Ziua no.3

Your views on drugs and alcohol.
Fumez si cred ca am obiceiul asta de mai mult de 9 ani...Nu vreau sa stiu ce depuneri sunt in plamanii mei asadar fumez in continuare. Mai fac cure de aer curat de munte, salinoterapie, exercitii cardio si nu simt (atat de tare) efectele fumatului. Folosesc creme antirid si paste de dinti cu efect de albire pentru a diminua efectele fumatului. Si in ciuda scuzelor mele stiu  ca sunt dependenta.
Cred ca dupa varsta de 18 ani fiecare este capabil sa decida pentru sine. Eu atunci mi-am aprins tigara in fata parintilor, lucrurile fiind iremediabile. Stiu ca sunt dependenta de tigari iar aceasta senzatie de a depinde de un lucru ma face sa ma simt slaba in fata propriei ambitii care stiu ca poate fi superioara. Intotdeauna am sustinut ca nu ma las nu ca nu pot...ci ca nu vreau. De ce nu vreau???Pai pentru ca tigara a fost singura care mi-a fost alaturi si la bine si la rau, care a avut timp de fiecare data sa-mi asculte ofurile si singura care imi dadea o stare de bine dupa o criza acuta de plans... Ce fac cu mainile daca ies in oras? Ce fac dupa ce mananc? Ce fac dupa sex? Imi aprind o tigara... Daca as sta sa ma gandesc la cati bani am cheltuit pe viciu probabil mi-as pune un semn de intrebare, dar nu sunt buna la matematica asa ca las la o parte calculele. Fumez un pachet la doua zile deci cred ca nu exagerat, ci doar atat cat sa-mi alimentez dependenta.
Sunt dependenta...si stiind cum e sa ai un viciu m-am oprit aici. In afara de alcool, pe care il incerc ocazional numai pentru placerea de moment, nu am mai incercat nimic. Mi s-au intins jointuri sau pastile dar am refuzat de fiecare data de frica consecintelor imediate si a unei eventuale dependente ulterioare.
De fiecare data cand ma las de fumat (am avut multe tentative de genul asta pana acum), imi place senzatia de respiratie proaspata sau haine neimputite de tutun. Sunt sigura ca va veni momentul cand acest lucru va fi definitiv...Dar pana atunci...continui sa-mi gasesc...scuze!