joi, 28 iulie 2016

Versuri

"Nu pot sa iti scriu in rime
Ce e-n sufletel la mine.
Sa te stiu asa departe...
Vai, inima se zbate!
Mi-o alina doar un gand
Ca ne-om intalni curand
Si vom fi in univers
Tu si eu...un simplu vers.
Vreau sa ma inspiri in toate
Pentru mine esti o carte...
Si nu una oarecare
Ci gasita cu sudoare
Vreau sa-ncep sa te citesc
Si nu am sa ma mai opresc,
Pana termin vers cu vers..."

Atunci cand astepti o zi
Nici macar nu vrei sa stii
Ce greu trece timpul parca
Si sufletu`-l incarca.
La tine in brate vreau sa fiu
Fara griji ca sa ma stiu
Sa ne iubim la nesfarsit
Sa fii cel mai fericit.
Rimele vor curge multe
Daca are cin` s-asculte
Eu am fost sunt si voi fi
Langa tine zi de zi. 
Muza ta sa fiu in toate
Versuri, rima, arta poate
Sa-ti inspir intreaga viata
Si in orice dimineata
Sa ii spui lui Dumnezeu
Multumesc ca este al meu
Acest inger dar si drac
Pentru care nu e leac
Care insa te doreste
Si din suflet te iubeste.

vineri, 22 iulie 2016

Dor de mine

"Isa tu prea vrei sa te faci placuta de toata lumea...si asta iti va aduce multe frustrari. Nu trebuie sa ai ca scop sa impaci pe toata lumea. Nu vei reusi niciodata asta. Ceea ce trebuie sa-ti propui este sa te faci placuta de tine si sa crezi mereu ca te poti autodepasi"

Cred ca am o calitate deosebita, dar care imi aduce foarte multe prejudicii contiintei...Actionez intotdeauna gandindu-ma cum m-as simti eu in situatia respectiva. Fac un switch de roluri si fac ceea ce mi-ar placea mie sa mi se faca. "Este un schimb inutil de timp si energie. Cand o sa treci prin cateva dezamagiri, ai sa vezi ca lucrurile astea o sa se schimbe." Ajung sa iert atunci cand nu simt asta si ma las convinsa de sentimentele pe care cel de langa mine le transmite. Sunt naiva si cred prea tare in oameni. Dezamagita fiind, ajung sa iert oferind o sansa, crezand in schimbare. Sunt ingaduitoare cu nevoile celorlalti si accept sa mi se tipe sau sa fiu lovita tocmai pentru ca stiu ca si eu la randul meu as putea sa fac asta. Sunt prietenoasa cu toata lumea si tin legatura cu oameni care poate la un moment dat mi-au facut rau. Cred intr-un bun Dumnezeu care stiu ca este pretutindeni si care m-ar pedepsi daca as fi altfel. "E frumoasa gandirea asta pura a ta, dar din pacate e pe cale de disparitie si nu stiu cat o sa te ajute in viata..."
Mi-e atat de dor de mine...
Viata mea s-a schimbat atunci cand am decis sa ma mut din chirie. Pana atunci aveam senzatia ca viata mea este in ascensiune. Terminasem un master intr-un oras strain, ma mutasem in chirie, ma intretineam singura, ma angajasem si aveam un loc de munca care ma implinea atat financiar cat si ca activitate. Lucrurile s-au schimbat intre timp si asta cred ca se datoreaza faptului ca prea am luat viata in serios. Prea m-am aruncat sa iau decizii mari. Mutatul impreuna, nunta, aparitia unei sarcini si apoi renuntarea la ea, probleme in familie, intrigi, scandaluri, decesul bunicii, revenirea in orasul natal, schimbarea locului de munca, insatisfactia profesionala, o relatie pansament, demisie...toate acestea m-au facut sa ma regasesc intr-un teren descendent, care ma oboseste si ma macina pe dinauntru. Cand eram singura eram foarte disciplinata. Acum lipseste si dorinta de a face ceva. Acum ma plang celor din jur, atunci plangeau cei din jurul meu (de ciuda poate ca ma vedeau ca-mi merge atat de bine). Eram atat de vesela si pusa pe glume, iar superficialitatea cu care traiam ma facea sa musc zilnic din viata, gustand din dulcele adrenalinei care mi-o oferea fiecare clipa.
Mi-e atat de dor de mine...
Sa dorm cat vreau, sa ma trezesc cand vreau, sa merg unde vreau, sa ma intorc cu cine vreau, sa fiu cum vreau. Mi-e dor de liniste...de linistea din jur si din suflet. Si cred ca asta am cautat de fapt pana acum: liniste. Ea este cred - sursa fericirii mele.
Mi-e atat de dor de mine...
Sa citesc, sa pictez, sa gatesc si sa ma plimb nestingherita pe strazi. Mi-e dor de "dialogurile" cu constiinta mea cu care chicoteam intotdeauna. Datorita ei, desi eram singura, niciodata nu m-am simtit singura.
Am sa ma caut...finndca mi-e dor...
...dor de mine.

marți, 19 iulie 2016

Scrisoare catre mine ( III )

"Ca si tine , sunt si eu la randul meu un om simplu care incearca sa-si faca un rost alaturi de cineva pe lumea asta „complicata”, asa cum ii zici tu. E drept ca am si eu defectele mele si ca da, uneori exagerez cu bautura, dar nici nu am avut asa o motivatie clara care sa ma determine sa renunt definitiv la ea, insa am sa incerc sa fac ceva in sensul  asta , ca doar e in interesul meu." Nu exagerezi cu bautura...bei zilnic...Stii?Nici eu nu exagerez cu fumatul, dar fumez zilnic...Asta ma face fumatoare. De aici rezulta ca tu esti...?Iar eu nu accept betivii...Motivatia trebuie sa o vezi in taica-tu! Pun pariu ca nu ti-ar placea sa ajungi ca el...si apropo!Mi-ai povestit tu de niste intamplari de care ai zis sa nu pomenesc niciodata si nu vreau sa o fac. Dar spune-mi! Taica-tu nu era baut atunci? Si asta cred ca e o motivatie suficient de bine intemeiata. Nu te gandi la tine sau la viitoarea sotie...gandeste-te la copii tai si amintirile pe care le vei crea...
"Isa , eu tot nu inteleg un lucru: de ce dracu ai ales sa pleci la un fost , care nu era hotarat daca sa faca sau nu o nunta cu tine si sa dai cu piciorul unuia ca mine, care stii care erau planurile mele in ceea ce ne priveste pe noi. Eu cred ca nici tu nu esti inca hotarata si nu stii ce vrei.  Atunci de ce zici ca ti-e frica de un sah-mat? In aceste conditii de sah-pat(remiza) a castigat Dani, noi doar am pierdut timpul si am invatat unul din greselile altuia, tot am castigat ceva. Asta e, nu o sa-ti port pica, o sa mai sufar  si cu siguranta o sa-mi revin. La urma urmei asa se intampla cand pui suflet, o iei de nu stii cum te cheama." Nu a fost intentia mea sa ti-o dau sa nu stii cum te cheama...dar am jucat sah si nu, nu a castigat Dani...Am casticat eu! O sa-ti treaca...dar nu o sa ma uiti niciodata...
"Sfatul meu e sa nu te mai joci cu cuvintele pentru ca poti sa ranesti oameni. „el merita tot” , „vreau sa fi tatal copilului meu” etc
Pe mine unul m-ai ranit pentru ca eu asa sunt, ma atasez usor de oameni.
Poza cu Sf Constantin nu era ca sa te asociez  cu ei, ci ca sa-ti arat ca sunt mandru de tine. In fine, sper sa ramanem prieteni , sa nu ma judeci deloc si sa nu ne ocolim pe strada.
Si cu dna Gabi, i-am zis toate cele pentru ca vream sa stie si versiunea mea si sa-i dau un raspuns la intrebarea pe care mi-a pus-o de cateva ori: „de ce nu te-ai insurat pana la varsta asta? „. Ei bine, e cam greu sa te insori in zilele noastre.
Sper ca ai facut alegerea corecta si cu mintea si cu inima si te rog sa ma ierti pentru tot. Sper de asemenea sa-ti mearga bine, pentru ca esti fata faina.
Am sa inchei scrisoarea tot printr-un mare multumesc!
Take care gugulanule :*"
Iar nu ti-am cerut sfatul, dar de data asta am sa tin cont de el. Sa stii insa ca nu am vrut sa para asa. Au fost momente cand chiar asta simteam...Tu nu esti mandru de mine si nu ai sa fii niciodata mandru de cineva. Esti mandru de tine si de felul in care ceilalti te percep prin prisma partenerului pe care ti-l alegi alaturi. Pentru ca eu, si vanzatoare de seminte de as fi, as fi aceeasi persoana pe care o cunosti si de care te-ai indragostit. Ai mai fi oare atunci mandru de mine? Ce-ai facut cu nasa-mea? Ai intors-o impotriva mea si ai facut-o sa imi spuna ceva la care nu ma asteptam...dar stii ceva? Don't care! Nu e greu sa te insori in zilele noastre e greu sa lasi orgoliul deoparte in zilele noastre. Si stiu ca-s fata faina, motiv pentru care cred ca am facut alegerea corecta si cu mintea si cu inima...vreau sa fiu fericita!!!

Scrisoare catre mine ( II )

"Ma simt vinovat pentru ca ti-am reprosat chestii minore, dar totodata poate au fost si incercari sa vad daca iti spun ca ma deranjeaza ceva si tu tii sau nu cont de ceea ce imi place si ce ma deranjeaza, sau poate sunt un morocanos obosit si distrus, cine stie. Poate asa a vrut destinul, sa fie doar o aventura menita sa invatam amandoi sa ne apreciem mai mult sau mai putin." Nu esti un morocanos obosit si distrus...esti insa egoist si mult prea pretentios pentru ceea ce poti efectiv sa oferi. Ai trait singur si te-ai obisnuit cu un stil de viata care a fost tulburat de prezenta mea. Modificarile nu le-ai acceptat ca firesti, ci mai degraba ca o violare a intimitatii, motiv pentru care ai fost recalcitrant cu privire la toate gesturile mele si schimbarile care au venit o data cu mine. Cu cea mai mare sinceritate iti spun ca ai exagerat si ca nu stiu daca te va accepta cineva asa. Pana si Sofia cred ca si-ar pune mainile in cap...
"De ce ii zic tradare? Pentru ca tu mi-ai zis ca Dani are mai putine calitati decat mine, deci, inseamna ca tie nu ti-e bine unde e bine si vrei sa mergi inapoi sa-ti mai iei vreo doua palme si vreo imbranceala( sper sa nu, caci eu il bag in spital) , sau poate asa sunt eu facut sa nu pot sa ma bucur de cine mi-e drag." Dani are mai putine calitati decat tine, dar cele pe care le are sunt atat de valoroase, incat pot spune inca o data ca nu conteaza cantitatea si calitatea...As mai accepta o palma sau o imbranceala si apoi sa-si ceara scuze spaland vasele, decat un mic cadou cu care sa ma cumpere iesind cu prietenii la o baute...Ceea ce a facut Dani nu are scuza, dar am fost si eu de vina.(doar stii ca am gura mare). Nu vreau insa sa stiu de cate ori te-ai abtinut tu sa nu ma lovesti...
"Si o sa te mai intreb inca ceva: de ce dracu te-ai jucat cu cuvintele? De ce mi-ai zis ca vrei sa fiu tatal copiilor tai? Mi-ai zis ca vrei sa-ti iei masina, ei bine am incercat sa ma implic ca si cum as fi facut asta pt mine si de aceea am cautat sa fac in asa fel incat alegerea ta sa fie una corecta, desi in blog scrie ca tu inca ii cereai sfaturi chiar si lui Dani, ba tineai sa-i si cumperi masina, ei bine, cum crezi ca ma simteam eu stiind ca tu esti legata de trecut again. Am mers la Bucuresti impreuna, iarasi o amintire placuta. De ce in timpul asta tu tineai legatura cu ex-ul? De ce nu i-ai blocat naibii nr de telefon asa cum ai scris pe blog ca o vei face." Nu m-am jucat niciodata cu vorbele...Atunci cand ti-am zis ca mi-ar placea sa ma marit cu tine sau sa fii tatal copiilor mei nu am mintit...chiar cred ca ai gene bune...Cand am fost la Bucuresti nu tineam legatura cu Dani...Atunci a fost o perioada in care pot spune ca noi doi eram bine...Iar in legatura cu masina, am avut senzatia ca mereu tu esti contra acestei dorinte, si mereu am asociat asta cu dorinta ta de a pleca impreuna in Anglia. Si sa stii ca l-am blocat, atat pe el cat si pe Mica...pentru scurt timp insa...
"In seara de sambata 16.07 cand eram singur si deprimat s-a petrecut ceva interesant si anume , am primit un bip pe telefon pe whatsapp si am tresarit ca ai putea fi tu,pentru ca ti-am scris si asteptam un raspuns, dar nu, era Sofia
Nici nu stiam ce sa fac, sa ma bucur sau nu. I-am zis tot ce aveam pe suflet ca o razbunare ca ai plecat la Cluj. M-a incurajat cum a putut si ea, mi-a dat si mie dreptate, dar ti-a dat si tie si mi-a zis asa: <Claudiule! Exista riscul ca ceva care incepe repede sa se si termine repede. Tu esti un baiat extraordinar si un barbat adevarat, mai ai tu piticii tai, dar toti avem cate ceva. Daca fata asta are ceva pentru tine, te accepta asa cum esti, daca nu, nu.”> Apoi mi-am zis asa : Deviza asta vreau sa ma calauzeasca mai departe si sa-mi dea speranta  ca voi reusi sa depasesc acest moment critic din viata mea si sunt sigur ca il voi depasi. Ce sa spun dragul meu...continua sa fii prieten cu ea si tare as vrea sa stiu ce o sa creada urmatoarea...Asa sunt toti "prietenii" de sex opus. Vor sa para ca iti sunt alaturi, ca sufera alaturi de tine. Labilitatea emotionala din momentele respective te face cumva mai sensibil si in acele clipe poti vedea, ca "prietenul" de langa tine ar putea sa fie mai mult, atata timp cat te intelege si te mangaie pe suflet...Apare asa numitul transfer emotional cu instinctul de compasiune si ajutorare...Si cum iti poate arata "un prieten" ca iti poate fi si mai aproape de atat? Dupa ce te mangaie pe suflet, te mangaie pe pula...

Scrisoare catre mine ( I )

"Am sa incep aceasta scrisoare printr-un mare multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine(si ai facut). As vrea sa iau doar partea buna a lucrurilor, pentru ca niste oameni cu pregatire asa cum suntem noi, asa trebuie sa procedeze."  Si eu iti multumesc Claudiu ca ai fost un pansament pentru rana mea...Desi stiai ca eu inca il iubesc pe Dani, ti-ai asumat responsabilitatea de a fi cu mine si a te dedica intru totul relatiei...Ai fost insa un pansament prea subtire si nestrans ca sa rezisti sangerarii...

"Te-am cunoscut intr-o zi frumoasa de primavara si totodata intr-o zi de sarbatoare crestineasca si intr-un moment in care pierdusem pe cineva drag mie, ultima bunica pe care o mai aveam in viata. M-am gandit atunci si ma gandesc inca si acum daca a fost o minune sau doar o intamplare care ne-a facut sa ne dam seama ca intre noi poate, sau nu, sa existe ceva. Acum dupa ce s-au petrecut multe intre noi, fac si eu o analiza si sunt la Prejmer in camera mea, la biroul pe care as fi vrut sa ne-o tragem si mi-ar fi placut sa fi fost aici langa mine si sa te vad cum pictezi si sa fi semidezbracata in rochia neagra dantelata si sexy de care nu prea am avut parte si sa te mangai la pasarica, sa te vad cum iei o gura din cafeaua insotita doar de lapte si sa tragi cate un fum din nenorocita de tigara, doar asa ca sa te inspiri." Nu ai fost niciodata de acord cu "nenorocita aia de tigara"...ce te face sa crezi ca ai fi fost in camera ta, acolo unde dormi, doar pentru o imagine de carte? Si eu as fi vrut sa ne-o tragem pe biroul ala...realizezi oare ce ai pierdut? Si sa stii cu nu pictez niciodata cu desuurile in care dorm...sau ma culc...

"Ma tot gandesc si am momente de nostalgie cand cad prada amintirilor cu tine si imi dau lacrimile si oftez si stau si ma intreb de ce a trebuit sa te cunosc: poate menirea mea vis a vis de tine a fost doar sa-ti dai seama ca Dani e mai bun decat mine sau mai rau, sau daca tu esti sau nu mai buna decat Sofia. Ma tot gandesc de ce am fost muti amandoi si de ce nu am discutat deschis ca doi maturi ce pretindem ca suntem. Sa-mi fi spus asa: „Mai Claudiule! Azi  in loc sa mergi la crasma sa vezi meciul si sa bagi alcoale in tine, eu as fi tare bucuroasa  sa ramai acasa sau sa ma iei cu tine, pentru ca inca ma mai gandesc la nenorocitul (sau  nu) meu de trecut si nu pot sa fac pace cu el. Da-mi un sfat asa cum mi l-ai dat pe cel in care mi-ai zis sa le spun acelor fete ca mi-am gasit un part-time. . Acum nu zic, dar poate trebuia sa fiu si eu mai interogator. Ideea e tu ISU ca nici tu nu ai fost comunicativa la maxim, deci ai si tu partea ta de vinovatie, care s-a agravat (pentru mine) in momentul in care ai plecat la Cluj. Ma simt tradat si ma doare mult sa stiu ca luni seara 11.07 tipai de placere si imi ziceai ca ai avut un orgasm pe cinste si apoi , marti, deja  tu aveai cartile facute pentru o noua etapa din viata ta-plecatul la Cluj." Dani nu e mai bun decat tine...pentru a fi fericita nu ma ghidez dupa comparatii de genul...Stiu insa ca in multe privinte esti mai rau ca el...esti violent cand bei, iar certurile zilnice nu ma faceau deloc fericita. Prietenii tai (mai ales cei de sex feminin) contau mai mult decat mine, iar eu indiferent de explicatii nu pot tolera asa ceva, caci cred si voi crede intotdeauna ca o prietenie dintre un barbat si o femeie nu exista (nu inteleg de ce ma compari cu Sofia atata timp cat tu cu gura ta ai zis ca nu ai futut-o...de fapt vazut-o niciodata...). Am fost muti pentru ca daca vorbeam ne certam mereu...(helloo!!!). Daca te-as fi rugat sa ramai cu mine atunci cand ai avut chef sa iesi (chestie pe care am incercat-o), imi reprosai ca te-ai saturat sa stai intre patru pereti, ca vrei sa iesi si alea alea...Motiv pentru care alegeam trecutul...asa erai si tu fericit (ieseai) dar si eu (ca nu ma certam cu tine si...vorbeam ore intregi cu Dani, care asculta cum ma vait de locul de munca, ca nu-mi place ca m-am ingrasat sau mai stiu eu ce prostii...dar ma asculta si era alaturi de mine). Pe acest principiu, luni seara tipam de placere, fiindca dadusem a treia sansa relatiei noastre, iar a doua zi cand eram demoralizata si am avut reala nevoie sa vorbesc cu cineva, tu ai fost prea ocupat...(Ghici cine m-a ascultat din nou?).Eu nu aveam nici o carte facuta...nu am planuit nimic dinainte...traiesc aici si acum. Dupa convorbirea cu Dani insa, mi-am dat seama ca el ma asculta si ca e alaturi de mine, chiar daca stia ca luni seara am fost cu tine....Asta inseamna prietenie dincolo de iubire...sa fi alaturi la bine si la rau....Cu lacrimi in ochi i-am promis ca a doua zi merg la Cluj...
Daca nu as fi taiat din radacina raul, poate ca mi-as fi taiat venele...

vineri, 8 iulie 2016

Greu de fericit

Luni am fost la ambulanta acolo unde Clau mi-a pus o pila prin una din cunostiintele lui. Credeam ca pila inseamna intaietate. Nu a fost sa fie deloc asa. Am fost apoi sa donez sange, pentru ca nu o mai facusem de mult si pentru ca imi doream sa fac o fapta buna pentru societatea in criza de sange. Dezamagita de "interviul" avut eram cu totul dezamagita de mine si de planurile de viitor pe care le aveam. Ametita poate din cauza donarii, tin minte ca stateam in statia de autobuz, fumam o tigara si ma plimbam ca o nebuna dintr-o parte in alta, fiind total debusolata de ceea ce aveam de gand sa fac. Nu mai stiam ce e bine pentru mine,ce pot sau ce vreau sa fac, stiu doar ca eram pe punctul de a o lua razna. Speriata am pus mana pe telefon si am cautat psiholog unde mi-am facut programare atunci. Intamplarea a facut ca psiholoaga sa fie o veche cunostinta de a mea care a fost mai mult decat draguta si profesionista...
- Care este scopul nostru?
- Sa fiu fericita.(...)
- Ceea ce cred eu este ca tu cu adevarat fericita erai la Cluj...
- Iar Dani?
- Dani reprezinta persoana care ti-a oferit stabilitate si siguranta, atunci cand tu erai pierduta in instabilitatea emotionala de dupa despartirea de Gabi.
Pentru a ma regasi, psiholoaga mi-a dat "teme pentru acasa". In fiecare seara imi scriu intr-o agenda urmatoarele chestii care vad ca incet incet dau rezultate: "eu Isa azi multumesc pentru.../eu Isa azi ma bucur pentru.../eu Isa azi transmit.../in seara asta imi doresc ca spiritul meu sa lucreze pentru..." De asemenea mi-a sugerat ca in fiecare dimineata sa ma spal pe fata si uitandu-ma in oglinda sa imi reamintesc cat de frumoasa si inteligenta sunt.
A doua zi am fost la un interviu la spitalul concurent celui la care lucrez acum. Directoarea de ingrijiri - o doamna foarte realista - mi-a spus atunci ca pana nu ma hotarasc cu ceea ce vreau sa fac in viata, nu am sa pot sa fiu niciodata fericita intr-un spital privat, atata timp cat eu compar mereu cu ceea ce era la Cluj. Doamna aceea parca mi-a deschis ochii si am plecat de acolo resemnata...nu ar fi putut fi mai bine intr-un loc asemanator cu cel in care profesez acum. Cu alte cuvinte aceeasi Marie cu alta palarie. Dezamagita si la fel de confuza si trista l-am sunat pe Clau care m-a repezit spunandu-mi ca nu poate vorbi cu mine in acel moment...Ii inteleg si respect meseria, dar eu chiar in acel moment aveam nevoie de cineva cu care sa vorbesc. Si l-am sunat pe Dani...urmatoarea zi eram la Cluj...
Am plans de fericire cand am vazut orasul de pe dealul Feleacului si am pupat volanul masinii lui Dani de care imi era atata dor. I-am sarutat mainile lui Mica cand am revazut-o, am luat in brate cainele, am studiat toata casa sa vad ce e schimbat...vroiam parca sa imbratisez tot ce intalneam. M-am iubit cu Dani si am adormit in bratele lui. Mi-am baut cafeaua timp de patru zile pe terasa linistita a casei, unde pretutindeni vedeam verde si ascultam linistea...In tot acest timp am fost in concediu medical...fara sa fiu bolnava fizic. Cu siguranta mi-a fost bolnav sufletul si mintea pentru ca acum simt ca m-am vindecat. Am fost si sunt fericita acolo de unde, inraita de parerea celor din jurul meu, am plecat acum patru luni ca sa-mi fie, vezi Doamna mai bine...
- Nu inteleg cum tu poti pleca de pe o pozitie atat de importanta si de pe un salariu atat de bun, ca sa te intorci la spitalul asta mizerabil din Cluj...eu unul as alege sa fiu nefericit intr-o vila cu piscina, decat sa fiu fericit intr-o garsoniera de cativa metrii patrati...Pe bune tu Isa, esti atat de greu de fericit...
- Viata e scurta - ii spun eu (inca) sotului celei mai bune prietene. Poate ca sunt eu greu de fericit, motiv pentru care sunt in cautarea continua a fericirii, dar eu nu sunt de acord cu tine...Fericirea e ca si sanatatea...daca nu o ai poti avea toti banii de pe lumea asta...nu i-ai cheltui niciodata cu placere, pentru ca placerea inseamna jumatate viata profesionala si jumatate personala...Eu ce sa fac daca nici una dintre ele nu este ok? Pot sa ma mint? Sa ma mint ca e bine la locul de munca, ca-s sefa, cand eu de abia astept sa mai prind o vena sau sa resuscitez? Sau sa ma mint ca in relatie e ok atata timp cat zilnic ne certam si ne aducem acuze si reprosuri, cand eu am nevoie de atata liniste?
Sunt greu de fericit...recunosc...Si mai recunosc ca imi place fericirea concentrata in sticlute mici...

Greu, dar trece

Mi-a fost foarte greu in ultima saptamana. Imi era dor de Dani. Vroiam sa merg sa-l vad si sa vad daca mai simt ceva. Eram curioasa de sentimentele pe care le am atunci cand il vad. Am dus o adevarata lupta cu mine insami, dar am realizat ca mie nu imi era dor de Dani, ci de amintirea lui, in forma lui buna. Imi doream sa ma intorc la Cluj, acolo unde, o data, eram fericita. Nu as mai fi putut sa fiu. M-as fi gandit la copilul pe care l-am pierdut sau la palma data de Dani si situatiile in care am suferit. Era o involutie...
Cu siguranta daca as fi mers la Cluj m-as fi culcat cu Dani. Neavand nici o perspectiva alaturi de el, as fi ramas doar cu asta. M-as fi intors acasa unde, daca as fi ales sa-l mint pe Clau, constiinta nu m-ar fi lasat sa ii spun "te iubesc" privindu-l in ochi. Daca i-as fi spus adevarul, puteam sa-mi iau la revedere. Eram in situatia in care alergam dupa doi iepuri si nu as fi prins nici unul.
"Tu Isa...gandeste-te. Dani este pentru tine o iluzie sau o obsesie. Daca mergi la el la Cluj nu rezolvi nimic. Vrei sa iti amintesc cum ma sunai si imi spuneai ca nu iti e bine, ca suferi si ca ai vrea sa te intorci acasa? Vrei sa iti amintesc ca tu inca din septembrie vroiai sa te desparti de el si ai reusit sa faci asta de abia in martie? Ca nu puteai sa te vezi cu fetele pentru ca era atat de gelos incat iti spunea sa le aduci pe fete acasa si sa cumperi Cola la 2l? Sa-ti amintesc cum, insarcinata fiind te-a tarat pe jos si te-a lasat sa pleci in miez de noapte cu bagajele in mana si fara bani? Ca nu a facut nimic atunci cand tu erai in dubii daca sa pastrezi sau nu copilul. Ca a anulat o nunta pentru ca nu se simtea pregatit? Ca te-a facut de rusine in fata colegilor tai de la munca la nunta unuia dintre ei? Ca dupa ce te-ai intors la Brasov tot tu te-ai dus la el, el nefacand nici un efort ca sa te vada? Ca erai in casa lui ca o sclava si ca el nu aprecia nimic din ceea ce faceai?
Vroiai sa te vezi cu el si pentru cateva clipe de placere sa-l pierzi definitiv pe Clau, care ti-a dovedit cu fapte ca te iubeste si ca te merita? Care e venit nu o data, ci de trei ori sa isi ceara scuze deci sa lupte pentru tine, asta in ciuda faptului ca stia ca tu vrei sa te intorci la fostul. Care a plans si nu mai ramanea decat sa se puna in genunchi sa nu pleci. Care a fost si este alaturi de tine si la bine si la rau. Nu regreta! Ai luat cea mai buna decizie. In sfarsit nu te-ai mai lasat prada sentimentelor superficiale si nu ai mai actionat impulsiv, lasand gandurile realiste sa te acapareze. Cred ca este pentru primele dati cand ti-ai depasit limitele false pe care ti le impui. Este printre putinele dati cand ti-ai aratat ca te iubesti si ca te respecti si ca nu mai accepti sa fii injosita. Felicitari!" imi spune sora-mea...
- Alo! Ce faci Dani?
- Bine...conduc si ma gandesc la tine! Nu mai am rabdare! Mai sunt cateva ore!
- Te-am sunat sa iti spun "la multi ani" pentru maine. Eu nu mai vin.
- Dar ce s-a intamplat? Vorbeste cu mine te rog!
- Daca vin o sa sufere trei persoane...tu, eu si Clau. Nici unul dintre noi nu cred ca merita asta si nici unul dintre noi nu va fi fericit daca vin.
- Tu iti bati joc de mine? Te joci cu mine si ma amagesti...Sa nu ma mai cauti!
Nu mi-am batut niciodata joc de Dani. Mai degraba m-am injosit eu...desi sustineam ca pe mine ma iubesc cel mai mult...Nu a fost asa...acum e.
Nu e usor...e foarte greu...dar sigur va trece

Asa-l astept

Ii trimit o poza cu ce eram imbracata. Un furou de noapte negru cu dantela in dreptul sanilor. Nu stiu de ce am facut asta, dar asa am simtit.
- Asa il astepti?
- Nu Dani...asa ma imbrac eu noaptea.
- Cand eram impreuna nu te imbracai asa.
- O sa ma imbrac cand o sa fim din nou...
In ultima perioada din cauza certurilor din ce in ce mai dese dintre mine si Clau, si din cauza stresului de la lucru, am inceput sa ma leg de trecut unde simteam ca imi este mai bine. Am inceput sa vorbesc cu Dani care era pe zi ce trece mai dragut. Asteptam sa plece Clau de acasa ca sa fiu singura si sa il pot suna pe Dani si sa plang. Si puneam melodii pe care le ascultam cu Dani candva si plangeam pana la suspin de ramaneam fara aer. Adormeam cu obrajii sarati in asteptarea iubitului care venea ametit de aburii alcoolului si care nu imi mai dadea atentia de care aveam nevoie. Se lega de nimicuri care pe mine ma frustrau si nu ma lasau sa fiu eu. Nu ii convenea ca nu trag apa la toaleta, ca trantesc usile de la dulap, ca las vasele nespalate dimineata, ca fumez in casa si nu-mi arunc chistoacele din scrumiera, ca spal scrumiera cu acelasi burete cu care spal vasele, ca stropesc peretii, ca trag prea tare draperiile dimineata, ca injur prea mult. Lucrurile astea plus cele care se adaugau la locul de munca mi-au dat motive suficient de intemeiate sa-mi iau concediu si de ziua lui Dani sa merg la Cluj. Cireasa de pe tort sau picatura care a umplut paharul a fost un telefon venit din partea lui Clau cand eram la munca. Imi spunea cu o voce trista ca a stat foarte bine si s-a gandit si ca si-ar dori ca pana la sfarsitul saptamanii sa il las singur. M-am enervat atat de tare cand am auzit asta, incat i-am zis ca am sa imi iau lucrurile si am sa plec si am sa-l las singur de tot daca asta isi doreste. Asta am si facut. Am sunat-o pe sora-mea si cu ajutorul ei am varat in bagaje tot ce era de luat intr-un timp record. I-am trimis un mesaj: "Vezi ca ti-am lasat cheile sub pres. Sa ai o viata minunata!" si am plecat la mami acasa linistita si impacata. Eram optimista cu gandul ca, la sfarsit de saptamana ma duc la Cluj la Dani al meu. In ziua respectiva ma asteptam la o reactie din partea lui Clau. Faptul ca nu a dat nici un semn m-a facut sa realizez ca am facut o alegere buna. A doua zi insa, m-a cautat si am acceptat sa ne vedem la un pahar de vin pe o terasa. Imi spunea ca ii pare nespus de rau ca s-a intamplat asa si ca vrea sa il iert. De abia reusea sa-si stapaneasca plansul si vorbea ragusit de parca lacrimile il strangeau de gat. Ma uitam la el si de abia ma stapaneam sa nu il iau in brate sau sa il sarut de drag ce imi era, dar ma abtineam, pentru ca eu deja luasem o hotarare...sa merg la Dani. A doua zi mi-am rezolvat in timp record cu concediul, cu adeverinta medicala (pentru dosarul de inscriere la concurs la un spital din Cluj), si imi faceam planuri cu Dani in telefon de ce o sa facem impreuna timp de o saptamana. Ulterior m-a sunat si Clau cu care am vorbit minute in sir despre noi, despre cat de rau ii pare de ce a spus, despre faptul ca ma vrea inapoi si ca se pisa pe ele dulapuri trantite, vase nespalate la timp, fum de tigara sau apa netrasa si ca ar face orice sa ne impacam. Mi-a cerut sa ne vedem a doua zi, inainte sa plec la Cluj. A venit la mine cu un trandafir rosu si m-a luat in brate. S-a asezat pe coltarul din bucatarie si a inceput sa spuna, a treia oara, aceleasi lucruri. Spunea ca ma intelege si intelege nevoia mea de a-l revedea pe Dani, dar ca, indiferent de ce se va intampla, daca ma voi culca sau nu cu el, relatia dintre noi doi (eu si Clau) nu va mai fi niciodata aceeasi si ca ulterior, daca ne vom impaca, inevitabil vor aparea reprosuri din partea lui. L-am intrebat daca are incredere in mine si daca ma asteapta. Mi-a zis cu jumatate de gura ca da, dar sa ma gandesc la faptul ca intre noi nimic nu va mai fi la fel. Mi-a aratat niste mesaje de la sora-sa care ii spunea ca a rezolvat cu locurile de munca pentru amandoi daca ne decidem sa mergem in Anglia. Atunci am inceput sa plang pentru ca am realizat de fapt diferenta dintre cei doi. Dupa cum am spus, si le-am spus si lor, ii iubesc, dar cel mai mult ma iubesc pe mine. Vreau sa-mi fie bine. Bine nu imi era langa Dani, indiferent cat mi-as fi dorit. Langa Clau in schimb aveam si am perspective vaste. Ma uitam in ochii lui blanzi si ma gandeam la palma pe care Dani mi-a dat-o. Chiar si asa i-am spus ca tot plec...
Pe hol, inainte sa plece, Clau m-a rugat sa am grija de mine...si de noi. In acel moment m-am blocat. Ma uitam fix in ochii lui fara a schita nimic. Se uita la mine si ma intreba ce am. L-am rugat sa taca si sa ma lase un pic, si am continuat sa ma uit fara sa clipesc la el. Am intors privirea spre ceas, apoi iar la el. In linistea aia auzeam ceasul cum ticaie atat de tare incat imobiliza clipa si atunci am avut o revelatie...
Timpul trece si eu astept...Eu stau...Ma invart in cerc. Eu astept...Il astept!!!Ce pula mea sa mai astept sau pe cine sa mai astept daca eu il am in fata?
La doua jumate trebuia sa fiu in autogara. La doua am inceput sa-mi fac bagajul. Am pus pana pe un tricou, l-am impaturat si cu el in mana, uitandu-ma la sora-mea am spus...: "nu mai plec...!"