IUBESC!!!In ciuda a tot acestui timp...il iubesc! Relatia noastra a trecut prin fel de fel de hopuri si obstacole cu sarma ghimpata, care o data trecute au lasat rani, transformate in cicatrici, pe care acum le privim cu mandrie, ca tot ce nu ne-a omorat ne-a facut mai puternici.
Stau in casa parinteasca cu fata spre geam. El este de doua zile la zeci de kilometri de mine. Si mi-e dor de el. Daca as fi stiut ca din cauza programului nu ne putem vedea doua zile, dar ne aflam totusi in acelasi oras, dorul nu ar fi fost atat de mare. Privesc pe geam copacii copilariei plini de frunze colorate; sunt mai mari, imbatraniti, prafuiti, neatinsi de neastampar de copil. E liniste surda, iar copilaria este de mult uitata in panzele trecutului. Mi-e dor de acea perioada, dar desi au trecut ani de atunci, mai dor imi este de el, de noi, de caminul nostru. Aici e frig, e trist, e trecut...Acolo e cald, e veselie si viitor...
Astept sa vina sa ne plimbam romantic pe covor de frunze si apoi sa plecam la noi cu amintirea unei zile cu miros de crengi uscate...Mai sunt doua zile si ajunge si el aici, in orasul unde ne-am cunoscut. Peste alte doua zile plecam in orasul unde ne-am recunoscut...
Va veni iarna...dar si atunci am sa iubesc..in alte culori!!!
Cat de frumos ai spus. Ranile vor ramane doar cicatrici dar frumoase daca privesti cu speranta inainte. Asteptare usoara iti doresc. Mi se pare extrem de dificil acel sentiment sa astepti persoana draga sa vina.
RăspundețiȘtergere