece imi aluneca in jos pe coloana...Cand plangeam vedeam totul in ceata...La un moment dat - cum stateam la etajul 8 -  m-am uitat in jos si am avut senzatia ca cineva ma cheama sa o fac... Ma uitam in jos si lacrimi grele imi cadeau una cate una in negura noptii, spre...moarte...Si moartea ma chema cu o voce suava, ademenitoare. Am avut insa taria sa cred ca lucrurile se pot totusi remedia si ca ar fi un mare pacat sa mor dupa ce am investit atat in mine. Imi imaginam parintii langa propriul meu sicriu, cum plang si se intreaba intr-una de ce...Mi-l imaginam pe al meu cum innebuneste de dorul meu si cum imi viziteaza zilnic mormantul... Toate acestea m-au facut sa-mi revin si sa-mi dau seama ca sinuciderea ar fi cea mai proasta alegere.
De atunci cred ca nu as putea face niciodata asa ceva...Nu mi-as face nici un bine, ca sa nu mai vorbim de cei dragi. Stand stramb si judecand drept, chiar ma gandeam cat de slabi trebuie sa fie sinucigasii...Cat de nerespectuosi fata de darul oferit de Dumnezeu, cat de nepasatori fata de ce se va intampla ulterior, cat de egoisti, cat de...bolnavi. Sunt norocoasa...sunt norocoasa pentru ca ma gandesc ca din miile de spermatozoizi ce alergau ca nebunii dupa ovulul lui maica-mea, tocmai ala din care m-am facut eu, a ajuns sa il strapunga...Si asta ma face sa nu mai vreau sa ma gandesc vreodata la moarte.

Ziua no.4

Your views on religion

Religia - o fraza de dansii inventata
Ca cu ai ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osanda ca vita de la plug?
                                                                Mihai Eminescu - Imparat si proletar

Nu am fost crescuta in spirit credincios. Nu am fost dusa la biserica duminica si nu am avut icoane in casa. Asta m-a facut sa cred ca biserica este o constructie unde merg babele si barfesc, ca preotul e si el om si ca si el se masturbeaza, ca icoanele sunt chip cioplit, ca Biblia este de fapt un basm popular si ca moastele sunt simple oseminte. Am ajuns insa la o varsta la care simt nevoia sa ma indrept spre Dumnezeu.
Cred si am crezut mereu in Dumnezeu...dar eram convinsa ca singura dovada este sa port credinta in suflet si atat. Este ca si ascultatul muzicii...Admir persoanele care asculta rock si nu se imbraca in negru. Cei cu plete si tricou Metallica sunt dupa parerea mea lipsiti de incredere in propria persoana si in propriile gusturi, avand nevoia de aparteneta la un grup. La fel cred(eam) si despre credinta, ca reprezinta nevoia de apartenenta la un grup, care are aceleasi principii si credinta. Sa fie oare ceva mai presus de atat, si sa avem nevoia de credinta in ceva supraomenesc care ne poate ajuta cand avem nevoie? Dar de ce ne indreptam spre Dumnezeu doar atunci cand avem nevoie? De ce nu putem fi permanent cu gandul la El si sa fim cu credinta si atunci cand suntem fericiti sau avem tot ce ne-am dorit?
Acum doua saptamani am fost la Manastirea Nicula, pe care o recomand tuturor. Poarta hramul Fecioarei Maria, si este deosebit de frumoasa. Acolo am asistat la slujba de duminica, dupa care preotul ne-a povestit taina Inmultirii painilor in pustie. Se refera la hranirea spirituala de fapt; si asa cum cu credinta apostolii au hranit cu cinci paini si doi pestisori cinci mii de barbati, femei si copii lor, asa si noi din putinul pe care il avem, cu credinta putem hranii "foamea" sufleteasca. Mi s-a parut de-a dreptul irevocabila pilda preotului, care m-a facut sa vreau sa-l vizitez pe Dumnezeu mai des, nu numai atunci cand am nevoie de El, iar unul dintre motivele majore ar fi senzatia minunata de indestulare sufleteasca pe care credinta adevarata ti-o poate oferi.
Eu imi doresc sa-mi cresc copilul in spirit crestin pentru ca oricum toti ajungem la un moment dat in viata cand simtim nevoia de pocainta.
P.S.: Nu am patit nimic...sunt tot eu Isaxx care sustine sexul...bun si sanatos...numai ca putin mai...cu capul pe umeri... ;-)

Ziua no.3

Your views on drugs and alcohol.
Fumez si cred ca am obiceiul asta de mai mult de 9 ani...Nu vreau sa stiu ce depuneri sunt in plamanii mei asadar fumez in continuare. Mai fac cure de aer curat de munte, salinoterapie, exercitii cardio si nu simt (atat de tare) efectele fumatului. Folosesc creme antirid si paste de dinti cu efect de albire pentru a diminua efectele fumatului. Si in ciuda scuzelor mele stiu  ca sunt dependenta.
Cred ca dupa varsta de 18 ani fiecare este capabil sa decida pentru sine. Eu atunci mi-am aprins tigara in fata parintilor, lucrurile fiind iremediabile. Stiu ca sunt dependenta de tigari iar aceasta senzatie de a depinde de un lucru ma face sa ma simt slaba in fata propriei ambitii care stiu ca poate fi superioara. Intotdeauna am sustinut ca nu ma las nu ca nu pot...ci ca nu vreau. De ce nu vreau???Pai pentru ca tigara a fost singura care mi-a fost alaturi si la bine si la rau, care a avut timp de fiecare data sa-mi asculte ofurile si singura care imi dadea o stare de bine dupa o criza acuta de plans... Ce fac cu mainile daca ies in oras? Ce fac dupa ce mananc? Ce fac dupa sex? Imi aprind o tigara... Daca as sta sa ma gandesc la cati bani am cheltuit pe viciu probabil mi-as pune un semn de intrebare, dar nu sunt buna la matematica asa ca las la o parte calculele. Fumez un pachet la doua zile deci cred ca nu exagerat, ci doar atat cat sa-mi alimentez dependenta.
Sunt dependenta...si stiind cum e sa ai un viciu m-am oprit aici. In afara de alcool, pe care il incerc ocazional numai pentru placerea de moment, nu am mai incercat nimic. Mi s-au intins jointuri sau pastile dar am refuzat de fiecare data de frica consecintelor imediate si a unei eventuale dependente ulterioare.
De fiecare data cand ma las de fumat (am avut multe tentative de genul asta pana acum), imi place senzatia de respiratie proaspata sau haine neimputite de tutun. Sunt sigura ca va veni momentul cand acest lucru va fi definitiv...Dar pana atunci...continui sa-mi gasesc...scuze!

Ziua no.2

Where you'd like to be in 10 years.
Daca pana acum aveam viitorul foarte organizat si stiam ce voi face (si) peste 10 ani, acum lucrurile sunt incerte. Viata este flexibila, relativa si orice poate interveni sa-ti naruie visele si planurile de viitor. Viitorul este asadar un mister, o negura in care patrunzi doar cu raza sperantei fara a putea in schimb vedea in jur. Noi oamenii gresim ca traim in alte timpuri decat in prezent si asta duce la trecerea inutila a timpului. Eu vreau sa traiesc in viitorul trecut prezent...si atat. Caci o prietena mi-a spus ca este nesanatos sa planuiesti ceva, pentru ca oricum lucrurile se intampla ca asa trebuie sa se intample indiferent de planurile noastre. Daca totul se intampla conform planurilor, este vorba doar de o simpla coincidenta.
Si totusi peste 10 ani cred ca am sa fiu implinita profesional si familiar, cu propria casa in constructie...Peste 10 ani voi avea 34 de ani...deja trecuta peste pragul critic, cred ca voi fi suficient de matura sa rad de planurile pe care mi le faceam cu 10 ani in urma...

Ziua no.1

Your current relationship, if single discuss how single life is.
Din pacate aceasta provocare incepe cu...ceva ce in momentul de fata este atat de ambiguu...Relatia mea...
Am o relatie de 6 ani cu o persoana care a devenit in timp un...barbat. Mi-ar fii placut sa-l fi avut de la inceput barbat dar, am decis sa ma implic intr-o relatie stabila cu gandul de a construi impreuna. Si pot spune ca nici acum nu este un barbat in adevaratul sens al cuvantului desi are 28 de ani. Il iubesc. Il iubesc desi a trecut atata timp si am trecut prin atatea chestii. Uneori chiar mai simt fluturasii aceia specifici inceputurilor dulci. Il iubesc si mi-l doresc ca sot si tata al copiilor mei. De aproape un an locuim impreuna. Mutarea ne-a schimbat mult relatia, dar nu stiu daca aceasta schimbare este o evolutie sau o...involutie. Nu stiu pentru ca depinde de cum privesc lucrurile. Pe de-o parte suntem mai responsabili, mai seriosi dar pe de alta parte ma intreb daca nu tocmai aceste aspecte nu-mi plac...
Uneori imi doresc ca lucrurile sa se intample mai rapid, caci simt ca incep sa-mi pierd rabdarea. Imi doresc sa ma ceara de sotie si numai nu face acest pas...Imi doresc sa fiu mireasa, ma visez deosebit de frumoasa in rochia alba. Simt ca asta mi-ar oferi incredere in el si in mine, m-ar face mai responsabila si mai...serioasa!!! Ups, parca am scris mai sus ca aceste aspecte nu-mi plac. Imi doresc oricum o schimbare. Vreau sa resuscitez aceasta relatie, dar in nici un caz nu vreau sa-l schimb pe el. Vreau sa visez mai mult, sa-mi fac timp si rabdare, sa profit de orice moment, orice clipa, sa stau cu orele sa-i adulmec mirosul, sa facem dragoste pana la epuizare, sa ne imbatam cu vise. Vreau sa-mi spuna cuvinte frumoase si nu...aici nu ma refer la poezii de-ale lui Eminescu sau la texte siropoase si fara farmec copiate de pe internet. Vreau sa-l fac sa-si deschida sufletul in fata mea, sa spuna ce simte realmente atunci cand simte, sa planga atunci cand ii vine. Caci de multe ori il vad uitandu-se in gol si gandindu-se la fel de fel de chestii fara sa spuna nimic, si sunt multe datile cand il vad cu ochii umeziti inghitindu-si lacrimile. Ce ascunde, ce vrea ce-si doreste. Nu stiu pentru ca efectiv nu-mi spune. Eu pot sa declar ca nu am nici un secret in fata lui. Si asta pentru ca desi stiu ca as putea fi criticata, adevarul il consider a fi o virtute a unei relatii. Multa lume spune ca e bine uneori sa ai secrete dar eu tind sa cred ca inainte de toate partenerul de langa mine trebuie sa-mi fie prieten. Vreau sa fie atent, sa ma surprinda atunci cand ma astept mai putin si sa-mi daruiasca flori intr-o zi doar asa pentru ca, de exemplu e marti...
Am eu oare prea multe pretentii? Mi-a spus cineva ca sunt prea fixista si ca nu reusesc sa fac ceea ce-mi propun, si sa fiu apreciata pentru asta la adevarat valoare, tocmai pentru ca ma straduiesc prea mult. Ar trebui oare sa las lucrurile sa decurga de la sine si sa accept o data pentru totdeuna ca lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample?
...Il iubesc...si nu cred ca ar fi atat de multe cuvinte incat sa exprime cat...

Schimbare

Simt nevoia unei schimbari radicale...
Oare cu ce sa incep???
Vreau sa incep cu mine si sa termin cu mine...

Si vreau sa ma redescopar raspunzand la 30 de provocari, lista preluata de pe http://insensibility.wordpress.com/.

...

-Imagineaza-ti ca eu sunt lut, iar tu o bucata de lemn...Eu sunt atat de maleabila, pe cand tu esti atat de rigid...
-Cu o dalta si o bucata de smirghel poti modela si lemnul...Trebuie sa ai imaginatie, rabdare si vointa...

V is for vintage

Sunt cateva bloguri (pe care le gasiti in lista) pe care le urmaresc constant, si pe care le recomand oricand...Ce m-a impresionat recent a fost blogul lui Blackiss, cu seria "V is for vintage".

Imi place arta erotica mai mult decat credeam. Fotografiile nu sunt nici pe departe vulgare. Sunt pline de senzualitate si fac nota discrepanta cu cele din ziua de azi, expuse prin revistele de barbati. Daca acum se pune prea mult accent pe perfectiune, atunci se vroia accentuata naturaletea. Sexualitatea de atunci ne este prezentata cu putin mister, nudul fiind in majoritatea imaginilor incomplet, parca facute in asa fel incat sa dea voie imaginatiei privitorului sa creeze fantezii.

Cum ma inspira "V is for vintage"? 

Miros a Chanel no5 si sunt imbracata intr-o lenjerie neagra de dantela cu portjartiera. Pe umeri parul se termina in zulufi nedefiniti. Tus la ochi cu gene rimelate in exces si ruj rosu imi contureaza tenul. Pantofi de 13,   cui, imi intaresc muschii gambelor si a coapselor care se lasa bine conturati in dresul plasa. Manusi din acelasi material cu lenjeria intima imi acopera bratele pana la cot. Margelele din perle albe imi subliniaza linia gatului. Stau intinsa in pat, imi aprind o tigara si fumez alaturi de un pahar de martini sec. O pana de strut vopsita in negru imi va fi jucaria. Inchid ochii si astept sa fiu...fotografiata. Peste 50 de ani fotografia cu mine va face furori...

Mai multe imagini pe blogul: http://ciusti.blogspot.ro/

Carte de vizita

Pe principiul "spune-mi cu cine esti prieten ca sa-ti spun cine esti", sunt convinsa ca cel pe care il alegi sa-ti fie partener este cartea ta de vizita. Partenerul este o continuitate a ceea ce reprezinti tu insuti, este cel cu care te prezinti in societate, cel care te merita asa cum esti tu. Care sunt criteriile de alegere a partenerului? Pai depinde mult de circumstante si mai ales de parerea despre propria persoana.
Hai sa ne gandim la "eu" ca la centrul unui mic univers. Printr-un mic exercitiu de introspectie putem sa ne vizualizam "nucleul"; vazand nucleul deducem propriul potential. Evident ca de multe ori pot sa apara erori de perceptie in viziunea propriului eu, lucru care poate avea consecinte asupra comportamentelor noastre.
De multe ori mi-a fost dat sa intreb sau sa fiu intrebata care este cel mai important aspect intr-o relatie sau care este calitatea suprema in alegerea unui partener. Imi pare rau sa spun ca nu pot sa dau un singur raspuns acestor intrebari. Nu sunt nici pe departe o aroganta cu prea multe pretentii. Stiu doar ce pot sa ofer si in functie de asta imi aleg si persoanele care sa imi graviteze universul.
Aspectul fizic este un subiect larg dezbatut in societate si evident foarte subiectiv. Daca mie mi se pare cineva atragator poate alteia nici nu i-ar capta atentia. Si totusi de ce George Clooney, Brad Pitt sau David Beckham sunt considerati unii dintre cei mai aspectuosi barbati din lume. Inconstient tindem sa ne alegem barbatii gandindu-ne de fiecare data la...un potential tata pentru copilul nostru. Si totul depinde aici de gene si de...feromoni. La prima vedere suntem atente (tot inconstient) la simetrie, ca mai apoi sa vedem caracteristicile care ne plac (in mod constient): culoarea parului, a ochilor, constitutia etc. Ce se intampla insa daca, cele mai mule persoane din jurul nostru, considera partenerul ales a fi neaspectuos?
Partea financiara este deosebit de importanta. Dragostea clar nu trece prin stomac, asadar niste resurse financiare care permit supravietuirea in doi este esentiala. Nu am vrut, si nu consider important ca partenerul sa aiba mai mult decat am fost obisnuite sa avem. O superioritate financiara a partenerului scade dorinta de independenta a femeii. Imi place sa cred ca ideal este ca pornind de la egalitate, impreuna cei doi parteneri sa construiasca o decenta financiara in care sa convietuiasca. Ce se intampla insa daca, partenerul este dezinteresat in a progresa?
Sexul este indispensabil intr-o relatie. Multe cupluri fac sex mecanic, ajungand in cele din urma sa caute in alta parte ceva mai mult decat li se ofera. Aici intervine un alt item important...comunicarea. Mi se pare firesc sa se impartaseasca in cuplu toate doleantele privind acest subiect si sa exista macar vointa pentru ca lucrurile problematice sa se imbunatateasca. Ce se intampla insa daca, sexul lipseste cu desavarsire?
Sunt fara indoiala si alte aspecte care conteaza intr-o relatie. Le-am enumerat pe cele mai importante, cele care de altfel conteaza cel mai mult. Pentru ca degeaba exista iubire la mijloc daca prezenta partenerului respectiv in viata noastra este o sursa de anxietate permanenta. Daca majoritatea persoanelor din jur il considera neatragator, daca vezi ca d.p.d.v. financiar in unele cupluri exista progrese financiare si in al tau nu,  si daca prietenele iti povestesc despre cat de minunata e viata lor sexuala spre deosebire de a ta, care este mai degraba monotona sau inexistenta, atunci ar trebui sa iei initiativa. Dah...multi ar zice aici ca nu este adevarat...ca nu ar trebui sa-ti pese de ce cred ceilalti. Nimic mai fals!!!Daca ceilalti (si ma refer aici numai la persoanele care conteaza cu adevarat si care nu te-ar minti) ajung sa "se bage" in relatia ta cu pareri defavorabile, exista posibilitatea sa te subestimezi. Increderea scazuta si dezinteresul fata de propria persoana constriesc propria cartea de vizita care poate sa aiba irefutabil la consecinte negative...

Pentru A. pentru ca te iubesc mult!!!
Cu drag...

Fantasmele erotice ale femeilor

Nu cunosc carte care sa starneasca atatea emotii in mintea, sufletul si in "josul" meu asa cum face cartea acesta. Cum imi plac dozele mici si dese de...fericire apuc sa citesc doar cateva pagini si o las pentru mai tarziu sau pentru ziua urmatoare. Citind aceasta carte am dedus ca sexualitatea mea este una cat se poate de normala si mai mult de atat, sunt o norocoasa ca am o viziune vasta privind acest subiect...
"Ii da jos pantalonii barbatului, dezvelindu-i penisul care este anormal de mare si teapan. Incepe sa i-l frece cu miscari lente de sus in jos. Ma pune sa ingenunchiez in fata lui si atunci cand imi cere el, sunt nevoita sa folosesc cuvintele "pula" si "scula" ca s-o descriu. Ma sileste sa-l implor sa ma futa si ma obliga sa folosesc cuvantul "fututa" de mai multe ori, pentru a-l accentua. Apoi cainelui i se scoate lesa, iar eu sunt obligata sa ma intind pe spate. Cei doi aseaza animalul astfel incat capul meu sa ajunga langa scula lui, iar el sa-mi poata linge pizda...In cele din urma sunt obligata sa ma intorc si sa sug scula cainelui..."
"Ma aflu intr-o camera plina de barbati, bine imbracati, instariti si cel putin de varsta medie...Imi cere sa-mi desfac corsajul rochiei, ca sa-mi expun sanii goi...Le spune barbatilor ca ma excita orice lucru rece si umed si le sugereaza sa-mi cuprinda sanii cu paharele pe jumatate pline de sampanie..."
"Lui Lily si mie ne place sa folosim periuta de dinti electrica"

Toata cartea este alcatuita numai din astfel de destainuiri care te fac sa tremuri pe moment si apoi sa te gandesti ca fantasmele altor femei sunt de-a dreptul indecente, pe cand ale tale, pe cat de anormale pareau la inceput, pe atat de inocente si normale sunt...Am scapat (de tot) de vinovatia masturbarii, deoarece cartea imi confirma ca toate femeile (cel putin cele luate ca material pentru aceasta carte), practica autosatisfacerea. In plus am descoperit parti ale corpului pe care nu mi le cunosteam erogene...
Intalnirea cu propria sexualitate scoate la iveala senzulitatea femeii, puterea de ispitire, erotismul si le transforma in caracteristici perpetue, trasaturi care aduc farmecul unei femei...Eu detineam la un moment dat aceste atribute...motiv pentru care toti barbatii spuneau ca am ceva "special" si ca sunt diferita de alte femei. Vreau sa le invat din nou, sa le hranesc, sa le dezvolt si sa incep sa pictez frumos propria-mi feminitate...

Intrebari capcana

Ultima perioada m-a solicitat intens, si pentru asta mi-am promis cateva zile libere in care sa nu fac absolut nimic. Aceste momente le traiesc inca si imi fac mai bine decat am crezut pana acum. Eu cu mine insami, in habitatul meu, imbracata doar in costumul Evei, reprezinta cel mai reusit, odihnitor si ieftin concediu. Am timp sa ma gandesc la mine indelung, sa intorc unele variante pe toate fetele, am timp sa citesc (voi vorbi in curand despre ce citesc), sa beau cei doi litri de apa pe zi, sa mananc light, sa studiez lumea virtuala etc.
Mi-am explorat trupul si mintea poate in cele mai ascutite colturi, si mi-a fost dat sa descopar amanunte despre care nu stiam, sau nu le acceptam din diverse consideratii. Ultimii ani m-au aruncat intr-un con de umbra, ma ascundeam sub o cochilie din care mi-era teama sa ies...Nu vreau sa dau vina pe nimeni...Este doar vina mea ca, nu stiu din ce motiv, m-am ascuns in tot acest timp, crezand intr-o apartenenta falsa, care imi oferea siguranta unui viitor mai bun, a unei familii minunate. Am gresit la un moment dat, moment care m-a facut sa ma ascund mai mult...sa-mi arunc peste fata si peste trup un val negru de indiferenta, care acum isi arata urmarile...vergeturi, colacei, ten neingrijit. Oglinda in care m-am privit in aceste zile nu a fost cea din baie...oglinda in care m-am privit in aceste zile a fost trecutul, trecut care mi-a oferit un feedback pozitiv in ceea ce priveste omul care sunt acum.
-Buna dragul meu...sunt eu...ma mai tii minte? Ce mai faci?
-Tu? Nu pot sa cred! Ai o voce schimbata...ai o voce de...femeie...
-Multumesc frumos...vocea ta este neschimbata...cati ani ai acum???Oh este aceeasi dierenta de varsta intre noi, numai ca...acum eu nu mai sunt copil...
(...)
-Mi-a parut bine sa te aud!! Chiar imi place de tine asa...femeie.
Iar dupa aceasta conversatie cu trecutul am alergat in fata oglinzii din baie ca sa ma vad pentru prima data...femeie! Tu dragul meu, m-ai cunoscut copil...ce s-a schimbat la mine in tot acest timp, de am ajuns sa fiu...femeie?
-Buna drag prieten! Ce spui ca mai faci?
(...)
-Daca ar fii sa te gandesti la noi, pe vremea cand eram noi, ce-ti trece prima data prin cap?
-Hmm...tii minte cand ne jucam in acea poienita de-a prinselea? Fugeam dupa tine, tu te ascundeai dupa copacii subtiri si apoi te prindeam iar tu izbucneai in ras...mi-e dor de zilele alea...
(...)
-Dar tu scumpul meu, veteran al vietii mele?
-Eu imi amintesc de privelistea orasului de acolo de sus, de sarutul pe care ti l-am furat atunci..Imi amintesc de tine in general...
(...)
Ai citit iubitule? Ai vazut ca lucrurile nu stau chiar cum spuneai tu? Sesizezi ca se poate si ca...trecutul meu imi confirma ca nu am fost doar o jucarie sexuala, ci mai mult de atat? Iti dai seama acum cat m-am schimbat in tot acest timp si cat ar trebui sa apreciezi asta? Poti sa simti oare cat de mult te iubesc si cate compromisuri am facut pentru tine si pentru speranta unui fericit "noi"?
Imi place sa fiu singura, dar urasc singuratatea. Sunt singura acum, dar am o mie de sustinatori. Simt ca in curand am sa imi pierd fortele acestei lupte (pe care inca o duc), iar o parte din mine este pe moarte. Sufletul meu muribund este pe cale sa naparleasca si sa scoata la iveala luciul pielii ascuns de atata timp de valul distrugator al dependentei emotionale...

Lupt pana la epuizare

Gandul la o despartire de persoana cu care mi-am petrecut ultimii sase ani urma sa ma doboare.
Anul acesta s-a dovedit a fi pana acum foarte solicitant in ceea ce priveste dezvoltarea personala. Fiind mai mereu preocupata de ceva am uitat sa-mi indeplinesc unele roluri, cum ar fi de exemplu cea de iubita, lucru care a avut urmari destul de urate. Toate reusitele pe plan personal le datoram unei stabilitati emotionale datorata cuplului pe care eu mi-l credeam fara cusur. Nu era asa...lucrurile se degradau pe zi ce trecea pana cand mi-a fost dat sa aud acel "nu cred ca te mai iubesc" despre care am vorbit in postarea precedenta. Mi-a vorbit la un moment dat de nevoia lui de a face o pauza. Eu nu concep asa ceva, atata timp cat il cunosc si stiu ce consecinte ar avea aceasta pauza pentru relatia noastra. Il iubesc! I-am spus asta si ii reamintesc zilnic. Si datorita iubirii sunt decisa sa lupt pana la epuizare.

Cand dragoste nu e...

Aseara mi-a fost dat sa aud ceva ce nu credeam vreodata ca soarta va fii atat de cruda sa-mi ofere..."Nu cred ca te mai iubesc..." A sunat ca un trasnet ce mi-a carbonizat sufletul pe loc. A fost ca primul "te iubesc" spus atat de simplu, atat de rapid, ce a rascolit in mine emotii asemanatoare, fiori reci, care daca atunci m-au facut sa plang de fericire, acum m-au naucit nascandu-mi in ochi lacrimi grele de suferinta. Cu siguranta nu a spus-o pentru ca realmente simte asta...Se afla la rascruce de drumuri, cand trebuie sa aleaga o cale pe care va merge toata viata lui. Se afla la o varsta la care trebuie sa ia o decizie. L-a lovit sentimentul de responsabilitate care evident il sperie. Priveste in urma si observa cat de mult s-a schimbat; principiile lui, gandirile lui...pana si trupul lui nu mai sunt aceleasi...Incorsetat de toate aceste motive vrea sa o ia de la inceput. Inca astept sa ia decizia...dar el nu se grabeste lasandu-ma sa asist la ceva ce efectiv ma sufoca si nu-mi da posibilitatea sa actionez. Il iubesc si de asta ii sunt alaturi.
Dar stai putin...cred ca s-a exprimat foarte clar. Nu crede ca ma mai iubeste...Daca dupa atata timp, dupa atatea greseli si baraje prin care relatia noastra a trecut el a ales acest moment sa o spuna, fara doar si poate nu am de ce sa-i gasesc motive. Indiferent daca lui ii este greu si se simte coplesit de faptul ca are o varsta care ii impune responsabilitati, nu ar trebui ca eu sa-i caut motive si sa nu cred ce a spus...sa o las pe seama neechilibrului lui emotional. A spus-o si gata...si oricare ar fi drumul lui de acum inainte aceasta propozitie va ramane scrisa adanc pe constiinta mea.
Daca eu pana acum eram absolut indecisa...si nu stiam ce sa fac, acum stiu. Daca eu pana acum intrebam pe toata lumea ce as putea sa fac, acum stiu...Mi-ar fi foarte greu sa accept o continuare in care el a putut sa spuna asta pe un ton atat de aspru si serios care a dovedit convingerea lui. Mi-ar fi foarte greu sa merg cu el la altar si sa-mi rasune in cap asta in timp ce eu as spune da..Caci da!!! Il iubesc si il voi iubi mereu dar sunt constienta ca dragostea cu forta nu se poate...Daca ar stii cat de mult imi doream sa-i fiu mireasa si mama pentru copii lui...daca ar stii cu cat drag gateam sa-l astept acasa cu o mancare calda...Va stii doar atunci cand va avea o alta jumatate care nu va fii eu.
Am facut dragoste pasionala aseara, pentru ca vreau sa-l simt al meu atat cat mai am ocazia...Sunt convinsa acum ca va veni momentul cand voi pleca...Departe, undeva, poate langa altcineva, dar sigur voi pleca...Cu bine dragoste de sase ani...Bun venit libertate!!!

Va fi altfel!!!

O sa vina si ziua cand totul va fi altfel...atunci voi fi cu adevarat fericita.
Cand crezi ca suferi si ca totul se intampla parca impotriva ta...
Cand esti ca intre patru pereti si parca intri in disperare...
Cand te uiti spre cer si te intrebi de ce...sau cand pe el il intrebi de ce si el iti raspunde cu "nu stiu"...
Cand te simti singur desi ai familia langa tine...
Cand incerci sa te lasi de fumat si nu poti...
Cand te copleseste o raceala si te suge de putere...
Cand pici un examen pentru care stii ca ai invatat...
Cand primesti telefon de acasa si esti anuntat ca lucrurile merg prost...
Cand gatesti cu placere fara a fi apreciata pentru ceea ce faci...
Cand faci sex doar de 2 ori pe saptamana si atunci pentru ca trebuie...
Cand exista una "soricel" care-ti intuneca judecata...
Cand mama iti spune "vezi!!!trebuia sa ma asculti!!!"...
Cand depinzi de altii, si simti ca va veni vremea ca trebuie sa te revansezi...
Cand regreti lucruri pe care o data ti le-ai dorit...
Cand spui "te iubesc" si simti ca nu e reciproc...
Cand prietenii iti sunt alaturi doar cand iti e bine...
Cand ploua...
Cand te imbeti...
Cand nu ai bani...
Cand nu ai chef...
Cand plangi...
Gandeste-te ca in acel moment altii ar da orice sa se afle in pielea ta...Caci lor le este mult mai greu...
Si atunci cand gandesti asta...nu ramane decat sa te ridici si sa te scuturi de praf...La un moment dat va fii altfel!!!Si atunci...
Vei fii fericit caci totul va fii pentru tine...
Vei gasi o iesire...
Iti vei raspunde singur la intrebari...
Vei realiza ca familia e totul si esti bogat ca o ai...
Te vei lasa de fumat...
Vei avea grija de sanatatea ta...
Vei lua examenul...
Familia iti va telefona sa-ti spuna ca totul este bine...
Vei fii apreciata chiar si pentru cartofii prajiti putin arsi...
Vei face dragoste de 2 ori...pe zi...
"Soricel" va fi doar un animal...
O vei asculta pe mama ta mereu...
Vei accepta ajutorul altora fara sa ramai dator...
Vei dori lucruri pe care regreti ca le-ai omis...
Iti va spune "te iubesc" si vei simti asta...
Prietenii iti vor fii alaturi...
Va fi soare...
Vei fi treaza...
Vei avea bani...
Vei avea chef...
Vei zambi...la toate aceste lucruri care vor fi trecut...

Prietenie intre un el si o ea

Incep prin a adresa o intrebare retorica...Exista prietenie intre o fata si un baiat...Reformulez...Exista prietenie intre o femeie si un barbat???Cred ca majoritatea persoanelor adulte, cu ceva experienta in spate, care au avut la randul lor o relatie de prietenie cu o persoana de sex opus poate sa afirme ca indiferent de conjunctura, relatia aceea ajunge, variabil de timp ce-i drept, (si) la altceva decat la o prietenie.
O prietenie se bazeaza in general pe incredere si implicit pe destainuiri pe care le poti spune doar unui...prieten. Increderea este (teoretic) o conditie generala a unei interrelationari intre doua persoane ce nutresc sentimente...fie ele doar de prietenie; este si prima conditie intr-o relatie de cuplu. In aceasta situatie, limita de la prietenie la apropierea de natura sentimentala dintre doua persoane este evident firava si foarte usor de "trecut". Tot bazandu-se pe incredere cei doi subiecti pot fara nici un fel de problema sa se vada la orizontala, ceea ce evident este arhisuficient ca prietenia sa se strice. Rectific prietenia nu dispare, ea poate deveni mult mai intensa, dar fara doar si poate cei doi nu (mai) sunt doar prieteni. Mai mult, pe baza increderii cu care relatia a fost construita, sentimentele pot fi mult prea puternice ca ceva sa-i mai poata desparti.
Situatia care "strica" este formarea unui trunghi...sau mai rau a unui patrulater, situatie in care toate laturile devin fragile. Of ce frumos este sentimentul acela cand devii prietena cuiva cu care ti-o tragi si ajungi amanta lui...si dah mai frumos este atunci cand acel cineva decide sa rupa relatia cu iubita lui ca sa fie cu tine. Te simti capabila si acel sentiment de culpabilitate dispare o data cu momentele minunate pe care cei doi indragostiti (fosti si actuali prieteni) le traiesc...Trist este ca aceste relatii tin de cele mai multe ori putin. Si asta pentru ca, inculpatul care a lasat vrabia din mana pentru cioara de pe gard, se dezmeticeste si realizeaza in cele din urma ce a pierdut. Am cateva exemple in care toti acesti idioti ajung sa fuga dupa doi iepuri si sa nu prinda nici unul, cu eticheta de rigoare, scris cu majuscule pe frunte RATAT!!!Acesti ratati isi dau seama tarziu de greselile facute si ajung ca altadata sa sufle si in iaurt. Ajung sa iubeasca o femeie si sa o pretuiasca la infinit...
Ce faci insa daca afli ca tu nu esti nici una din aceste laturi...Ce te faci insa sa ajungi sa simti ceea ce a simtit "aia" care a fost parasita pentru tine? Este ca o anestezie generala cu fenomen de wake-up in care esti incapabila sa faci orice dar totusi auzi, simti tot in jur. Mintea si gandurile iti intra intr-un vid obscur si doar doua intrebari iti bubuie linistea abisului in care mintea iti este inecata...De ce? Cu ce am gresit eu? Ulterior incerci sa aduci raspunsuri...pentru ca dah...am fost prea cicalitoare in ultimul timp, prea stresanta, si stresata. Dar am avut motive pe care i le-am si spus deja. Imi aprind o tigara dupa o saptamana de abstinenta...La naiba tot mereu cand vreau sa ma las de fumat intervine ceva...Este oare o scuza asta???Da-o naibii...am nevoie de cineva si acel cineva care ma poate intelege si care imi mai afuma mintea deja intunecata este tigara...prietena mea la bine si la rau...Cui sa ma plang altcuiva daca nu ei...Sunt constienta ca pe oricine as suna, dintre prietenele mele, mi-ar spune ori ca...el este un nenorocit care nu ma merita, ori ca lasa tu ca treceti voi si peste asta...Si chiar nu!!!De data asta nu am nevoie de asa ceva...Am nevoie doar de o gura de aer, fie ea si toxica, care sa ma faca sa constientizez, sa gandesc limpede la ceea ce urmeaza sa se intample in viata mea. Ma visez mireasa...vreau sa fiu mireasa si cand m-am imaginat asa, intr-un moment de cumpana, m-am vazut mireasa intr-un sicriu...Vezi uite asta ma sperie, caci nu-mi doresc decat sa fiu mireasa, in realitate alaturi de el...El este cu siguranta, si o spun chiar si acum cu sufletul plin de maracini, barbatul langa care vreau sa-mi petrec restul vietii si cu care vreau sa am copii. Ce as putea sa fac sa-l fac sa inteleaga lucrul asta...As da erase la toate greselile facute si de mine si de el, numai ca sa fie bine...Imi doresc sa fie bine...
Draga mea prietena...Iti raspund acestui mesaj S.O.S. pentru ca vreau sa te ajut sa treci peste acest impas. Relatia de cuplu este precum o casa pe care o construiti impreuna. Fiecare caramida adaugata este motiv de fericire, fiecare zid terminat este o reusita si o motivatie de a continua pentru a vedea casa gata. Lucrul pe care vreau sa-l intelegi este ca atunci cand totul este finalizat si te vezi locuind in acea casa, nu trebuie sa te opresti. Trebuie sa ajungi sa intreti acea casa, sa inveti sa aduci casa la nivel de acasa si sa o transformi in camin. Iar asta este adevarata munca nu in sine construirea ei.Caci pana sa o termini era entuziasmul care se pare ca acum a disparut. Lucrurile se fac incet, nepripit, caci s-ar putea sa o darami. Caminul inseamna pe langa tine si el...dar trebuie sa privesti lucrurile contopite in "noi". Continui prin aceasta metaforizare si iti spun ca orice tentativa de a incerca de una singura ajunge la esec. Daca te consideri nepregatita sa transformi casa in camin, atunci paraseste-o...Sentimentul de a vedea aceasta casa in trecere, de a o privi cu nostalgie, este superior celui de a vedea o ruina ce ai incercat sa construiesti o data....

Un alt fel de SPM

Sindromul PreMenstrual (SPM) sau PreMenstraul Syndrom (PMS) sunt denumiri utilizate pentru perioada ciclului menstrual (de regula de 28 zile) care precede cu 1saptamana/ 1 saptamana jumatate menstruatia (sangerarea). Nu vreau sa insist cu consideratiile teoretice ale acestei afectiuni caci le puteti gasi de exemplu foarte frumos explicate aici.
Ceea ce vreau eu sa subliniez este ca acest SPM difera de la femeie la femeie, si la aceeasi femeie de la luna la luna; fiecare SPM este diferit. Barbatii nu o sa inteleaga niciodata starile noastre de nervozitate si sensibilitate din aceasta perioada, dar important este ca de cele mai multe ori tac si inghit, facandu-se ca ne inteleg.
Luna aceasta surprinzator sau nu dar nu sunt absolut deloc nervoasa; dimpotriva mi se pare ca sunt suspect de calma si intelegatoare (ieri iubitul meu a fost la fotbal si la bere dupa, iar eu...nu am avut nimic de comentat, chiar i-am incurajat initiativa). Am in schimb un simptom pe care desi l-am mai resimtit pana acum, niciodata nu s-a manifestat la intensitatea asta. Ma simt ca un balon plin cu apa. Tranzitul intestinal este normal, diureza (frecventa cu care fac pisu) de asemenea. Totusi sunt suprasaturata de apa...simt pe haine...Ieri din lipsa de activitate, am facut cateva exercitii cardio infasurata in banda de nailon. Nu ar fii prima oara cand procedez asa pentru a-mi accelera transpiratia. Am ramas uimita dar si placut surprinsa sa constat cat lichid am putut sa elimin prin transpiratie, desi pana acum de abia ma umezeam un pic. Dupa ce ca lenjeria intima era uda, am reusit sa si storc din nailonul acela...ceea ce evident m-a determinat sa vreau sa fac si azi acelasi lucru. Concluzia din aceasta experienta este ca efectuarea exercitiilor fizice in aceasta perioada este bine-venita; pe langa faptul ca elimina apa in exces, aduce buna dispozitie si somn linistitor dupa. Stiu cum e...si stiu ca cel mai greu este sa te apuci, dar senzatia de dupa dus este realmente divina. Un lucru important de precizat este ca aceasta apa pierduta trebuie inlocuita. Consumul de lichide in aceasta perioada premenstruala este recomandat din mai multe considerente printre care: ajuta la eliminarea apei in exces si ajuta la fluidificarea sangelui (deci previne formarea cheagurilor). Un alt remediu de combatere a balonarii il constituie pentru mine consumul de legume si fructe in stare cruda. Am si citit zilele trecute ca pentru grupa AII este recomandat un regim alimentar bazat pe cruditati si carne alba slaba, lucru pe care vreau sa-l respect cat pot de acum inainte. Pe langa faptul ca alimentele vegetale contin minerale si vitamine (multe minerale se pierd in perioada pre- si mentstruala), acestea sunt pline de apa...Asadar pe langa cele 4 bidonase de apa de 0,5 pe care mi le-am propus sa le beau in fiecare zi, celalalt 0.5l il consider a fi fructe, legume, ceai, cafea sau alte lichide ingerate pe parcursul zilei. [Cand recomand sau oricine altcineva recomanda min 2 l de lichide pe zi se refera strict la apa si nu la celelalte lichide pe care le ingeram.] Pe langa  acestea la mine functioneaza aromoterapia, masajul sau preocuparile creative.
Durerea sanilor, spatelui, zonei inferioare a abdomenului sunt alte manifestari ce se intalnesc mai frecvent in perioada premenstrauala. In cazul meu sanii reprezinta o zona atat de sensibila in momentul de fata, astfel incat refuza sa fie atinsi...Port bustiera, sau direct bluza peste si efectuez masaj zilnic, seara, dupa dus. Surprinzator durerea se atenueaza, dar nu trece definitiv.
Brusc nu mai am chef sa scriu, si sper ca voi fi inteleasa...Sunt la SPM...un alt fel de SPM!!!

Lichid in spatiul Douglas

Zilele trecute o prietena m-a rugat sa o insotesc la medicul ginecolog. Cum sustin din toata inima sanatatea sexuala si fertila, nu am refuzat-o si m-am pregatit si eu (desi nu preconizam sa raman, mai ales ca nu era vorba de medicul meu). Si precum era de asteptat, gandindu-ma ca daca tot sunt acolo sa profit, am decis sa raman, mai ales ca a trecut un an si doua luni de la ultima mea vizita la medicul ginecolog. Eram convinsa ca vaginul meu este... fericit, lucru confirmat de altfel si de doctor...Oranele genitale interne de asemenea se prezentau in situatia optima, fara modificari morfologice. Eram convinsa ca dadusem banii degeaba pe consultatie, cand medicul, indreptand sonda intr-o pozitie nefireasca in vaginul meu, ma surprinde cu...diagnosticul crunt. Nu vroiam sa  merg la alt medic decat la al meu care imi stie toata istoria, si care are de fiecare data rabdare sa-mi raspunda la orice intrebare stupida de-a mea, dar instinctul m-a determinat sa strig...vreau si eu si apoi sa suport cu transpiratii reci si noduri in gat, diagnosticul ce m-a frapat realmente: B.I.P. nespecifica.
Tratamentul recomandat (antibiotic+antiinflamator) m-a facut sa-l intreb daca suspecteaza o infectie...Si am auzit pentru prima oara in cazul meu, cuvantul acela scarbos si infricosator...poate fii... Chlamydia. Consternata, stiindu-mi grija pentru zona intima, am intrebat daca altfel decat infectandu-ma, poate sa apara acest lichid...M-a intrebat scurt...Mergi desculta prin casa? Da, Da, Da!!!Imi place la nebunie sa umblu desculta prin casa...Spal in fiecare zi cu Domestos pe jos numai sa stiu ca e suficient de curat astfel incat sa umblu desculta si apoi sa urc fara griji in pat. Si e o placere nesabuita sa simt uneori cum picioarele mele fierbinti ating gresia rece si fina. In cele din urma sfaturile medicului au fost sa urmez tratamentul pe perioada menstrei, sa efectuez analiza de secretie la jumatatea ciclului urmator...si sa ma feresc de frig si de umezeala...
Problema mea, care apasa constant si cu forta in constiinta nu este cea a diagnosticului sau a tratamentului...Ma gandesc mai degraba la mine si la faptul ca...imbatranesc incet si sigur. Pentru ca daca pana acum imi permiteam sa umblu desculta, sa stau cu fundul pe bordura, sa merg cu tenisii uzi dupa ce ploua, sa stau cu spatele gol, sa am capul descoperit pe timp de iarna, sa beau apa rece ca gheata...De acum inainte toate acestea trebuie sa faca parte din domeniul trecutului, pentru a intretine o calitate valoroasa...pentru a-mi mentine starea de sanatate. Imi doresc nespus un copil pe care sa-l vad crescand...asadar aceasta constatare vreau sa o transform in regula stricta!!!

Vreau si nu...trebuie

Trebuie sa invat, sa spal vasele, sa fiu in forma, sa ma trezesc dimineata, si lista poate continua...Problema intervine atunci cand ma gandesc cate din toate aceste lucruri le si vreau. Si pentru ca exista lucruri pe care le facem pentru ca trebuie si nu neaparat pentru ca le vrem a le face, de ce pretindem acest lucru altora? Inteleg prea bine acum zicala "ce tie nu-ti place altuia nu-i face", dar nu inteleg totusi de ce eu vreau si altii nu vor.
De cand mi-am mutat domiciliul in alt oras, intr-o garsoniera simpatica in care locuiesc cu iubitul meu, multe aspecte ale vietii pe care pana atunci doar trebuia sa le fac, acum le vreau cu ardoare. Am ajuns sa nu mai fac unele lucruri pentru ca trebuie ci pentru ca vreau sa le fac...si surprinzator printre acestea sunt si invatatul sau spalatul vaselor lucruri pe care la urma urmei am ajuns la concluzia ca le fac pentru binele si confortul meu.
Iubitul meu insa, a reusit in tot acest timp sa schimbe unele aspecte de la stadiul de vreau la stadiul de...trebuie. Vreau ca trebuie sa nu trebuie ci sa vreau. Este un motto cu care vreau sa-mi improspatez relatia sugrumata de conceptii traditionale si sacaitoare in acelasi timp, care culmea izvorasc doar din sufletul meu capul meu. Mi se pare nefiresc cand intr-un cuplu unul considera ca "vrea" si altul considera ca "trebuie". Soluatia este consensul, indiferent cu...cine votam. Imi doresc sa ajung la un consens dar nu-mi doresc sa fac pentru asta un compromis...; la urma urmei in timp ce eu ma tot intreb daca intr-adevar "vreau" sau doar "trebuie" anii trec fara sa intrebe nimic. Mi-e teama ca nu cumva, la un moment dat, sa ajung sa vreau...pentru ca trebuie, altceva decat ceea ce era propus initial. Compromisul aduce in general regrete, regrete care se termina de cele mai multe ori cu un sfarsit. Si nu...nu vreau un sfarsit...dar daca trebuie...
Inchid pentru o clipa ochii gandindu-ma ca maine am un examen si...trebuie sa-l dau. Vremea va fi minunata, asadar mai degraba as merge sa ma plimb in parc. Ma gandesc totusi ca le pot face pe amandoua, dar din pacate nu in acelasi timp. As exclude una dar nu stiu pe care. Si astfel fac un compromis si ma voi duce mai intai la examen si apoi voi merge in parc. Mi-e frica de un singur lucru totusi...sa nu ploua...

Sexul si credinta

Viata este o minune; cand omul isi da seama ca el insusi este o minune, incearca sa caute “vrajitorul”. Omul este in esenta o fiinta vulnerabila tocmai datorita constiintei, lucru care niciodata nu-l poate compara cu un animal, care intotdeuna va actiona in urma impulsurilor instinctuale si nicidecum a gandirii. Dintotdeuna omul pune intrebari si-si gaseste raspunsuri. Cand lucrurile se intampla ca si o coincidenta, da vina mereu pe o forta supranaturala care i-a scris destinul cu mult timp inainte de a se naste el; de cele mai multe ori se refera la Dumnezeu. Suntem crescuti sa credem ca ceva exista; cel mai important este sa ne educam credinta, si fiecare o face in felul lui. Cum ar fii corect nimeni nu stie, nici macar marii preoti care la urma urmei sunt si ei…oameni. Oamenii cu straie duhovnicesti si-au educat fiecare credinta cum a crezut de cuviinta, numai ca toti isi manifesta meseria respectand fisa postului. Ceea ce ei trebuie sa faca, pe langa multe altele, este sa raspandeasca “cuvantul lui Dumnezeu”. Biblia este dupa propria parere un basm popular, deci transmis din mosi stramosi; aceasta caracteristica poate sa fi modificat cu mult mesajul initial, care a fost adaptat, de fiecare data, vremurilor in care a fost reinoit. Iar daca luam in considerare ceea ce este scris in Biblie insasi Biserica greseste postand icoane pe peste tot in lacasul sfant. Cine imi poate mie demonstra ca Iisus arata ca cel infatisat in pozele pe care eu le sarut si care sunt de fapt un soi de chip cioplit. Cine imi poate mie garanta ca impartasania impartita cu aceeasi lingurita/pahar nu o sa ma imbolnaveasca? Cine imi spune sigur ca preotul s-a spalat pe maini inainte sa-i sarut eu mana? Si as avea multe alte nelamuriri in ceea ce priveste Biserica Ortodoxa si preotii…Cu credinta lucrurile stau altfel. EU CRED IN DUMNEZEU caci stiu ca exista in fiecare dintre noi, in sufletele noastre. Si cred ca orice noi constientizam ca ne face rau nici lui Dumnezeu nu-i place. In cazul meu sunt constienta ca fumatul dauneaza altarului sufletului meu care este mai tot timpul afumat. Stiu ca lipsa de miscare este ca si lipsa de curatenie, sau gelozia este ca improscarea cu noroi. Sexul insa nu mi se pare un viciu (chiar daca uneori il mai numesc asa…). Sexul este o dorinta de contopire…este apogeul cunoasterii fizice dintre doua persoane; chiar daca acestea se cunosc de o viata sau de o ora contopirea fizica nu este un pacat. Repet…daca sexul este considerat de propria persoana nesanatos sufletului propriu atunci da este un pacat. Si aici intra si masturbarea. Doar cei ce cred ca masturbarea este un pacat, cand vor recurge la aceasta forma de placere vor atrage asupra lor ghinioane si deci vor avea pe ce da vina. Important este deci ceea ce crezi…Nu uitati ca preotii ( vrajitoarele, unii politicieni etc) sunt foarte buni psihologi si…atat caci sunt la randul lor oameni cu o meserie…Iar acesti psihologi ajung sa manipuleze atat de bine psihicul uman incat ajunge sa-l indoctrineze cu fel de fel de tampenii. Cei vizati sunt evident cei vulnerabili, iar cei vulnerabili sunt evident batranii, care dupa o viata de pacat (caci toti pacatuim) ajung la batranete sa se caiasca…find in stare sa faca orice pentru a fii nepatati in viata de apoi…

Sex bun si sanatos

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Nevoie de (multa) atentie

Vulva si respectiv vaginul au nevoie de atentie deosebita cand vine vorba despre igiena. Multe dintre noi intreaba ce sau cum sa foloseasca in materie de ingrijire a celei mai importante zone a unei femei. Multe dintre femei fac greseli majore si intreaba mereu care este motivul simptomelor care arata "nemultumirea" zonelor genitale...

Iata ce NU ar trebui sa faci in ceea ce priveste zona genitala:

-nu amana vizita anuala la medicul ginecolog ( daca pana acum ai fost contiincioasa si crezi ca nu mai este necesar sa mergi anul acesta la doctor tin sa mentionez ca intr-un an se pot intampla multe...dezvoltarea unor chisturi la ovare, aparitia primelor leziuni de HPV, BTS-uri fara simptomatologie etc)

- nu uita de dusul zilnic (chiar daca esti super obosita si nu ai chef decat sa te trantesti in pat, spala macar organele genitale; transpiratia, secretiile vaginale, urmele de urina pot dauna vaginului tau mai mult decat crezi. Este important ca dupa defecare sa speli zona perianala, separat de vulva)

- nu exagera (am auzit foarte des ca multe femei exagereaza cu spalaturile vaginale; ce-i prea mult strica de fiecare data. O toaletare a vulvei cu orice fel de sapun - eu recomand Protex, fara a introduce degetele in vagin cu produsul de curatare este arhisuficienta. Totusi daca vrei si o curatare a vaginului aproprie dusul de vulva lasa sa se umple 1-2 secunde pana simti senzatia "de plin" si da drumul afara. Doar apa este inofensiva mucoasei vaginale. Dupa menstra se poate face o spalatura vaginala cu bicarbonat de sodiu - o lingurita la un litru de apa - care are rolul de a alcaliniza putin ph-ul. Evita produsele care aduc un plus de "prospetime". Continutul lor este de cele mai multe ori indoielnic. Cremele si pudrele pot favoriza maceratia tegumentului, spray-urile contin de cele mai multe ori alcool sau alte ingrediente daunatoare. Schimbarea zilnica a lenjeriei de corp, dupa dus, si folosirea absorbantelor zilnice cu miros, sunt suficiente. Nu uita ca un vagin sanatos NU miroase.

Asadar sunt doar trei itemi care ar trebui respectati pentru un vagin sanatos. Eu le respect si pot spune ca am uitat cand am avut ultima oara Candidoza...Voua cum vi se par?

Greseli

O sa credeti ca, in ultimele postari, imi destainui propriile sentimente, si ca ma aflu intr-o situatie de cumpana in propria relatie. Nu este deloc asa, vreau doar sa abordez si alte teme, in afara de sex, care privesc cuplul, dar care pot influenta sexul in mod direct.

Greseli facem cu totii...de fapt fiind oameni suntem supusi greselii. In mod normal fiecare greseala are consecintele ei pe care indiferent situatiei trebuie sa ni le asumam. Trebuie sa tinem cont atunci cand greselile au urmari asupra sentimentelor unei persoane. Orice gest poate sa rascoleasca un suflet oricat de aranjate ar fi puse lucrurile in el. Cine spune ca este indiferent la remarcile celorlalti, cine spune ca nu-i pasa parerea altuia doar isi pune la exterior naframa omului puternic, desi lucrurile sunt complet ravasite in sufletul lui. Nu-mi place deloc felul asta de oameni care pretind ca simt sau fac una si de fapt gandesc si vor alta. Sunt genul de persoane care respecta regula paharului, lasand sa curga una cate una picaturie de acid, cu durerea caracteristica fiecaruia, ajungand ca la umplerea lui sa bubuie si sa arunce prin stanga si prin dreapta cu durere. Obisnuiesc sa inghita chinuit greselile celorlalti sa se chinuie si sa sufere in coltul lor de intimitate, dar ranesc inzecit printr-un efort de varsatura...

Si chiar daca unii dintre noi ne bazam pe niste principii respectam regula razbunarii, desi multi ar zice ca aceasta e arma prostului. Onoarea propriei persoane valoreaza pentru fiecare din noi intr-atat de mult incat nu ezitam sa ne-o aparam,chiar daca trebuie sa apelam, ca prostii, la razbunare. Totul este o chestiune de timp. Cei mai "destepti" dintre cei "prosti" lasa momentul pana atunci cand adversarul a trecut de mult peste moment, si implicit nu se asteapta la asta. Si daca primul a fost initial ravasit, ceea ce simte al doilea este de-a dreptul distugator. Este ca dupa un bombardament intr-un razboi mondial, dupa care raman doar ruine. Si nu imaginea de ansamblu este cu adevarat trista; decizia de a ce putea face dupa...plin de sange, poate singur, printre ruine, cand optimismul nu-si are locul. Trebuie luata o decizie si nu ai de unde sa incepi, trebuie facut ceva dar nu stii ce...

Iubirea este un razboi...sexul este desfasurarea lui. Sintagma "make love, no war" ar trebui revizuita....make love and war ar suna poate mai bine...asta luand in considerare ca omul este o fiinta supusa greselii...

Conditii

O data cu trecerea timpului, o relatie de lunga durata risca sa fie pe atat de frumoasa, pe atat de periculoasa. Fiecare an adaugat in bagajul iubirii impune responsabilitate, rabdare, si altruism, necesare din ambele parti ale cuplului. Iar fiecare an care trece este de fapt un angajament care tocmai timpul il face din ce in ce mai puternic.

Iubirea este frumoasa, dar lasand la o parte asta si tinand cont si de nevoile fiecaruia pe care uneori si societatea le impune, o relatie poate avea de suferit, in mod special atunci cand cei doi parteneri nu sunt in concordanta. Lipsa de un echilibru de acest fel, oricat de multa si mare ar fi iubirea, este, mai ales dupa o perioada, situatia in care o relatie se poate destrama. Inevitabil intr-o astfel de situatie apar conditiile.

Conditia de a fi adult, o percep in momentul de fata, singura situatie impusa, pe care nu o pot refuza desi mi-as dori asta. Alte conditii mi se par a fi atac la propria persoana indiferent de unde ar veni acestea. Atunci cand o conditie vine de la omul pe care il crezi sufletul pereche, persoana cu care vrei sa-ti imparti viata, atunci te intrebi daca nu e cazul sa-ti pui un semn de intrebare. Si da, nu este normal sa pui conditii...dar daca iubitul/a face doar ce-l/o taie capul? Normal ar fi sa intervi, dar cum o poti face daca nu sa pui o conditie. Daca faci aia, eu am sa fac cealalta. Si atunci poate se ajunge la un consens, cu riscul ca ambii sa regrete ulterior, unul ca nu a facut ce vroia si celalalt ca partenerul este nefericit din cauza conditiilor impuse.

Dar daca conditia este "daca nu aia sau daca nu cealalta...ne despartim?" atunci situatia nu mai e maleabila. Senzatia e de lipsa de aer, de furnicaturi in maini greu de stapanit, de moarte iminenta. Ce inseamna asta? Oare mai are rost sa lupti? Pentru ce sa lupti daca dintr-o prostie apare aceasta conditie? Si daca iubirea prea mare, sau in unele cazuri doar o obisnuinta amestecata cu dependenta te determina sa stai pe loc si sa inghiti in sec...atunci ce faci? Te simti imobilizat intr-o relatie in care nu poti sa-ti impui tu insuti o conditie. Si ajungi sa uiti, sau doar sa ai impresia asta, te complaci si mai adaugi cate un an, timpul facandu-te si mai dependent, mai obisnuit, si mai (fals) indragostit...

Penisul nu minte niciodata

Un text de pe www.eva.ro mi-a dat putin de gandit in legatura cu barbatii...Barbatii sunt minunati in viata noastra a femeilor heterosexuale; trebuie sa recunoastem ca viata fara ei ar fi plictisitoare si neinteresanta. Si totusi aceste fiinte incredibil de importante din viata noastra pot face parte si din categoria celor care ne fac si cel mai mult sa suferim.

Si cred ca cel mai dureros lucru cu care un barbat ne poate dezamagi este infidelitatea. Nu pun la socoteala violenta domestica pentru ca imi place sa cred ca aceasta este pe cale de disparitie in cuplurile tinere. Barbatii insala si culmea ascund asta foarte bine. Stiu sa se prefaca, sa zambeasca fals si sa joace rolul de cel mai bun iubit de pe Pamant. Penisul lor este cel care insa nu poate sa se prefaca iar un studiu in amanunt al organului poate sa-i dea de cele mai multe ori de gol.

Iata ce spune eva.ro in legatura cu comportamentul comoarei din pantaloni:

1) Inainte era pufos, acum are o coafura intima

Da nu intotdeauna acest aspect este pus in practica de barbati. Cei mai multi dintre ei nu cred ca prin tunsorile pubiene ceva ar putea impresiona pe cineva. In ceea ce priveste aspectul fizic pot apela insa la o ingrijire accentuata: parfumul acela pretios pe care il foloseste numai la ocazii speciale sau imbracamintea de iesit de oras acum le foloseste la munca, sau incepe sa aiba comportamente pe care ulterior nu le-a avut: incepe sa mearga la sala sau sa tina o dieta.

2) Inainte era tare acum e moale

Chiar daca nu intretine relatii sexuale cu femeia de care ii place si este pur indragostit de ea, chiar fara ca ea sa stie, penisul reactioneaza refuzand efectiv sa fie satisfacut de alt vagin decat a celei pe care o doreste. Nu de foarte putine ori mi s-a intamplat sa-mi dau seama ca ceea ce mi-am dorit cu ardoare, poate deveni banal atunci cand il am. Si penisul poate "sa gandeasca" la fel ca mine, dar nu ezita sa se incapataneze sa obtina mai intai ce-si propune si mai apoi sa-mi dea dreptate.

3) Inainte era plin, acum e gol

Sexul frecvent ii lasa pe barbati fara...produsul care se exteriorizeaza la placere...Sperma iese de obicei cu jet puternic, chiar si dupa o zi de abstinenta. Daca jetul e slab sau se exteriorizeaza foarte putin atunci exista motive de ingrijorare. La mijloc poate fi vorba de vreo (s)laba si in ambele situatii nu e ceva de care ne putem bucura...

4) Inainte ejacula imediat, acum se lasa asteptat

Barbatii care "se termina" repede nu sufera de ejaculare precoce. Vorbesc de acei tineri care intr-un act sexual normal ajung sa ejaculeze chiar si in primele cinci minute. Aceia nu cunosc arta controlului asupra propriului penis si sunt controlati de dorinta carnala de a grabi placerea. Dar daca in ultimul timp partenerul isi schimba brusc comportamentul sexual trebuie sa ne dea de gandit...

5)Inainte vroia sex acum prefera sa leneveasca sau (completez eu) sa faca orice altceva

Leneveala, fotbalul, netul, gatitul sunt activitati ciudate la un barbat care nu obisnuia sa faca asa ceva inainte...Si da chiar daca e minunat ca barbatul sa mai ajute la treburile casnice si sa aibe activitati pentru propria persoana, daca acestea sunt pretexte care inlocuiesc sexul atunci chiar lasa de gandit.

Cineva...de fapt nu a fost o singura persoana... mi-a spus ca TOTI barbatii insala. Eu nu cred desi nu pot baga mana in foc pentru nimeni...Si atunci cum sa reactionez daca barbatul de langa mine "respecta" cele spuse de mai sus?

CONCURS

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

SAVE SEX de primavara

Laura Andresan impreuna cu colaboratorii: Love plus, Erogen, Gynecoland, Illegitim si LadyFit organizeaza in aceasta primavara o noua campanie SAVE SEX. Aceasta isi propune, asa cum de altfel se si traduce, sa salveze sexul. Pentru asta se vor imparti sute de prezervative si se vor oferi cateva consultatii gratuite in centrul Gynecoland.

Eu o sustin pe Laura in continuare si vreau sa cred ca in mica masura si eu am avut o influenta asupra celor ce au citit aici si au mai invatat cate ceva.

Nu sunt o nimfomana insa iubesc sexul si spre deosebire de multe fete, recunosc asta cu mana pe inima. Este ceva extraordinar, elementul care intregeste o relatie indiferent de natura ei. Am constatat o crestere a one night stand-urilor in randul femeilor de varsta mea, chestie perceputa de mine ca ok, atata timp cat se foloseste prezervativul. Desi unii refuza sa creada, sexul este ceva normal, desfasurat de toti oamenii, circumstantele fiind detalii nesignifiante. Sexul este ceva normal in spitale, scoli, primarii etc. Tensiunea ce se instaleaza in timpul serviciului, duce la nevoia de eliberare, iar metoda cea mai rapida si cu efectul cel mai intens este evident sexul. Toata pledoaria mea vrea sa demonstreze normalitatea privind acest subiect dar si responsabilitatea care trebuie asumata. De ce pentru 5 minute de placere ne riscam sanatatea si viata, cand cu doar cativa lei cat costa un prezervativ, putem face dintr-o experienta sexuala o amintire minunata?

Vreau sa propun un concurs foarte hot, cred ca primul de cand acest blog activeaza. Ideea principala este ca prezervativul este o necesitate si nu o corvoada; aplicarea lui este o etapa fireasca a actului sexual si nu o pauza menita sa strice momentul. Curiozitatea mea este cand, cum, cu ce aplicati voi prezervativul? Vreau un sex si nu un sec raspuns, deci povestile voastre trebuie sa fie cat mai incitante. Premiul o sa-l anunt in urmatoarea postare.

Pana atunci vreau sa anunt perioada de desfasurare a campaniei:

Pentru cei din Bucuresti 1-10 martie

Pentru cei din Cluj-Napoca 1 Aprilie (si nu e o pacaleala ;-)

Mai multe informatii gasiti aici.