Timpul...

Le rezolva pe toate...
Alaltaieri fata in fata cu Ș. dupa mult timp in care nu ne-am vazut...
-Vreau sa ma lasi cinci, zece sau cincisprezece minute in care sa vorbesc. Vreau sa nu ma intrerupi si sa ma lasi sa spun tot ce am de spus. Am avut de ales intre creier si suflet. Tu esti sufletul. Creierul este cineva care mi-ar fi putut oferi material vorbind un confort intr-o relatie...Tu nu ai bani, dar pentru tine chiar simt ceva mai presus de orice atasament oarecare. Si chiar daca mi s-a spus sa aleg creierul pentru ca in timp sentimentele dispar, te-am ales pe tine. Si nu imi pare rau. Am ramas socata insa, sa vad cum ma poti dezamagi, dupa alegerea facuta. Sa vad cum de abia asteptand sa te vad, tu gasesti tot felul de motive sa nu ne intalnim. (si acum fara sa exagerez, in timp ce scriu, Ș. m-a sunat-discutii seci )...Nu vrei sa stii ce inseamna sa te indragostesti. Eu m-am indragostit de tine la prima vedere. Si atunci cand ti-am spus ca te iubesc, nu am mintit. Te iubesc, Ștefan!!!

Si ma uitam la omul din fata mea, dupa care am plans timp de trei saptamani jumatate in care nu ne-am vazut, si ma minteam. Pentru ca in fata mea nu mai era cel pe care l-am iubit.
Cu o seara inainte am facut cunostinta cu vecinul meu de sub mine. Pe Matei il cunosc de cand stau aici. Niciodata insa nu am depasit niciunul dintre noi limita aceea de amicitie ca-ntre vecini care mai fumeaza din cand in cand o tigara pe terasa. In ziua aceea insa venise de la lucru bine dispus. Eram pe terasa cu proprietarul cand m-am trezit luata in brate. Matei nu facuse niciodata asa ceva cand eram singuri, de aceea m-a mirat gestul lui in fata proprietarului. Mi-am dat seama imediat ce vrea. Am luat cina impreuna cu prietena mea, dupa care am continuat cu vinul la mine. Ne-am propus sa dormim impreuna...dar a fost imposibil sa nu ne si culcam...Si am avut parte de un sex gustos, de care m-am bucurat si dimineata, inainte cu zece minute sa-mi sune ceasul matinal. Mie nu imi place sexul de dimineata. Mi se pare(a) nepotrivit sa ma sarut cu partenerul fara sa ma spal pe dinti sau fara sa beau cafeaua...In acea dimineata mi-am schimbat parerea. Si din acest motiv am avut atunci o zi minunata in care am zambit continuu...

Urmatoarea seara Ș.statea in fata mea. Ma intrebam daca acela este barbatul de care ma indrogostisem cu cateva luni in urma. Il priveam ciudat si nu imi venea sa sar pe el asa cum imi planuisem. Nu simteam nici o atractie. Si nu am facut nimic toata noaptea si nici urmatoarea zi, cand a trebuit sa am grija de el. Se imbolnavise. Si i-am fost alaturi dar nu din iubire...ci din solidaritate...pentru ca l-am injurat atunci cand m-a trezit ca s-a terminat perfuzia...

Sunt sigura ca timpul le rezolva pe toate. Nu astept insa sa treaca timpul...pentru ca i-am dat o ora vecinului meu sa gaseasca vinul care imi place...pentru ca in noaptea asta...timpul va sta pe loc.

Texte

Frunzele incep incet incet sa prinda culoare, vantul sa adie mai rece, soarele paleste si vara ramane undeva in spate, in amintirea unei iubiri...Caci acum am inteles ce inseamna o iubire de o vara...incepe cu gust de cirese, miroase a flori de camp, e fierbinte ca soarele si imensa ca marea...dar trece o data cu venirea toamnei. Toamna esti tu! Toamna va face ca tot ce a fost sa dispara. Toamna imi va umple sufletul de culoare si miros de lemn. Desi va fi din ce in ce mai frig, stiu ca toamna asta in mine va fi cald.
Asta este textul pe care il scriam acum aproape o saptamana, cand l-am intalnit pe C., acel barbat pe care l-am cerut acum ceva timp. Dispus sa inceapa o relatie cu intentia de a-si intemeia o familie, cu caracteristici aproape de idealul creat in mintea mea...C. si-a luat in serios responsabilitatea de a intra in inima mea. Pacat insa ca, oricat de mult imi place ideea, si in aceasta situatie ma mint. Pentru ca nu trece minut, clipa, melodie, sau adiere fara sa nu ma gandesc la Ș. De cand m-am intors de la mare, Ș. si-a gasit mereu altceva mai bun de facut decat sa ma vada...Au trecut trei zile din concediul meu in care...am stat in casa cu speranta ca Ș. isi va face timp pentru mine. In cele din urma, orgoliul meu a cedat si a zis :”Gata!!!”Astfel am decis sa ii dau o sansa lui C. pe care il cunosc de mai bine de un an, cand, fiind in autobuz, mi-a controlat biletul. De atunci si pana acum nu am mai tinut legatura cu el, reintalnindu-ne virtual. A venit sa ma astepte in fata portii cu altceva decat eram obisnuita...a venit cu autobuzul. L-a parcat la capat de linie, am luat loc pe scaunele din fata si m-a pus fata in fata cu situatia...”Uite eu sunt C., am 32 de ani. De trei ani sunt divortat, am o fetita de sapte ani, si vreau sa-mi refac viata, implicandu-ma intr-o relatie serioasa. Esti dispusa sa incepi o viata noua alaturi de mine?” Atunci constiinta mea, luata prea dintr-o data, a inceput sa fuga de colo colo ca un titirez. Dupa ce a obosit a luat loc pe un scaun invizibil langa mine si il privea pe acest individ intrebandu-se intr-una...”Oare eu chiar asta imi doresc? Tu Isa...tu oare chiar asta iti doresti?”. Revenindu-si din soc, a decis: ”Fie...m-am saturat de imprevizibilitatea vietii, de adrenalina, de socuri emotionale, de barbati indecisi, de futaiuri neasteptate in miez de noapte, de cluburi, de singuratate...Bine...ma bag”. Si stiind ca o sa (se) vada, am consemnat pe retelele de socializare statusul meu: ”in a relationship”. ”Minciuni!!!” imi sopteste constiinta mea suparata. ”Tu il iubesti pe Ș. Te gandesti la el in permanenta. Traiesti cu speranta ca te va face sa-l uiti pe dj-ul cu care ai facut chimie, asa cum ai reusit sa-l uiti pe L. cu ajutorul lui Gabi la inceputul relatiei cu el. Nu uita insa ca de Gabi te-ai indragostit la prima vedere, iar la tine asta functioneaza...focul aprins dintr-o data, nu acela in care adaugi in fiecare zi surcele pentru a-l inteti.” Ma simt bine cu C. Incearca sa ma faca fericita, ma face sa rad, imi trimite mesaje dragute in fiecare seara...dar totusi ma simt neimplinita. Implinirea o simt atunci cand nu-mi mint sufletul, atunci cand ceea ce spun o spun pentru ca simt, nu pentru ca asa-i frumos. ”Ti-e dor de mine?” ma intreaba desi nu au trecut decat cateva ore de cand nu l-am vazut. ”Da...” Ii raspund...si-l mint...Pentru ca stiu ce inseamna dorul...In cazul lui Ș, imi e dor de el cand e langa mine, stiind ca peste cateva ore trebuie sa plece. Cand sunt cu Ș nu am telefon, net sau ceas. Cand sunt cu el nu sunt acolo...Cand e in mine plutim amandoi undeva deasupra patului...
Azi-noapte am primit o vizita...de la Radu.
- Ce ai sa-mi spui nou Isa?
- Imi vine doar atat sa-ti spun...Nenorocitule ce ai putut sa-i faci sufletului meu? Ai intrat cu pantofii plini de noroi si l-ai manjit cum ai vrut tu...De cand m-am despartit de Gabi am putut sa iubesc doi barbati...si tu esti unul dintre ei...si tu ti-ai batut joc.
- Nu am vrut asta, desi iata am reusit. Tu ai insemnat si insemni ceva special pentru mine...De asta ma aflu aici...Hai dezbraca-te! Vreau sa te simt...
- Asa cum am mai spus, daca noi doi vom face ceva vreodata...vom face dragoste. Stii m-am saturat sa fiu placuta doar pentru fizicul meu. Vreau sa fiu dorita pentru mai mult de atat...
- Poate intr-o zi vei fii a mea...poate...
- A ta cum?
- A mea de tot...poate...
”Asa cum tu spui...ca poate intr-o zi voi fi a ta...asa spun si eu ca poate intr-o zi, tu imi vei oferi un copil...poate...”

Multumesc!!!

Ultima saptamana a fost o adevarata lectie de viata, un cumul de sentimente, emotii si informatii care mi-au schimbat viata.
Una dintre cele mai importante concluzii ale acestei experiente este aceea ca indiferent de probleme, acestea, cu timpul isi gasesc rezolvare. Totul tine de rabdare, caci da, rabdarea este o virtute. Si atunci cand simti ca nu mai ai rabdare, gandeste-te la un copil bolnav de cancer, care intru vindecarea bolii trece prin chinuitorul si indelungatul tratament. Cum au putut acesti copii sa aiba rabdare, credinta si speranta, asa am putea cu totii sa asteptam rabdatori cand, de exemplu, stand la semafor, un batranel trece cu pasi mici strada. Cand vei simti ca problemele te coplesesc gandeste-te o clipa la momentul cand acesti copii, dupa primele sedinte de chimioterapie, s-au trezit fara par. Cand te vei simti singur, gandeste-te la singuratatea pe care acesti copii au resimtit-o, desi erau inconjurati de atata lume. Cand te va parasi iubitul, gandeste-te ca problemele tale sunt un fleac. Cand iti vei dori sa mori, nu uita ca sunt copii, care inainte de fiecare sedinta de chimioterapie mergeau la capela spitalului si il implorau plangand pe Dumnezeu sa-i lase sa traiasca. Cand va suna ceasul desteptator, bucura-te de fiecare data ca te trezesti...unii dintre ei nu au mai apucat s-o faca...
A doua lectie invatata a fost iubirea. Iubirea neconditionata, pura, adevarata. Caci acesti copii au atata iubire de oferit incat am fost cu adevarat coplesita. Mi-am hranit sufletul cu atata sete incat acum simt cum da pe afara, si astfel am invatat sa ofer iubire la randu-mi, in aceleasi conditii. Am plans impreuna, am ras impreuna, ne-am impartasit emotii. Ne-am imbratisat strans cu ochii in lacrimi la despartire, iar la fiecare apropiere simteam caldura dintre sufletele noastre. Am invatat iubirea de sine, caci cu tot cu defecte cu totii suntem niste oameni frumosi. Am invatat iubirea neconditionata, ajutand fara sa astept ceva in schimb.
Am invatat sa nu-mi mai fac planuri, si asta pentru ca imprevizibilitatea vietii uneori ti le poate strica. Am invatat sa nu mai am asteptari, nici de la mine si nici de la altii. Am invatat ca traiesc azi, acum, moment temporal pentru care trebuie canalizata toata energia. Traind cu regretul trecutului sau cu speranta viitorului, energia asupra momentului de fata paleste. Am invatat respectul, indiferent de statut social, varsta, religie sau aspect.

Va multumesc prieteni dragi pentru aceasta ocazie de a fi in compania voastra. Pentru tot ce ati facut pentru mine, in fata voastra ma inclin...

Cu sufletul sau creierul?

V. s-a intors pe cand m-am impacat cu Ș. Nu puteam sa renunt la niciunul dintre ei, mai ales ca V. incepuse sa...se indragosteasca de mine. ”Ne-am facut” de doua ori, momente in care amandoi ne-am manifestat asa cum ne-a venit. Prima oara a fost foarte ciudat pentru mine. Simteam cum imi tremura toti muschii si auzeam cum imi bate inima. V. a fost langa mine, oferindu-mi tot ceea ce-mi doream fara sa cer, alinandu-mi senzatiile groaznice pe care le simteam. A doua oara s-a manifestat altfel. Am inceput sa dansez si cred ca am facut asta cel putin trei ore. Culmea era ca, desi V. ma privea de pe canapea, eu, cu ochii inchisi, dansam cu Ș. Ma plimba prin aer. Si cum batea lumina din baie imi imaginam ca suntem pe scena....Dupa dans m-am asezat in pat langa V. Asternuturile miroseau a Ș. Inchideam ochii si eram langa el cand aud:
”- Esti un mic pisoi si cred ca in ritmul asta ne vom indragosti unul de altul...
  - Si ce e rau in asta...? il intreb.
  - Pai eu cand ma indragostesc e rau...Devin posesiv si violent. Si indragosteala asta dupa atata timp e tare naspa. Stii bine ca eu nu sunt facut sa am o relatie. Am fost insurat de doua ori si stiu cum e. Nu mai vreau. Vreau sa fiu liber, sa ma bucur de viata alaturi de tine fara sa ne compromitem.
  - Nu stiu cum va fi dar cert este ca de abia astept sa mergem la mare...pielea ne va fi sarata si pana si parul va avea gust de mare...”
Am mers cu V. la mare invitata ca paramedic intr-o tabara cu copii supravietuitori in fata cancerului. Nu citisem contractul de voluntariat, incalcandu-l inca din tren cand, m-am imprietenit cu copiii. E imposibil sa nu te imprietenesti sau sa nu te atasezi. Am mers cu ei in club, ne-am distrat, am ras, am plans impreuna si am creat o legatura fata de care V. era invidios. Si ma trata cu indiferenta pana cand, intr-o zi si-a arata fata aceea de om violent. Cu dintii stransi, amintindu-mi astfel de taica-miu, imi reprosa ca datorita lui sunt acolo si ca l-am dezamagit, incalcand regulile contractului. Dormeam in acelasi pat , dar ne evitam pe cat posibil. V. este genul de persoana care daca nu este laudat se lauda singur si ar face orice ca sa iasa in evidenta. Spun asta pentru ca am ascultat fara sa vreau o discutie la telefon, cand el uitand sa inchida telefonul dupa o convorbire cu mine, vorbea cu cineva cum noi, pentru un caz vroiam sa chemam salvarea, el fiind impotriva, necrezand ca acel caz este atat de grav. Cand situatia a fost de fapt invers. Eu stiam ca pot face ca acea fata sa fie bine, dar el tinea mortis sa cheme ambulanta. Si dupa ce fata a fost bine, el a cules laurii. V. nu are nici o diploma care sa ateste pregatirea lui medicala. Acum face postliceala. Dar acolo se credea medic. Si in fata copiilor facea pe interesantul, iar in camera ii injura. Si incerca sa iasa cat mai mult in evidenta in fata staffului, denigrandu-ma pe mine. Imi spune in dimineata ultimei zile acolo : ”Tu stii ce parere are stafful despre tine?”...Ii raspund: ”Tu stii ce parere au copiii despre tine? Te crezi mare medic cand de fapt nu ai nici o pregatire si faci pe interesantul cand de fapt toate injectiile sau perfuziile eu le-am facut...?Ii injuri pe copii si de fata cu ei faci pe smecherul? Vorbesti de mine ca m-am distrat cu ei cand tu anul trecut ti-ai tras-o cu una dintre fete? Tie ti se pare normal si drept ca tu sa ma judeci?”...Ma face proasta si pleaca din camera. Si ca cireasa pe tortul acesta de cacat, stiind ca-l vad, i-a oferit o sticla de vin ”sefei” taberei pe care a pupat-o in semn de recunostinta ca se afla acolo. Acea sticla de vin vroiam sa o beau impreuna cu cei din gasca mea, asta dupa ce mi-a prezentat-o la inceput ca fiind sticla pe care o vom bea intr-o seara impreuna ca doi indragostiti ce suntem. A observat imediat ca a disparut din frigider si m-a sunat sa-mi spuna ca vinul ala nu se bea in pahare de plastic. I-am adus-o inapoi spunandu-i ca nu stau in sticla lui de vin. Si da...acea sticla de vin mi-a devenit dusman, cumparandu-se cu ea si umilindu-ma pe mine. Si daca in primele zile nu stiam ce sa aleg, acum stiu prea bine. V. era creierul. Tineam la el dar nu ca la Ș, pe care cred ca-l iubesc. V. era insa un barbat care putea sa-mi ofere material tot ce aveam nevoie. Ș. este sufletul. Ș nu-mi poate oferi nimic, dar imi hraneste constant sufletul cu iubire. Am cerut sfatul...si mi s-a spus : ”alege creierul, caci iubirea la un moment dat va disparea si ramai doar cu partea materiala...”.Am ales, cumva obligata de situatie, dar ma bucur ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu...
Intr-o seara, dupa cina, stateam in pat sa-mi tihneasca mancarea. Cand telefonul anunta un mesaj:
”:) Ce faci? Cum esti?Am trecut zilele trecute pe langa casa ta si am vrut sa-ti fac o vizita, dar am zis ca poate nu esti singura. Cand iti vad ochii?”
...
Era Radu...

Cu ochiul vanat

Ca de fiecare data, eu cu prietena mea ne-am aranjat sa mergem in club. L-am invitat si pe vecinul nostru care a acceptat din prima invitatia. Ajunsi in club ne simteam minunat, pana cand, ametita de aburii alcoolului, mi s-a parut ca una dintre fetele de la masa alaturata ma filmeaza in timp ce dansez. M-am dus spre ea si i-am luat telefonul din mana. Mi s-a mai intamplat sa fac asta si de fiecare data, detinatorul teefonului a sters poza in fata mea, fara sa riposteze. De data asta insa, se pare ca gestul meu era ceea ce de fapt asteptau fetele...un impuls. Au inceput sa injure si sa ameninte. I-am explicat situatia fetei care detinea telefonul, si discutam calm in vederea remedierii situatiei, cand, in fata mea, a inceput o bataie ca pe ringul de box, intre una din fete si vecinul nostru. Nu am inteles niciodata cum, o fata isi poate pune forta fizica cu cea a unui barbat. Se pare insa ca exista fete care se cred zmei. Si absorbita in discutia cu fata de langa mine, m-am trezit cu picioare si pumni in cap. Nu am inteles atunci nimic. Stiu ca eram infipta ca un pitbull cu mainile in parul unei fete, cand am primit un pumn in fata de am vazut stele verzi. M-am trezit tarata pe jos pana in antreul clubului unde am asteptat cuminte pe o canapea, cu mana plina cu gheata, cu care imi acopeream ochiul umflat. Asteptam de fapt politia, care ne-a luat tuturor datele in vederea amenzii pentru tulburarea linistii si ordinii publice. Ma simteam penibil si vroiam sa ma trezesc o data din cosmarul in care traiam. Nu mi se putea intampla mie asa ceva. Era imposibil ca eu sa trec prin asa ceva.
A doua zi dimineata, m-am trezit amortita, cu dureri musculare, imputita de fumul de tigara. Mi-era scarba de mine. Am petrecut toata ziua stand, fumand intr-una, alaturi de prietena mea, si ambii M. Spre seara simtind nevoia sa ma descarc am boxat intr-un sac pana la epuizare.
Dupa dus, vecinul meu m-a chemat la el pentru un masaj...Trebuia sa ma gandesc ca masajul va continua, chestie pe care o regret cum nu se poate de tare. De atunci, desi usa in usa cu mine, nu l-am mai vazut si nici nu-mi mai doresc asta.
Intre timp evident ca m-am despartit de Ș. pe care il uram tocmai pentru ca incepusem sa-l iubesc. Indiferenta cu care ma trata uneori ma scotea din sarite. Si pentru ca mi-am creat pana acum cateva metode de aparare, si pentru ca am inceput sa ma iubesc, evitarea oricarei surse de suferinta este cea mai buna alegere. I-am aruncat periuta de dinti si orice urma a prezentei lui in casa mea, comparand uitarea lui cu lasatul de fumat. Nu a durat decat o saptamana pentru ca m-a contactat sa ma intrebe daca am reusit ”sa ma las de fumat”...Nu reusisem evident. Era pentru prima data de la marea despartire, cand vroiam un barbat pentru tot ce inseamna el, cu bune si cu rele, cu calitati si defecte. Il vreau pe Ș. pentru ca il iubesc...