vineri, 8 iulie 2016

Asa-l astept

Ii trimit o poza cu ce eram imbracata. Un furou de noapte negru cu dantela in dreptul sanilor. Nu stiu de ce am facut asta, dar asa am simtit.
- Asa il astepti?
- Nu Dani...asa ma imbrac eu noaptea.
- Cand eram impreuna nu te imbracai asa.
- O sa ma imbrac cand o sa fim din nou...
In ultima perioada din cauza certurilor din ce in ce mai dese dintre mine si Clau, si din cauza stresului de la lucru, am inceput sa ma leg de trecut unde simteam ca imi este mai bine. Am inceput sa vorbesc cu Dani care era pe zi ce trece mai dragut. Asteptam sa plece Clau de acasa ca sa fiu singura si sa il pot suna pe Dani si sa plang. Si puneam melodii pe care le ascultam cu Dani candva si plangeam pana la suspin de ramaneam fara aer. Adormeam cu obrajii sarati in asteptarea iubitului care venea ametit de aburii alcoolului si care nu imi mai dadea atentia de care aveam nevoie. Se lega de nimicuri care pe mine ma frustrau si nu ma lasau sa fiu eu. Nu ii convenea ca nu trag apa la toaleta, ca trantesc usile de la dulap, ca las vasele nespalate dimineata, ca fumez in casa si nu-mi arunc chistoacele din scrumiera, ca spal scrumiera cu acelasi burete cu care spal vasele, ca stropesc peretii, ca trag prea tare draperiile dimineata, ca injur prea mult. Lucrurile astea plus cele care se adaugau la locul de munca mi-au dat motive suficient de intemeiate sa-mi iau concediu si de ziua lui Dani sa merg la Cluj. Cireasa de pe tort sau picatura care a umplut paharul a fost un telefon venit din partea lui Clau cand eram la munca. Imi spunea cu o voce trista ca a stat foarte bine si s-a gandit si ca si-ar dori ca pana la sfarsitul saptamanii sa il las singur. M-am enervat atat de tare cand am auzit asta, incat i-am zis ca am sa imi iau lucrurile si am sa plec si am sa-l las singur de tot daca asta isi doreste. Asta am si facut. Am sunat-o pe sora-mea si cu ajutorul ei am varat in bagaje tot ce era de luat intr-un timp record. I-am trimis un mesaj: "Vezi ca ti-am lasat cheile sub pres. Sa ai o viata minunata!" si am plecat la mami acasa linistita si impacata. Eram optimista cu gandul ca, la sfarsit de saptamana ma duc la Cluj la Dani al meu. In ziua respectiva ma asteptam la o reactie din partea lui Clau. Faptul ca nu a dat nici un semn m-a facut sa realizez ca am facut o alegere buna. A doua zi insa, m-a cautat si am acceptat sa ne vedem la un pahar de vin pe o terasa. Imi spunea ca ii pare nespus de rau ca s-a intamplat asa si ca vrea sa il iert. De abia reusea sa-si stapaneasca plansul si vorbea ragusit de parca lacrimile il strangeau de gat. Ma uitam la el si de abia ma stapaneam sa nu il iau in brate sau sa il sarut de drag ce imi era, dar ma abtineam, pentru ca eu deja luasem o hotarare...sa merg la Dani. A doua zi mi-am rezolvat in timp record cu concediul, cu adeverinta medicala (pentru dosarul de inscriere la concurs la un spital din Cluj), si imi faceam planuri cu Dani in telefon de ce o sa facem impreuna timp de o saptamana. Ulterior m-a sunat si Clau cu care am vorbit minute in sir despre noi, despre cat de rau ii pare de ce a spus, despre faptul ca ma vrea inapoi si ca se pisa pe ele dulapuri trantite, vase nespalate la timp, fum de tigara sau apa netrasa si ca ar face orice sa ne impacam. Mi-a cerut sa ne vedem a doua zi, inainte sa plec la Cluj. A venit la mine cu un trandafir rosu si m-a luat in brate. S-a asezat pe coltarul din bucatarie si a inceput sa spuna, a treia oara, aceleasi lucruri. Spunea ca ma intelege si intelege nevoia mea de a-l revedea pe Dani, dar ca, indiferent de ce se va intampla, daca ma voi culca sau nu cu el, relatia dintre noi doi (eu si Clau) nu va mai fi niciodata aceeasi si ca ulterior, daca ne vom impaca, inevitabil vor aparea reprosuri din partea lui. L-am intrebat daca are incredere in mine si daca ma asteapta. Mi-a zis cu jumatate de gura ca da, dar sa ma gandesc la faptul ca intre noi nimic nu va mai fi la fel. Mi-a aratat niste mesaje de la sora-sa care ii spunea ca a rezolvat cu locurile de munca pentru amandoi daca ne decidem sa mergem in Anglia. Atunci am inceput sa plang pentru ca am realizat de fapt diferenta dintre cei doi. Dupa cum am spus, si le-am spus si lor, ii iubesc, dar cel mai mult ma iubesc pe mine. Vreau sa-mi fie bine. Bine nu imi era langa Dani, indiferent cat mi-as fi dorit. Langa Clau in schimb aveam si am perspective vaste. Ma uitam in ochii lui blanzi si ma gandeam la palma pe care Dani mi-a dat-o. Chiar si asa i-am spus ca tot plec...
Pe hol, inainte sa plece, Clau m-a rugat sa am grija de mine...si de noi. In acel moment m-am blocat. Ma uitam fix in ochii lui fara a schita nimic. Se uita la mine si ma intreba ce am. L-am rugat sa taca si sa ma lase un pic, si am continuat sa ma uit fara sa clipesc la el. Am intors privirea spre ceas, apoi iar la el. In linistea aia auzeam ceasul cum ticaie atat de tare incat imobiliza clipa si atunci am avut o revelatie...
Timpul trece si eu astept...Eu stau...Ma invart in cerc. Eu astept...Il astept!!!Ce pula mea sa mai astept sau pe cine sa mai astept daca eu il am in fata?
La doua jumate trebuia sa fiu in autogara. La doua am inceput sa-mi fac bagajul. Am pus pana pe un tricou, l-am impaturat si cu el in mana, uitandu-ma la sora-mea am spus...: "nu mai plec...!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comment