Gandul la o despartire de persoana cu care mi-am petrecut ultimii sase ani urma sa ma doboare.
Anul acesta s-a dovedit a fi pana acum foarte solicitant in ceea ce priveste dezvoltarea personala. Fiind mai mereu preocupata de ceva am uitat sa-mi indeplinesc unele roluri, cum ar fi de exemplu cea de iubita, lucru care a avut urmari destul de urate. Toate reusitele pe plan personal le datoram unei stabilitati emotionale datorata cuplului pe care eu mi-l credeam fara cusur. Nu era asa...lucrurile se degradau pe zi ce trecea pana cand mi-a fost dat sa aud acel "nu cred ca te mai iubesc" despre care am vorbit in postarea precedenta. Mi-a vorbit la un moment dat de nevoia lui de a face o pauza. Eu nu concep asa ceva, atata timp cat il cunosc si stiu ce consecinte ar avea aceasta pauza pentru relatia noastra. Il iubesc! I-am spus asta si ii reamintesc zilnic. Si datorita iubirii sunt decisa sa lupt pana la epuizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comment