vineri, 17 august 2012

Ziua no.14

Your earliest memory

Era o seara inorata in care vantul batea puternic si lumini se intrezareau in departare. Mama trebuia sa plece la schimbul trei, asadar m-a lasat la o matusa indepartata, batrana si urata. Dupa plecarea mamei de acasa, furtuna s-a apropiat de orasul nostru, dezlantuindu-se cu tunete si fulgere puternice. Mi-era foarte frica si stiu ca m-am ascuns sub plapuma. Cand eram mica imi imaginam ca daca inchid ochii luminile se sting, sau daca ma ascund sub plapuma si tin ochii stransi ma voi teleporta altundeva. Mi-as fi dorit sa fiu atunci alaturi de bunicii mei care ma iubeau nespus si care cu siguranta ma linisteau, inlaturand frica de luminile si zgomotul de afara. Nu s-a intamplat...eram tot acolo alaturi de vrajitoarea aia care stiu ca deschisesera geamurile sa ma inspaimante si mai tare si care statea pe un fotoliu razand de mine...M-am dus fugind spre usa de la intrare, si stand in genunchi am inceput sa zbier din toti rarunchii dupa scumpa mea mama care nu mai venea...
Cred ca aveam patru ani pe atunci...si de atunci mi-e frica de tunete si de fulgere...

Un comentariu:

  1. O Doamne,ce placere dementa avea. Nu e de mirare ca ai ramas cu sechele legate de tunete si fulgere.

    RăspundețiȘtergere

comment