Aseara mi-a fost dat sa aud ceva ce nu credeam vreodata ca soarta va fii atat de cruda sa-mi ofere..."Nu cred ca te mai iubesc..." A sunat ca un trasnet ce mi-a carbonizat sufletul pe loc. A fost ca primul "te iubesc" spus atat de simplu, atat de rapid, ce a rascolit in mine emotii asemanatoare, fiori reci, care daca atunci m-au facut sa plang de fericire, acum m-au naucit nascandu-mi in ochi lacrimi grele de suferinta. Cu siguranta nu a spus-o pentru ca realmente simte asta...Se afla la rascruce de drumuri, cand trebuie sa aleaga o cale pe care va merge toata viata lui. Se afla la o varsta la care trebuie sa ia o decizie. L-a lovit sentimentul de responsabilitate care evident il sperie. Priveste in urma si observa cat de mult s-a schimbat; principiile lui, gandirile lui...pana si trupul lui nu mai sunt aceleasi...Incorsetat de toate aceste motive vrea sa o ia de la inceput. Inca astept sa ia decizia...dar el nu se grabeste lasandu-ma sa asist la ceva ce efectiv ma sufoca si nu-mi da posibilitatea sa actionez. Il iubesc si de asta ii sunt alaturi.
Dar stai putin...cred ca s-a exprimat foarte clar. Nu crede ca ma mai iubeste...Daca dupa atata timp, dupa atatea greseli si baraje prin care relatia noastra a trecut el a ales acest moment sa o spuna, fara doar si poate nu am de ce sa-i gasesc motive. Indiferent daca lui ii este greu si se simte coplesit de faptul ca are o varsta care ii impune responsabilitati, nu ar trebui ca eu sa-i caut motive si sa nu cred ce a spus...sa o las pe seama neechilibrului lui emotional. A spus-o si gata...si oricare ar fi drumul lui de acum inainte aceasta propozitie va ramane scrisa adanc pe constiinta mea.
Daca eu pana acum eram absolut indecisa...si nu stiam ce sa fac, acum stiu. Daca eu pana acum intrebam pe toata lumea ce as putea sa fac, acum stiu...Mi-ar fi foarte greu sa accept o continuare in care el a putut sa spuna asta pe un ton atat de aspru si serios care a dovedit convingerea lui. Mi-ar fi foarte greu sa merg cu el la altar si sa-mi rasune in cap asta in timp ce eu as spune da..Caci da!!! Il iubesc si il voi iubi mereu dar sunt constienta ca dragostea cu forta nu se poate...Daca ar stii cat de mult imi doream sa-i fiu mireasa si mama pentru copii lui...daca ar stii cu cat drag gateam sa-l astept acasa cu o mancare calda...Va stii doar atunci cand va avea o alta jumatate care nu va fii eu.
Am facut dragoste pasionala aseara, pentru ca vreau sa-l simt al meu atat cat mai am ocazia...Sunt convinsa acum ca va veni momentul cand voi pleca...Departe, undeva, poate langa altcineva, dar sigur voi pleca...Cu bine dragoste de sase ani...Bun venit libertate!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comment