Ziua no.1

Your current relationship, if single discuss how single life is.
Din pacate aceasta provocare incepe cu...ceva ce in momentul de fata este atat de ambiguu...Relatia mea...
Am o relatie de 6 ani cu o persoana care a devenit in timp un...barbat. Mi-ar fii placut sa-l fi avut de la inceput barbat dar, am decis sa ma implic intr-o relatie stabila cu gandul de a construi impreuna. Si pot spune ca nici acum nu este un barbat in adevaratul sens al cuvantului desi are 28 de ani. Il iubesc. Il iubesc desi a trecut atata timp si am trecut prin atatea chestii. Uneori chiar mai simt fluturasii aceia specifici inceputurilor dulci. Il iubesc si mi-l doresc ca sot si tata al copiilor mei. De aproape un an locuim impreuna. Mutarea ne-a schimbat mult relatia, dar nu stiu daca aceasta schimbare este o evolutie sau o...involutie. Nu stiu pentru ca depinde de cum privesc lucrurile. Pe de-o parte suntem mai responsabili, mai seriosi dar pe de alta parte ma intreb daca nu tocmai aceste aspecte nu-mi plac...
Uneori imi doresc ca lucrurile sa se intample mai rapid, caci simt ca incep sa-mi pierd rabdarea. Imi doresc sa ma ceara de sotie si numai nu face acest pas...Imi doresc sa fiu mireasa, ma visez deosebit de frumoasa in rochia alba. Simt ca asta mi-ar oferi incredere in el si in mine, m-ar face mai responsabila si mai...serioasa!!! Ups, parca am scris mai sus ca aceste aspecte nu-mi plac. Imi doresc oricum o schimbare. Vreau sa resuscitez aceasta relatie, dar in nici un caz nu vreau sa-l schimb pe el. Vreau sa visez mai mult, sa-mi fac timp si rabdare, sa profit de orice moment, orice clipa, sa stau cu orele sa-i adulmec mirosul, sa facem dragoste pana la epuizare, sa ne imbatam cu vise. Vreau sa-mi spuna cuvinte frumoase si nu...aici nu ma refer la poezii de-ale lui Eminescu sau la texte siropoase si fara farmec copiate de pe internet. Vreau sa-l fac sa-si deschida sufletul in fata mea, sa spuna ce simte realmente atunci cand simte, sa planga atunci cand ii vine. Caci de multe ori il vad uitandu-se in gol si gandindu-se la fel de fel de chestii fara sa spuna nimic, si sunt multe datile cand il vad cu ochii umeziti inghitindu-si lacrimile. Ce ascunde, ce vrea ce-si doreste. Nu stiu pentru ca efectiv nu-mi spune. Eu pot sa declar ca nu am nici un secret in fata lui. Si asta pentru ca desi stiu ca as putea fi criticata, adevarul il consider a fi o virtute a unei relatii. Multa lume spune ca e bine uneori sa ai secrete dar eu tind sa cred ca inainte de toate partenerul de langa mine trebuie sa-mi fie prieten. Vreau sa fie atent, sa ma surprinda atunci cand ma astept mai putin si sa-mi daruiasca flori intr-o zi doar asa pentru ca, de exemplu e marti...
Am eu oare prea multe pretentii? Mi-a spus cineva ca sunt prea fixista si ca nu reusesc sa fac ceea ce-mi propun, si sa fiu apreciata pentru asta la adevarat valoare, tocmai pentru ca ma straduiesc prea mult. Ar trebui oare sa las lucrurile sa decurga de la sine si sa accept o data pentru totdeuna ca lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample?
...Il iubesc...si nu cred ca ar fi atat de multe cuvinte incat sa exprime cat...