luni, 15 iunie 2009

Cancerul la san


Cancerul de san reprezinta una dintre cele mai intalnite forme de cancer la femei. Aflata in continua crestere in tarile dezvoltate ale lumii, frecventa aparitiei cancerului de san ii sperie pana si pe cei mai increzatori specialisti. Anual, acest flagel secera vietile a peste 77 000 de femei, numai pe continentul european. Ce este mai ingrijorator insa este faptul ca incidenta acestui tip de cancer creste constant in fiecare an.
Fiecare femeie poate deveni o victima a cancerului de san, de aceea fiecare dintre noi are obligatia morala fata de ea si de cei dragi de a se informa din timp in ceea ce priveste pericolul care ne pandeste mai ales odata cu inaintarea in varsta.

Ce este cancerul?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare nu este necesara o cunoastere anatomica aprofundata.
Corpul uman este constituit din mii de miliarde de celule care formeaza tesuturile a diferite organe (inima, ficat, plamani, rinichi, creier). Aceste mici organisme emit si primesc de-alungul vietii lor diverse semnale de diviziune ori de incetare a procesului de multiplicare. Daca insa una dintre celule refuza raspunsul la aceste semnale, activitatea sa scapa de sub control- celula se inmulteste necontrolat, in detrimentul celorlalte. Astfel ia nastere cancerul, rezultat
al activitatii necontrolate a unei celule.

Care sunt factorii aparitiei cancerului?
In urma a mii de analize realizate in cele mai cunoscute laboratoare si cu cele mai performante tehnici de analiza, cercetatorii au putut stabili o serie de factori care duc la aparitia celulelor cancerigene:
- interni- aparitia precoce a primelor menstruatii, absenta nasterilor, instalarea tardiva a menopauzei, sarcina tardiva (depasind varsta de 40 de ani),
- genetici- antecedente de cancer la san in arborele genealogic,
- externi- o alimentatie excesiva in grasimi si conservanti chimici, excesul ponderal.

Care sunt simptomele cancerului de san?
La majoritatea bolnavelor, prima manifestare a bolii consta in aparitia unui nodul in partea superioara a sanului, in imediata apropiere a axilei. Alte simptome, mai rar intalnite, sunt secretia mamelonara si deformarea formei areorale sau a mamelonului. Au fost insa semnalate si cazuri in care boala nu a prezentat nici un semn extern. Ceea ce este important de stiut este faptul ca nu orice nodul in zona sanului este canceros. El poate fi un chist, un adenofibrom (tumora benigna des intalnita) ori poate fi datorat perioadei premenstruale.
La primul semn insa, consultul medical de specialitate este obligatoriu!

duminică, 7 iunie 2009

CANDIDOZA

Exista o flora prezenta permanent in tubul digestiv, in vagin, pe piele, fara a cauza vreo problema. Aceasta flora este formata din microorganisme cu rol de protectie (Lactobacilus) cat si din microorganisme potential patogene (Candida). Cele cu rol de protectie mentin o aciditate vaginala in asa fel incat bacteriile potential patogene sa nu se poata dezvolta. Daca organismul este sanatos, prezenta bacteriilor posibil patogene este tinuta sub control. In anumite conditii echilibrul din organism este rupt, ele multiplicandu-se excesiv si provocand infectii. De aceea trebuie facuta distictie intre prezenta Candidei care este normala si Candida in exces ceea ce inseamna stare patogena - Candidoza.

1. Vulvo-vaginita candidozică
Vulvo-vaginita candidozică este întâlnită la femeile purtătoare ale Candidei albicans la nivelul organeor genitale în prezenţa unui factor favorizant. Mucoasa vulvo-vaginală devine pruriginoasă sau dureroasă, eritematoasă, cu eroziuni şi depozite alb-cremoase pe suprafaţă. Leucoreea este adesea abundentă, alb-gălbuie, prezentă în pliurile mucoasei vulvo-vaginale, producând prurit şi o senzaţie de usturime. Leziunile se pot extinde şi pe labiile mari şi chiar pe tegumentul din jur (pliuri inghinale).
2.Balanita si balanopostita candidozica
Balanita şi balanopostita apar frecvent la bărbaţii cu factori favorizanţi (cel mai des diabet zaharat uneori chiar ca o prima manifestare a acestuia), care au contactat Candida albicans de la partenera sexuala cu vulvovaginita candidozica sau purtătoare asimptomatică. Se prezintă sub formă de eritem la nivelul glandului, prurit, usturime, cu depozite albicioase, moi, cremoase, uneori cu eroziuni dureroase, chiar ulceraţii.

Infectiile cu candida albicans apar la femei din cauza hormonului feminin numit progesteron. Progesteronul creste cantitatea de glycogen din mucoasa vaginala, un mediu ideal de dezvoltare a candidei datorita Ph – ului acid. Nivelul de progesteron creste considerabil in timpul sarcinii.

Speciile de candidoza fac parte din miertoflora normala a omului, pentru a devenii patogene sunt necesari factorii predispozanti de alterare a imunitatii gazdei (diabet zaharat prin substratul de glucoza si alterarea fagocitelor), SIDA, persoane tratate cu imunodepresive corticosteroizi, citostatice sau cu antibiotice, leziuni ale mucoaselor (ulceratii), dietele bogate in carbohidrati (paine, cartofi, pizza, paste) si zahar (miere, sirop de artar, zahar, fructoza, sirop de porumb), produse alimentare pe baza de drojdie (paine lasata la fermentat, vitamina B in stare naturala, fructe uscate, pepeni, fructe congelate sau conservate), bauturi (vinul si berea) sau produse alimentare fermentate sau dezvoltate la umezeala (ciuperci, branza, sos de soia, smantana, lapte batut, otet, mustar, sos picant de rosii sau ciuperci, condimente si mirodenii), pastilele anticonceptionale, hormonii, nasterea.

Simtome:
- mancarimi in zona genitala sau anala.
- scurgere vaginala consistenta (groasa, albicioasa), cu miros intepator
- posibila inflamatie si inrosire a vulvei
- dureri, arsuri la urinat
- dureri in timpul actului sexual
- uneori pielea perineului se crapa chiar si la atingeri usoare (cu hartia igienica de exemplu).
- sindrom premenstrual agravat
- infectii ale vezicii urinare

Tratament:
Tratament pentru acasa :Iaurtul natural aplicat in zona vaginala are efect imediat (echilibreaza aciditatea), dar cercetarile au aratat ca un tratament numai cu aplicari de iaurt este ineficace. Insa, ovulele vaginale cu extras inodor de usturoi si bacterii Lactobacillus acidophilus vindeca infectia. De asemenea, consumul de iaurt ajuta la controlul bacteriilor.
Tratament medicamentos: LOCAL:ovule,creme cu aplicare locala,spuma etc. SISTEMIC:(de obicei clasa Ketoconazol, de exemplu: Nizoral, Sostatin sau Orungal).

vineri, 5 iunie 2009

IGIENA

Am auzit intamplator la radio ca suntem printre ultimele locuri din Europa in ceea ce priveste investitiile noastre pentru cosmetice...Din pacate suntem urmati de turci,ei fiind pe ultimul loc din cate am inteles...Sincer initial m-a mirat stirea,dar ulterior mi-au venit in minte clipele pe care le petrec in mijlocul de transport in comun,clipe care mi-au bulversat simturile...Nu am inteles niciodata cand,vara fiind,un barbat imbracat in maieu,stand in picioare si tinandu-se de o bara de sprijin,isi etala cu nici un fel de sinchisire pilozitatea axilara care emana un miros infiorator,de nedescris,pe care si el cred ca il simtea,dar poate care-l facea sa se simta un adevarat mascul feroce...Nu vreau sa vorbesc despre pensionarii,care de cand mijlocul de transport in comun este gratis pentru ei...invadeaza locurile libere,pe care as putea sta eu dupa 8 ore de stat la scoala,unde desi poate stau jos,concentrarea este cea care ma nauceste...Pensionarii de care vorbesc bineinteles ca degaja si ei deseori mirosuri din cele mai ucigatoare...si daca n-ar fii numai asta...pavilioanele mari ale urechilor lor lasa sa se vada cleiul galben-portocaliu...uitat acolo...poate pentru rezerve de ceara la lumanari...:D In orice caz trebuie sa recunoastem ca traim intr-o tara mizerabila,in care igiena lasa de dorit...

Nu vreau sa creada cineva ca vreau sa fac pe interesanta...dar vreau sa punctez niste reguli de igiena corporala,care ar putea sa ne salte in topul acela...
Nu sunt obsedata de curatenie...uneori sunt chiar dezordonata...dar consider ca dusul zilnic este un gest care-mi dovedeste respectul ce mi-l port...de doua ori pe saptamana fac baie...iar o data la luna un gomaj...Am sa vorbesc de fiecare in parte...
Pentru o igiena ireprosabila este nevoie de apa, sapun, deodorant roll-on/stick (depinde de preferinte...E prea mult oare???Sa facem un total...factura la apa rece la 3 camere cu 4 membri/luna este in jur de 35-40 lei...asta calculat la in jur de 12m cubi...sapunul cel mai ieftin poate sa coste si 80 de bani X3/luna=2,4 roni.Roll-on-ul este intr-adevar mai scump(variaza...de la 4-5roni pana la 10-15roni depinde de marca) si trebuie sa recunoastem ca doar apa si sapunul pe timp de vara nu-si fac treaba...Si deci in fiecare zi dusul eu il consider indispensabil...facut de preferat seara...pentru a intra curat in asternuturi...desi eu le prefer pe amandoua...Nu uita ca si noaptea transpiri,iar noaptea pielea se regenereaza.Dusul matinal de inviorare te pregateste pentru o noua zi...Un alt amanunt important este igiena fetei...seara demachere indiferent daca s-a aplicat sau nu machiaj,pentru ca praful ce vine in contact cu transpiratia si sebumul se lipeste ca un tapet de fata.Daca esti barbat doar clateste fata de mai multe ori cu apa.Dupa spalatul pe dinti,gest care trebuie facut si dimineata si seara,si care trebuie sa tina in jur de 5min,se spala pavilionul urechii doar cu apa,pe ambele parti...pentru ca am vazut cazuri in care aparent nu dadea dovada de lipsa de igiena,dar in spatele urechii era mazga...Eliminarea secretiei nazale nu este obligatorie(daca aceasta nu exista).Am omis faptul ca dupa spalatul pe dinti recomand si frecarea limbii cu periuta pentru a indeparta depunerile care ar putea duce in unele cazuri la halena (mai ales la fumatori).
In ceea ce priveste dusul,daca se foloseste gel de dus si nu sapun,recomand ca zona axilara sa fie totusi spalata cu sapun(are un pH acid care distruge bacterii),iar zona intima mai ales la femei trebuie ingrijita corespunzator cu creme/geluri/sapunuri cu pH neutru pentru a preveni candidoza...Nu recomand sapunul desi se poate folosi insa cu mare atentie fara a introduce in vagin spuma lui...se curata vulva,prin masaj daca exista pilozitate...va curata eficient...labiile mari si cele mici trebuie curatate fara deplasari...in sensul ca trebuie avuta mare grija cu zona anala care trebuie curatata separat...daca nu exista riscul de invadare a vaginului cu bacterii ce se afla fiziologic in colon,dar care ar fii patologice pentru mucoasa vaginului.Trebuie insistat asupra labiilor mici...acestea avand aspect"creponat",s-ar putea ca printre pliurile acelea micute sa ramana secretie vaginala care sa...se inputa...La barbati e mult mai simplu...cu decalotare igiena incepe de la preput,la gland si de abia apoi in zona anala...Ca si la femei,si barbatii pot ascunde sub preput secretii care pot deveni urat mirositoare iar de aceea in acea zona trebuie insistat.A nu se uita de picioare si de spatiile interdigitale care pot acumula mizerii,care impreuna cu transpiratia=infectii cutanate micotice.

Baia saptamanala sau cat de des vrea fiecare...are caracteristici dierite fata de dus...Baia presupune umplerea vanii cu apa(de obicei pe jumatate).Pe langa scopul de a inmuia pielea si de indeparta pielea moarta,baia mai are si rolul de a relaxa(in apa de baie se pot pune uleiuri volatile,care raspandesc miresme placute).Pilozitatea capilara trebuie ingrijita specific:spalare cu sampon(NU cu sapun) +balsam optional.Sincer eu am incercat samponul de urzica desi nu acela il folosesc si am ramas impresionata...nu ma asteptam ca la pretul lui sa aiba atata eficacitate.(max. 5roni/l).Scalpul(pielea capului) nu trebuie lezata...am auzit ca multe persoane zgarie efectiv scalpul pentru ca doar asa simt curatenia...GRESIT.Este suficienta masarea cu buricele degetelor timp de 5-10 min.Balsamul este cum am zis optional,dar il recomand pentru ca ajuta la descurcarea parului,facandu-l mai stralucitor,mai matasos.Dupa baie(daca nu dupa fiecare dus),este de recomandat folosirea unei creme/lapte pentru corp,care hraneste pielea...Doar cei 2l apa/zi recomandati nu hidrateaza pielea suficient.

Gomajul este operatiunea mecanica de indepartare a celulelor moarte,care are ca si consecinta o piele fina,ca de bebelus...Nu recomand ce stiu eu ce crema din comert,ci...malaiul...imbinat cu ulei de floarea soarelui sau de masline face minuni.

A NU SE UITA:
-periuta de dinti trebuie schimbata la fiecare 3-4luni,si nu trebuie depozitata langa vasul de toaleta(prin aer pot"zbura"microbi care sa se puna pe periuta).
-buretele trebuie schimbat si el relativ des avand in vedere ca este permanent ud(umezeala ce favorizeaza dezvoltarea bacteriilor).
-orice crema/gel de dus/sampon/sapun care si-a schimbat culoarea,mirosul,consistenta este de aruncat la gunoi.
-HAINELE trebuie schimbate zilnic(cel putin bluzele)...Desi are loc dusul de dimineata,purtarea aceleiasi bluze ca ziua trecuta nu va fi o alegere buna.
-incaltamintea trebuie depozitata intr-un loc uscat si racoros,de preferat in cutiile lor.Pliculetele acelea mici cu bilute,nu sunt date degeaba...pune-le in pantofi...vor absorbi umezeala.

Eu am incercat aici sa dau niste sfaturi celor care nu dispun de atatia bani pentru ce stiu eu ce produse...nu mi se pare nici o scuza lipsa banilor pentru minimul de igiena,minimul de respect pe care ti-l arati tie insuti...Nu am pomenit de parfum,deodorant,masti de par,uleiuri etc pentru ca nu-si au rostul...Nu ma astept sa se schimbe ceva...pentru ca voi imbatrani...sunt constienta ca daca exista barbati ce sunt atrasi de femeile care au mirosul caracteristic zonei genitale,si nu acela "a curat"...imi bat gura de pomana...

Astept comentarii si pareri!!!!!

miercuri, 3 iunie 2009

SIFILISUL

Desi am mai scris despre el...acum vreau sa prezint un curs despre aceasta boala,pe care il studiez la Dermatologie...cititi cu atentie...FOARTE IMPORTANT!!!

Sifilisul (luesul) este principala boala venerica cu care a fost confruntata omenirea şi este înca una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică. Sifilisul reprezinta o mare primejdie atât pentru individ datorită debutului său înşelator fara manifestari clinice zgomotoase şi prin sechelele viscerale pe care le lasa în perioada de sifilis tardiv, cât şi pentru societate prin marea contagiozitate şi prin posibilitatea transmiterii bolii la descendenţi.
Etiologie
Agentul etiologic al sifilisului este Treponema pallidum, un microorganism spiralat, mobil, lung, foarte subţire şi flexibil.
Căi de transmitere
Calea principală de transmitere este prin contact sexual (96-98%), fiind favorizată de existenţa unei soluţii de continuitate cutaneo-mucoasă, dar este posibilă şi prin mucoasa intacta. Transmiterea indirectă pe cale neveneriană este mai rară, cum ar fi cea cu caracter profesional prin instrumente medicale contaminate întâlnită la stomatologi, ginecologi, dermatologi, medici de laborator. Transmiterea indirectă este mai mult teoretică, Treponema pallidum este foarte puţin rezistentă în mediul extern: are o rezistenţa scazuta la temperaturi crescute, la atmosfera uscata, la antisepticele uzuale. De asemenea sifilisul se poate transmite pe cale transplacentară de la mama bolnavă la făt. Treponemele pallidum pot traversa bariera fetoplacentară numai începând cu luna a 5-a de sarcină.
Statistic numai 30% din contacţii sexuali ai unui bolnav cu sifilis contactează infecţia (integritate cutaneo-mucoasă, imunitate naturală de calitate, igienă riguroasă). Cele mai contagioase sunt leziunile erodate sau ulcerate de sifilis primar şi secundar. Sifilisul terţiar este foarte puţin contagios, leziunile sale conţinând puţine treponeme. Sângele, laptele femeilor, lichidul spermatic al bolnavilor cu sifilis secundar sunt contagioase.

Stadializarea sifilisului
Sifilisul evoluează în trei stadii: sifilis primar, sifilis secundar şi sifilis terţiar.
I. SIFILISUL PRIMAR
A. Şancrul sifilitic (şancrul dur, şancrul primar, sifilomul)
Şancrul primar este prima manifestare a sifilisului care apare la locul de inoculare cutanata sau mucoasa a Treponemei pallidum după o perioadă de incubaţie asimptomatica în medie de 21-25 de zile de la contactul infectant. Şancrul sifilitic este o leziune foarte contagioasă.
Şancrul se prezinta clinic ca o eroziune sau ulceraţie rotunda sau ovală, cu dimensiuni cuprinse între 5 mm şi 15 mm, cu margini bine delimitate („ca şi trase cu compasul”), care se pierd treptat în ţesutul înconjurător. Are o culoare roşu închis (roşu muscular ca şi carnea crudă), cu suprafaţa netedă, curată, acoperită de o serozitate care îi conferă o transluciditate caracteristică. Şancrul este nedureros, iar baza sa este indurată. În general leziunea este unică, rareori putând fi multiple, în acest caz apărând simultan sau succesiv.
Localizarea şancrului sifilitic este cel mai frecvent genitală. La bărbat este localizat în şanţul balano-prepuţial, pe gland, prepuţ, meatul uretral sau teaca penisului. La femei localizarea mai frecventă este pe labiile mari, labiile mici, clitoris, dar poate fi localizat şi în vagin (în acest caz putând trece uşor neobservat). La ambele sexe şancrul poate fi localizat şi la nivelul regiunii cefalice (buze, limbă, bărbie) sau în regiunea perigenitală (coapse, regiunea pubiană, mucoasa ano-rectală).
În evoluţie şancrul se epitelizează spontan după 4-6 săptămâni lăsând o pată pigmentată ce va dispare spontan. În şancrele ulceroase vindecarea se face prin cicatrizare. Induraţia bazală poate persista încă 2-3 luni după vindecarea şancrului.
Şancrul sifilitic se poate complica cu fimoză, parafimoză sau infecţie mixtă cu Treponema pallidum şi bacilul Ducrey.
Diagnostic diferenţial:
· Şancrul moale – leziuni ulcerative multiple, dureroase, fara induraţie bazală, cu margini dezlipite, cu fundul murdar acoperit de depozite purulente, însoţite de adenopatie inflamatorie; perioada de incubaţie este mai scurtă de circa 1-5 zile;
· Limfogranulomatoza veneriană benignă;
· Herpesul genital – eroziuni dureroase, multiple, precedate de vezicule, recurente. Nu sunt indurate;
· Aftele genitale;
· Sifilide secundare exulcerate se pot confunda cu şancrele multiple;
· Scabia – leziuni papulo-erozive crustoase, localizate pe teaca penisului şi scrot;
· Eroziuni traumatice;
· Eritem fix medicamentos;
· Carcinom spinocelular – ulceraţie neregulata cu tendinţa de evoluţie lent progresiva.
B. Adenopatia satelită
Apariţia adenopatiei satelite este obligatorie, urmărind şancrul sifilitic „ca şi umbra pe om”. Apare la 7-8 zile de la apariţia şancrului sifilitic. Este o adenopatie poliganglionară, unilaterală sau bilaterală, localizată în zona de drenaj limfatic a şancrului, de obicei inghinala. Ganglionul cel mai apropiat de şancru este şi cel mai mare, fiind înconjurat de alţi ganglioni mai mici („ca o cloşcă cu pui"), de mărimi variabile: 1-2 cm. Au o consistenţă crescută, sunt mobili pe planurile superficiale şi profunde, nedureroşi, cu tegumentul supraiacent neinflamator. Adenopatia satelită dispare în 2-6 luni de zile.
II. SIFILISUL SECUNDAR
Şancrul primar se vindecă în 4-6 săptămâni, perioadă care coincide cu trecerea în faza a două a sifilisului când treponemele invadează pe cale limfatică şi apoi pe cale hematogenă întreg organismul (septicemie treponemica) cu apariţia de manifestări tegumentare, mucoase, viscerale, osoase, nervoase.
Primele manifestări cutanate ale sifilisului secundar apar la 42-45 zile de la apariţia şancrului primar sau la 63-65 zile de la contactul infectant. Sifilisul secundar se caracterizează prin succesiunea mai multor erupţii cutaneo-mucoase, întrerupte de faze asimptomatice cu durata de câteva săptămâni sau luni. Aceasta evoluţie particulara se datoreaza imunitaţii oscilatorii specifice acestei etape. Evoluţia sifilisului secundar se întinde pe o perioada de 2-3 ani.
În cursul sifilisului secundar pot să apară simptome generale precum febră, cefalee şi rareori afectare viscerală: hepatică, pulmonară, meningeală, osoasă, oculară, splenică şi adenopatie generalizată.
Manifestări cutanate
Manifestările cutanate din sifilisul secundar poartă denumirea de sifilide. Acestea sunt leziuni nepruriginoase, nedureroase, de culoare roz, roşu închis sau arămii, superficiale, spontan rezolutive, numeroase la început, apoi din ce în ce mai puţine odată cu apariţia şi consolidarea imunităţii specifice.
Din punct de vedere morfologic sifilidele sunt de 4 categorii:
1. Rozeola sifilitică (sifilidele eritematoase, maculare) apare cel mai precoce şi cel mai frecvent la 42 zile de la apariţia şancrului când acesta se află în faza de vindecare. Se prezinta ca o erupţie de pete discrete, de culoare roz ca şi „floarea de piersic", rotunde sau ovalare, cu dimensiuni de pâna la 1 cm, fara descuamare, nepruriginoase. Sunt localizate îndeosebi pe flancuri, latero-toracic, axilă, de unde se extind pe torace, abdomen, radacina membrelor, dar rareori sunt generalizate. Sunt spontan rezolutive, dispărând în 2-4 săptămâni.
Se face diagnostic diferenţial cu rubeola, rujeola, mononucleoza infecţioasă, erupţiile postmedicamentoase, pitiriazisul versicolor, pitiriazisul rozat Gibert.
2. Sifilidele papuloase
Sifilidele papuloase lenticulare reprezintă forma cea mai obişnuita de manifestare şi se localizează pe orice zonă tegumentară. Apar mai tardiv în lunile 4-12 de evoluţie a bolii, putând urma imediat rozeolei sau după o perioadă de latenţă variabila. Sunt nişte papule de culoare roşie-arămie, infiltrate, rotunde, cu diametrul de 3-4 mm, nepruriginoase, acoperite de scuame iniţial în totalitate apoi cu dispunere numai la periferie sub forma „guleraşului lui Biett".
Diagnostic diferenţial se face cu lichenul plan, prurigo cronic, eritemul polimorf.
Sifilidele papulo-hipertrofice numite şi condiloma lata sunt papule rotunde, mari, aplatizate, izolate sau confluate, erodate şi acoperite de secreţii purulente sau depozite alb-cenuşii, care le conferă un aspect slăninos, urât mirositor. Se localizează genital, perigenital, perianal. Trebuie diferenţiate de condiloamele acuminate.
Mai rar leziunile din sifilisul secundar iau aspectul unor sifilide psoriaziforme, sifilide lichenoide sau sifilide seboreice.
3. Sifilidele pigmentare (leucomelanodermia sifilitică) apar după 6-10 luni de evoluţie a bolii sub forma unei reţele hiperpigmentate de culoare „cafea cu lapte” cu zone depigmentate în ochiurile reţelei, localizate în regiunea gâtului, decolteului - „colierul Venerei".
4. Sifilidele ulceroase sunt ulceraţii superficiale sau profunde, cu margini tăiate drept, acoperite de cruste hematice (sifilide ectimatoase), localizate pe trunchi şi membre. Reprezintǎ erupţii tardive de sifilis secundar, apropiindu-se prin caracterul lor distructiv de sifilisul terţiar.
Manifestări mucoase
Leziunile mucoase sunt mai rare decât cele cutanate, dar sunt mai contagioase. Sunt afectate mai ales mucoasele bucală şi genitală.
Se prezintă clinic sub variate forme: sifilide eritematoase, sifilide erozive, sifilide papulo-hipertrofice, sifilide papulo-erozive sau sifilide ulceroase.
Diagnosticul diferenţial al sifilidelor mucoasei bucale trebuiesc făcute cu leziunile traumatice (dinţi cariaţi, substanţe caustice, arsuri), herpesul, eritemul polimorf, aftele bucale, pemfigusul vulgar, lichenul plan, leucoplazia.
Leziuni ale anexelor pielii
La nivelul părului apare alopecia care poate prezenta două aspecte clinice: în luminişuri sau insulară (zone alopecice multiple cu diametrul de 1-3 cm, în regiunile latero-posterioare ale scalpului, dând aspectul de „mâncat de molii”) şi alopecia difuză. Alopecia din sifilis este reversibila şi necicatriciala. La sprâncene se poate observa alopecia porţiunii externe. Afectare unghiala este excepţională în sifilis.
III. SIFILISUL TERŢIAR
După stingerea perioadei de sifilis secundar, la pacienţii netrataţi urmează o perioadă de linişte de 3-4 ani (chiar 10-20 ani) după care la o parte dintre aceştia va apărea sifilisul terţiar. Ceilalţi pot primi antibiotice pentru alte afecţiuni care vor decapita sifilisul sau îl vor vindeca.
Cu cât sifilisul este mai vechi, cu atât leziunile ce vor apărea vor fi mai puţine, mai grupate şi mai distructive. Leziunile de sifilis terţiar sunt rezultatul unor fenomene alergice care ating un maxim în perioada de sifilis terţiar, explicând caracterul distructiv al acestor leziuni.
Leziunile din perioada terţiara se pot localiza la nivelul oricarui organ, cel mai adesea fiind afectate pielea, mucoasele, sistemul osteo-articular, cardio-vascular şi sistemul nervos. Treponemele sunt cantitativ reduse în leziunile terţiare şi, în consecinţa, contagiozitatea este minima în aceasta faza a bolii.
Manifestări cutanate
La nivel cutanat apar sifilidele tuberculoase şi goma sifilitică.
Sifilidele tuberculoase se prezintă sub forma unor noduli duri, rotunzi, de culoare roşie-arămie, cu dimensiuni de 3-5 mm, situaţi în dermul profund, grupaţi inelar, în cercuri concentrice, în segmente de cerc sau sub formă de buchet. Se localizeaza cu precadere pe nas, frunte, buza superioară, sprâncene şi scalp.
Goma sifilitică este de obicei o leziune unică, localizată subcutanat, pe membrele inferioare şi superioare, cap, torace şi abdomen.
Goma are o evoluţie în patru faze. În prima faza de cruditate este o nodozitate cât o alună, dură, neinflamatorie, mobilă pe planurile superficiale şi profunde. În faza de ramolire nodozitatea creşte cât o nucă sau cât un ou, devine fluctuentă, se ramoleşte de la centru spre periferie. În faza de ulceraţie nodozitatea ulcerează central şi elimină un lichid vâscos, filant, asemănător gumei arabice, apoi se elimină ţesutul necrozat. Rămâne o ulceraţie rotundă, cu marginile tăiate drept, cu fundul neted. Ultima fază este cea de cicatrizare. Ulceraţia se vindecă cu o cicatrice neteda, acromică central şi hiperpigmentată în periferie.
Astfel de leziuni gomoase se localizează şi la nivelul mucoaselor şi oaselor. La nivel osos leziunile de osteoperiostită şi osteomielită gomoasă determină îngroşarea şi deformarea oaselor cu apariţia „tibiei în iatagan”, deformarea şi distrugerea oaselor şi cartilajelor nazale cu apariţia „nasului în şa”, „nasului în lornietă”, „nasului în cioc de papagal”.
Leziuni viscerale
Prin leziunile cardiace (aortita şi arterita sifilitică) şi neurologice (tabesul dorsal, paralizia generală progresivă şi mielita acuta transversa) ireversibile pe care le produce, sifilisul terţiar poate avea consecinţe catastrofale asupra individului.

IV. SIFILISUL LATENT
Sifilisul latent este definit ca acea fază a bolii în care manifestările clinice sunt absente iar testele serologice pentru lues sunt pozitive. Sifilisul latent recent este definit ca primii 2 ani de la infecţie în care contagiozitatea este crescută. Sifilisul latent tardiv este definit ca perioada bolii după 2 ani de la infecţie; se caracterizează prin rezistenţă la reinfecţie şi o contagiozitate redusă.
V. SIFILISUL CONGENITAL (PRENATAL)
Infectarea fatului de către mama bolnavă cu lues se face direct pe cale sanguina prin circulaţia feto-placentara începând cu luna a 5-a de sarcină. Infectarea fătului este de la început aşi masiva, şi acţioneaza pe unorganism imatur morfologic şi imunologic.
Infectarea fetală cu Treponema pallidum determină:
F Avort spontan,
F Naştere prematură sau la termen de feţi morţi.
F Naştere prematura sau la termen a unor feţi care prezinta leziuni sifilitice încă de la naştere sau la care leziunile specifice de sifilis apar în primii doi ani după naştere şi vorbim de sifilis congenital precoce cu leziuni comparabile celor din sifilisul secundar al adultului.
F Naşterea unor copii aparent sanatoşi dar la care va aparea în a doua copilarie sau la pubertate sifilisul congenital tardiv cu leziuni echivalente celor ale sifilisului terţiar al adultului.
Din aceste motive efectuarea testelor serologice pentru lues este obligatorie de cel puţin doua ori în perioada sarcinii: o dată în primele 3 luni de sarcină cât mai precoce, şi a doua oară dupa 28 de saptamâni de sarcina.
Metode de investigaţii în sifilis
I. Ultramicroscopia pe fond întunecat este utilă în sifilisul primar înainte de pozitivarea testelor serologice prin evidenţierea directa şi rapida a Treponemelor pallidum din preparate proaspete din leziunea cutanată. Treponemele apar albe, refringente, cu mişcări caracteristice.
II. Metodele serologice sunt reacţii de tip antigen-anticorp care evidenţiază existenţa în serul bolnavului a anticorpilor antitreponemici. Metodele serologice se împart la rândul lor în nespecifice şi specifice.
A. Reacţiile serologice nespecifice sau testele de depistare sau de screening, care folosesc antigene lipoidice nespecifice, netreponemice, pentru depistarea anticorpilor antitreponemici. Testele nespecifice pot da reacţii fals pozitive în 5-20% din cazuri. Testele nespecifice se pozitivează la 10-12 zile de la apariţia şancrului sifilitic.
1. Reacţia Bordet-Wassermann (RBW) este o reacţie de fixare a complementului. Este un test dificil de realizat din punct de vedere tehnic şi se tinde a fi înlocuit de testele de floculare.
2. VDRL, metoda utilizată în mod curent în prezent, foloseşte ca antigen cardiolipina. Permite şi efectuarea unor determinari cantitative a titrului anticorpilor fiind utilizată pentru urmărirea evoluţiei serologiei unui sifilis cunoscut în urma tratamentului. Titrul anticorpilor va scădea treptat în urma tratamentului eficient iar la unele persoane chiar se negativează. Este o reacţie uşor de executat, puţin costisitoare, cu o specificitate şi sensibilitate satisfacatoare, fiind utilizata ca reacţie de screening.
B. Reacţiile serologice specifice sunt teste de confirmare care folosesc ca antigen chiar Treponema pallidum. Testele specifice dau reacţii fals pozitive de sub 1%.
1. Testul de imobilizare a treponemelor (TPI) sau testul Nelson-Meyer este cea mai specifică reacţie dar are dezavantajul ca se pozitivează tardiv la 45 zile de la contactul infectant (la 15-20 zile după pozitivarea testelor nespecifice) dar rămâne pozitivă pentru tot restul vieţii. Este o reacţie foarte laborioasa şi costisitoare, necesitând treponeme vii, motiv pentru care nu se utilizeaza decât în laboratoare ultraspecializate.
2. Testul de hemaglutinare pasivă a Treponemelor pallidum – TPHA (Treponema Pallidum Haemaglutination Assay) este cel mai simplu şi cel mai ieftin dintre testele specifice. Se pozitiveaza precoce la aproximativ 4-5 zile de la apariţia sifilomului.
3. Teste de imunofluorescenţă (FTA, FTA–Abs) se pozitivează cel mai precoce la 2-3 săptămâni de la contactul infectant şi la 2-3 zile după apariţia sifilomului. Este o reacţie specifică şi sensibilă, fiind folosit ca test de confirmare pentru cazurile ce pun probleme de diagnostic serologic.
4. Tehnici imunoenzimatice ELISA sunt metode foarte sensibile şi specifice dar mai puţin utilizate în practica curenta.
5. Tehnici de amplificare genica – PCR (Polimerase Chain Reaction)
6. Teste Westernblot şi Immunoblot.

Diagnostic serologic în diferite etape ale luesului
Sifilisul primar:
è Ultramicroscopia este pozitiva de la debutul şancrului, înainte de pozitivarea serologiei.
è Testele de imunofluorescenţă FTA, FTA-Abs se pozitivează la 2-3 zile de la apariţia sifilomului.
è TPHA se pozitivează la 3-4 săptămâni de la contaminare, la 4-5 zile zile dupa apariţia sifilomuluii.
è VDRL se pozitiveaza după 10 zile de la apariţia sifilomului.
è TPI se pozitiveaza spre sfârşitul evoluţiei sifilomului la 45-50 de zile de la contactul infectant.
Sifilisul secundar:
è Toate testele sunt intens pozitive.
Sifilisul visceral tardiv:
è Testele nespecifice pot fi pozitive, discordante sau negative,
è FTA, FTA-Abs, TPHA, TPI sunt întotdeauna pozitive.
Negativarea reacţiilor nespecifice de rutină într-un sifilis primar tratat se obţine după 6-12 luni de la terminarea tratamentului iar în cazul unui sifilis secundar tratat după 18 luni – 2 ani. Testele specifice nu se negativează niciodată.
Tratamentul sifilisului
Tratamentul cu penicilină, introdus de Mahoney în 1943, continua sa ramâna antibioticul de prima intenţie în sifilis şi în prezent, pastrându-şi cea mai buna eficacitate, cu cele mai mici riscuri, fara sa se semnaleze nici o rezistenţa.
Ca şi peniciline se utilizează penicilina G, efitardul (procain penicilina + penicilina G potasică) şi benzatin benzyl-penicilinum (Moldamin).
Tratamentul sifilisului primar, secundar şi latent recent se face cu benzatin penicilină 2,4x106 UI im, iar în sifilisul terţiar şi latent tardiv benzatin penicilină 2,4x106 UI im pe săptămână timp de 3 săptămâni. Treponemele sunt distruse foarte rapid, în câteva ore (6-12) de la începerea terapiei.
În caz de alergie la penicilină se poate utiliza doxicilina 2x100 mg/zi cu durata de 15 zile, sau tetraciclina 4x500 mg/zi timp de 14 zile. Se poate utiliza şi eritromicina (2 g/zi), dar aceasta nu difuzează în LCR şi nu trece prin placentă, sau ceftriaxona 250 mg im o dată pe zi.
La gravide se aplica numai tratamentul cu penicilina G 4 milioane U.I. pe zi pentru 10 zile. În caz de alergie la penicilina este recomandata mai degrabă desensibilizarea la penicilina decât folosirea altor antibiotice (eritromicina, azitromicina, ceftriaxona).
În sifilisul congenital tratamentul se face cu penicilina G 100.000-150.000 u.i/kgc/zi administrata iv în 2-3 prize zilnice, pentru 10-14 zile.
Eficacitatea tratamentului trebuie urmărită clinic şi serologic la intervale de 3 luni în primul an, apoi la 6 luni în al 2-lea an, până la o perioadă de 2 ani de la începerea tratamentului.
Incidente şi accidente ale tratamentului cu penicilină
În mod obişnuit penicilina constituie un tratament lipsit de pericole majore. Totuşi, în unele situaţii se pot înregistra incidente sau accidente a caror cunoaştere are mare importanţa pentru conduita terapeutica ulterioara.
Incidentele penicilinoterapiei sunt reacţii adverse minore, nealergice:
1. Reacţie dureroasă locală cu apariţia de eritem sau infiltraţii nodulare la locul injectării intramusculare a penicilinei.
2. Reacţie febrilă la Moldamin datorită conţinutului său în impurităţi piretogene.
3. Reacţia Jarish-Herxheimer se manifesta prin puseuri febrile, frisoane, mialgii, cefalee, tahicardie, exacerbarea leziunilor cutanate (fara prurit), a adenopatiilor, ca urmare a eliberării în cantitate mare a endotoxinelor prin distrugerea masivă a unui număr mare de treponeme. Apare dupa administrarea primei doze de penicilina la persoanele cu sifilis recent (sifilis primar seropozitiv, sifilis secundar, sifilis latent precoce, sifilis congenital precoce). Apariţia reacţiei Herxheimer poate fi prevenită prin administrarea unor doze iniţiale mici de penicilină în prima zi (25.000-25.000-50.000-100.000 UI). Este o reacţie benignă care se remite spontan şi nu necesită întreruperea tratamentului. Este periculoasă la gravide la care poate provoca avortul.
4. Paradoxul terapeutic Wille – în ciuda ameliorarii reacţiilor serologice se constata în urma tratamentului o reactivarea a unor focare luetice profunde neurosenzoriale consecutiv rezorbţiei prea rapide a infiltratului sifilitic. Apare la persoanele cu infecţie luetica veche îndeosebi în sifilisul terţiar cu leziuni cardio-vasculare, neurologice.
5. Sindromul Hoigné – manifestări pseudoanafilactice apărute ca urmare a trecerii în circulaţia venoasă a unor particule de penicilină de depozit şi embolizarea capilarelor pulmonare şi cerebrale: anxietate, senzaţia de moarte iminentă, vertij, halucinaţii, tahicardie, creşteri tensionale, dispnee, senzaţia de constricţie toracică, vărsături, diaree. Este trecătoare şi nu impune întreruperea tratamentului.
6. Dermatită necrotică livedoidă Nicolau – reprezintă o necroză cutanată apărută prin embolizarea arterială cu particule de penicilină de depozit.
Accidentele penicilinoterapiei sunt de natura alergica, fiind mult mai importante şi mai grave:
a. Reacţii alergice de tip I – urticarie, angioedem Quincke, crize de bronhospasm, şoc anafilactic. Cu cât reacţiile alergice apar mai precoce cu atât sunt mai periculoase. Şocul anafilactic apare în general în primele 30 minute. Şocul anafilactic se instaleaza brutal cu transpiraţii reci, paloare, ameţeli, scadere brusca a tensiunii arteriale, erupţie urticariana pruriginoasa, dispnee, cianoza, stare confuzionala, pierderea conştienţei. Şocul anafilactic reprezinta o urgenţa medicala şi trebuie intervenit rapid: adrenalina o fiola administrata subcutanat sau intramuscular, hemisuccinat de hidrocortizon 4-6 fiole în perfuzie, antihistaminice, oxigenoterapie.
Toţi pacienţii trebuie testaţi obligatoriu atât la penicilină, cât şi la moldamin (cu trusă de urgenţă la îndemână), înaintea începerii tratamentului.
b. Reacţii de tip II citotoxic (implicarea Ig M şi Ig G) – leucopenie, anemie, trombocitopenie,
c. Reacţii de tip III (mediată de complexe imune antigen-anticorpi) – reacţie de tip Arthus - boala serului. Apare mai tardiv la 3-5 zile până la 28 de zile.

Aceasta postare este pentru tinerii care nu stiu despre aceasta boala,pentru studentii/elevii care vor sa-si completeze cunostiintele,dar mai ales pentru persoanele care au aceasta boala si nu stiu sa se vindece...SIFILISUL SE VINDECA...nu-l neglija pentru ca pe langa faptul ca e letal este si contagios...
Astept sugestii!!!