Intrebari capcana

Ultima perioada m-a solicitat intens, si pentru asta mi-am promis cateva zile libere in care sa nu fac absolut nimic. Aceste momente le traiesc inca si imi fac mai bine decat am crezut pana acum. Eu cu mine insami, in habitatul meu, imbracata doar in costumul Evei, reprezinta cel mai reusit, odihnitor si ieftin concediu. Am timp sa ma gandesc la mine indelung, sa intorc unele variante pe toate fetele, am timp sa citesc (voi vorbi in curand despre ce citesc), sa beau cei doi litri de apa pe zi, sa mananc light, sa studiez lumea virtuala etc.
Mi-am explorat trupul si mintea poate in cele mai ascutite colturi, si mi-a fost dat sa descopar amanunte despre care nu stiam, sau nu le acceptam din diverse consideratii. Ultimii ani m-au aruncat intr-un con de umbra, ma ascundeam sub o cochilie din care mi-era teama sa ies...Nu vreau sa dau vina pe nimeni...Este doar vina mea ca, nu stiu din ce motiv, m-am ascuns in tot acest timp, crezand intr-o apartenenta falsa, care imi oferea siguranta unui viitor mai bun, a unei familii minunate. Am gresit la un moment dat, moment care m-a facut sa ma ascund mai mult...sa-mi arunc peste fata si peste trup un val negru de indiferenta, care acum isi arata urmarile...vergeturi, colacei, ten neingrijit. Oglinda in care m-am privit in aceste zile nu a fost cea din baie...oglinda in care m-am privit in aceste zile a fost trecutul, trecut care mi-a oferit un feedback pozitiv in ceea ce priveste omul care sunt acum.
-Buna dragul meu...sunt eu...ma mai tii minte? Ce mai faci?
-Tu? Nu pot sa cred! Ai o voce schimbata...ai o voce de...femeie...
-Multumesc frumos...vocea ta este neschimbata...cati ani ai acum???Oh este aceeasi dierenta de varsta intre noi, numai ca...acum eu nu mai sunt copil...
(...)
-Mi-a parut bine sa te aud!! Chiar imi place de tine asa...femeie.
Iar dupa aceasta conversatie cu trecutul am alergat in fata oglinzii din baie ca sa ma vad pentru prima data...femeie! Tu dragul meu, m-ai cunoscut copil...ce s-a schimbat la mine in tot acest timp, de am ajuns sa fiu...femeie?
-Buna drag prieten! Ce spui ca mai faci?
(...)
-Daca ar fii sa te gandesti la noi, pe vremea cand eram noi, ce-ti trece prima data prin cap?
-Hmm...tii minte cand ne jucam in acea poienita de-a prinselea? Fugeam dupa tine, tu te ascundeai dupa copacii subtiri si apoi te prindeam iar tu izbucneai in ras...mi-e dor de zilele alea...
(...)
-Dar tu scumpul meu, veteran al vietii mele?
-Eu imi amintesc de privelistea orasului de acolo de sus, de sarutul pe care ti l-am furat atunci..Imi amintesc de tine in general...
(...)
Ai citit iubitule? Ai vazut ca lucrurile nu stau chiar cum spuneai tu? Sesizezi ca se poate si ca...trecutul meu imi confirma ca nu am fost doar o jucarie sexuala, ci mai mult de atat? Iti dai seama acum cat m-am schimbat in tot acest timp si cat ar trebui sa apreciezi asta? Poti sa simti oare cat de mult te iubesc si cate compromisuri am facut pentru tine si pentru speranta unui fericit "noi"?
Imi place sa fiu singura, dar urasc singuratatea. Sunt singura acum, dar am o mie de sustinatori. Simt ca in curand am sa imi pierd fortele acestei lupte (pe care inca o duc), iar o parte din mine este pe moarte. Sufletul meu muribund este pe cale sa naparleasca si sa scoata la iveala luciul pielii ascuns de atata timp de valul distrugator al dependentei emotionale...