joi, 30 mai 2013

Casatoria...compromis pentru fericire?

Am stabilit anul...nu data ci anul!!!Si in ciuda faptului ca sunt multumita ca in sfarsit s-a decis...nu sunt deloc fericita...
Au trecut aproape sapte ani de cand suntem impreuna...si nu chiar de la incept, dar dupa cativa ani de relatie, am tot asteptat momentul sa fiu ceruta in casatorie. Anii au trecut si inevitabilul nu se intampla...pana cand de prea multa ingrijorare am inceput sa pun intrebari. Raspunsul initial a fost un simplu...”nu vreau...pur si simplu nu vreau sa ma casatoresc cu tine”. Aceasta fraza m-a bantuit mult timp si a ajuns sa ma transforme intr-o cicalitoare, care se intreba si il intreba obsesiv de ce. Am toate calitatile pentru a fi o sotie buna...si nu ma laud, dar cunosc si alte femei de varsta mea care nu stiu sa faca ceea ce fac eu...Gatesc orice, spal, calc, fac sex de calitate...Si toate astea ma fac(eau) sa ma intreb de ce...De ce sunt atat de crunt refuzata?...Motivul insistentelor mele este o nevoie inexplicabila de siguranta, de atasament sigur, de incredere, si o dorinta infinita de a fi mama. Imi doresc toate acestea si el nu a inteles pana acum toate astea indiferent in ce maniera i le-am explicat.
Am o caracteristica ciudata...intotdeauna mi-am pus dorinte mari, aproape nerealizabile, si am luptat atat de mult pentru ele, astfel incat atunci cand s-au indeplinit nu mi s-au mai parut atat de interesante. Barbati insurati sau nu, inabordabili la prima vedere, au fost ai mei in cele din urma, dar cand s-a intamplat asta, nu mi se parea deloc o realizare atat de mare precum dorinta...La fel s-a intamplat atunci cand mi-am dorit sa fiu sefa de promotie sau sa termin cu medii mari un master...am realizat toate astea, dar atunci cand trebuia sa fiu in culmea fericirii, imi spuneam de fiecare data ca m-am zbatut degeaba atat de mult pentru un fleac. Pentru mine deci dorinta, lupta pentru indeplinirea ei ma incita si imi ofera emotiile de care am nevoie pentru a fi fericita. Realizarea oricarei dorinte e ca un sfarsit, ca o cadere intr-un abis, dupa atata truda de urcare...
Am nevoie de schimbari si de dorinte marete pentru care sa lupt. Din acest motiv l-am pus intre ciocan si nicovala si l-am pus sa aleaga intre alb si negru. Fiind pus in fata unei probleme atat de serioase, spre surprinderea mea decizia a venit repede din partea lui, si a stabilit ca nunta sa aibe loc in 2015. Atunci cu un zambet rece de izbanda pe fata am adormit fericita, dar a doua zi de dimineata m-am trezit cu un gust amar. Nu a fost cum am vrut eu din nici un punct de vedere...Nu asa imi imaginam totul...Nu asa mi-am dorit. De data asta nu s-a mai intamplat asa cum mi-am dorit si nici macar lupta de a-mi indeplini dorinta nu a mai fost asa ca pana acum.
As fi vrut sa nu insist atat de mult...as fi vrut ca el sa ia initiativa si sa-l fac sa-si doresca asta in adevaratul sens al cuvantului. Mi-as fi dorit sa ma simt dorita, sa simt ca fara mine viata lui nu are sens, ca sunt centrul universului lui. As fi vrut sa nu insist...am insistat prea mult si mi-e teama ca decizia sa nu fi fost luata de la atatea insistente...mi-e teama sa nu fi luat decizia crezand ca astfel m-ar putea face fericita. Mi-ar placea sa pot sa intorc timpul cu vreo 5 ani si sa abordez altfel relatia asta. Mi-as fi dorit sa nu fi gresit, sa ne fi bucurat mai mult unul de altul, sa traim clipa fara a ne mai gandi la responsabilitati tampite care de fapt nici nu existau. Mi-ar fi placut sa fiu mai atenta cu mine, si sa nu ma ofer pe tava. As fi vrut sa am propriile secrete pe care nimeni sa nu le stie...Si pentru toate astea regret ca am ajuns aici...
Mi-e teama ca amandoi vom avea regrete si intrebari si ne vom gandi mereu ca eu am gresit si ca el va fi insurat doar din compromis pentru fericirea mea...

marți, 28 mai 2013

Cand folositor devine folosit?

Relatiile interumane ne provoaca sa indeplinim niste roluri. Chiar daca mereu acelasi, fiecare din noi ne adaptam situatiilor si persoanelor cu care interrelationam, pastrand aceeasi personalitate, dar variind comportamentul. Acest lucru se cheama cenzurare si il aplicam de fiecare data cand aspectele etice si sociale ni le impun. Alegem sa fim de fiecare data la fel, desi suntem mereu altfel; incercam sa nu ne prefacem, desi niciodata nu ne exprimam asa cum de altfel simtim. Si oricum ar fi, in relatiile interumane vrem sa fim folositori...
La locul de munca ajut din altruism si compasiune, in relatia cu iubitul meu ajut din dragoste si respect iar in relatia cu prietena mea ajut din iubire, simpatie și respect. In toate situatiile cred ca sunt folositoare, stare care ma satisface din toate punctele de vedere. Dar ce se intampla cand din folositoare ajung sa fiu folosita?
Important este sa mentinem o anumita cenzura de care vorbeam mai sus, fata de toti cu care interrelationam. Trebuie sa nu incetam sa vrem sa fim folositori, cu gandul ca, poate la un moment dat vom fi folositi. Dar atunci cand simtim primele semne de ”a fi folosit” trebuie sa actionam. Cum? Comunicarea este cea mai buna abordare a situatiei. Comunicarea sincera, fara perdea, fara cenzura, cu acei care au ei un rol important in filmul propriei vieti. Cei care sunt doar trecatori, figuranti, aceia nu merita prea mari eforturi. Pentru cei importanti insa merita orice efort. Comunicarea poate sa aiba insa efecte nepreconizate si poate face sa...doara. Cu siguranta altruismul, compasiunea, dragostea, iubirea, respectul, simpatia sunt sentimente suficient de puternice care sa ne faca sa acceptam parerea celuilalt, indiferent daca, repet, aceasta doare, si sa o dezbatem pana la rezolvarea problemei. Aceasta abordare mi se pare cea mai sanatoasa si cu rezultate foarte bune.
Si totusi...ce fac eu cu ramasita sentimentului de nesiguranta care s-a nascut inlauntrul meu de atunci?Cum pot capata din nou incredere in acele persoane? Cum pot fi folositoare fara a mai simti vreodata ca sunt folosita?

miercuri, 22 mai 2013

Cand faceti sex folositi prezervativul?

In fiecare an incerc sa pun o intrebare...Anul acesta am vrut sa stiu daca atunci cand faceti sex folositi prezervativul...Iata rezultatele:
23% spun ca folosesc prezervativul doar cand sunt la ovulatie
53% spun ca folosesc prezervativul doar cand au un partener nou
10% spun ca folosesc prezervativul doar cand isi amintesc
13% spun ca folosesc prezervatvul doar cand partenerul le cere asta...

Si atunci ma intreb cati din cei 23 % stiu cand sunt la ovulatie???Isi fac lunar teste de ovulatie???Isi masoara temperatura intravaginala zilnic...Pai tind sa cred ca nu. Dar cu bolile transmisibile sexual cum ramane?
Sunt curioasa oare cati din cei 53% au timp sa-si aminteasca de prezervativ cand initiaza o partida de sex cu un partener nou? Sunt din pacate multi care cedeaza la partenerul sigur pe sine, care spune...”stai linistit/a sunt curat/a”...
Despre categoria celor 10 % care nu-si amintesc de importanta prezervativului sunt sigura ca-si vor aminti atunci cand se vor trezi cu o sarcina nedorita, sau mai rau, de ce nu, cu un virus C.
Si sunt si cei 13% ”manipulati” de partener. Fiti fericiti cand aveti un astfel de partener, care va cere sa fiti responsabil.

Dragii mei nu e de joca. Prezervativul are un rol incredibil!!!Daca situatia materiala nu va permite va rog din suflet sa apelati la mine sau la profadesex.com.
Ne place sa facem sex...dar hai sa-l facem bun si sanatos!!!
Cu drag!!!

Emotii

Am crescut!! O data cu trecerea anilor au intervenit responsabilitatile. Si cu cat crestem mai mult cu atat responsabilitatile sunt mai mari. Din cauza asta nu mai putem percepe emotiile asa cum o faceam cand nu aveam nici o grija?