Sase

Blogul meu a facut sase ani...In ultimul an mi-a fost jurnal. Recitesc postari si imi admir progresul, imi evaluez evolutia. Blogul meu este sursa inspiratiei pentru cartea pe care cred ca intr-o zi o voi scrie. El este prietenul care mi-a ascultat toate povestile, care mi-a sters toate lacrimile, este parintele constiintei mele care s-a nascut din el...

Luna decembrie mi se pare cea mai frumoasa luna din an. Are de toate. Ziua nationala, Sfantul Nicolae, Craciunul si anul nou. Are nopti geroase afara, dar fierbinti in casa. Are colinde, lumanari, luminite, miros de cozonaci si de sarmale. Are oameni dragi aproape, voie buna, bucurie...
Ma uit spre bradutul meu impodobit oftand...E Craciunul si desi as avea optiuni, am ales sa fiu singura. Decat prost acompaniata mai bine asa, imi spune constiinta...Sunt singura si imi vine sa plang. Nu pot. Cred ca nu am de ce sau pentru cine, dar nu mai e mult, si in curand sufletul imi va exploda.
- Buna seara! Domnule C. azi vreau sa te vad. Unde esti?
- Sunt la atelier. Daca vrei poti veni...
Si m-am dus la atelierul auto al prietenului lui. L-am gasit acolo plin de praf, dar fericit ca face ce ii place. M-a sarutat. Sarutul acela m-a uimit dar era un semn ca ma vrea...Am asteptat mai mult de trei ore ca sa i se faca chef sa plecam si...dupa ce a trecut pe acasa sa se schimbe a venit la mine. Am fumat o tigara foarte tare care ne-a facut din cateva fumuri sa fim din nou...iubiti. Am stat imbratisati, am ras impreuna, ne-am sarutat indelung. Am avut parte de acel sex de calitate cu care ma obisnuisem. A doua oara l-am asigurat ca poate sa-si dea drumul in mine. Si a facut-o...A doua zi am fost la munte unde, parca ne-am desprins de realitate. Daca in oras era o vreme mohorata, acolo ningea ca in povesti. Zapada avea peste douazeci de centimetri. Am admirat peisaje minunate si ne-am jucat cu zapada. A fost divin...
- Te rog nu imi mai trimite mesaje subliminale. Stii bine ca nu imi plac. Nu imi plac insistentele.
- Nu stii ce pierzi...
- Nu pierd nimic!!!
- Multumesc frumos...Chiar te pot compara cu Gabi acum...L-am iubit la fel de mult ca si pe tine...pe tine poate mai mult...Si amandoi mi-ati lasat sufletul singur de sarbatori. Dar asa cum am putut sa-l uit pe Gabi te pot uita si pe tine. Si asculta...cand o sa gasesti o fraiera care sa te iubeasca, care sa aiba calitatile mele si care sa inghita atatea de la tine anunta-ma...
- Tu nu stii iubi. Tu iubesti pe toata lumea si pe nimeni.
- Asa iubesc eu...daca tu ai o definitie a iubirii, asta nu inseamna ca trebuie sa ma conformez. Si nu stiu cat ai avut timp si rabdare sa ma cunosti in atat de putin timp ca sa afirmi chestia asta... Nu ai avut rabdare. Dar multumesc inca o data pentru ultimul futai...Multumesc pentru incredere...Multumesc pentru tot!!!
- Incredere? Ce tot vorbesti?
- Da...incredere...ti-am zis ca te poti termina in mine...Si ai facut-o!!!

Si nu am mai primit nici un raspuns. L-am speriat probabil cu ideea ca as putea ramane insarcinata...Acum, desi imi doresc enorm un copil, nu vreau sa fie conceput accidental. Nu s-a intamplat niciodata pana acum sa fac un avort si asta pentru ca ma cunosc prea bine. Slabe sunt sansele si acum sa raman insarcinata. M-am gandit sa-l tin in suspans, sa-i spun ca sunt ca sa vad cum reactioneaza, dar mi se pare prea pueril, prea in van sa ma cobor la un nivel care nu ma caracterizeaza. In ianuarie am de gand sa-mi schimb numarul de telefon si sa rup orice legatura cu Raul...sau cu oricine altcineva. Vorbeam o data despre detoxifiere spirituala. Cred ca inceputul noului an este un prilej bun sa o iau de la capat...

Totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample...
”Singuratatea in sine este mult mai putin dureroasa decat singuratatea in nesinguratate”...

Adio iubire

Te iubesc Isa, dar o relatie alaturi de tine m-ar face nefericit.

Te iubesc-ul acela mi-a ajuns de la ureche pana in stomac. Continuarea insa mi-a venit inapoi, dand nastere celor mai arzatoare lacrimi. Plangeam de ciuda. Nu inteleg si nu credeam vreodata ca se poate ca o relatie sa nu existe cand exista iubire. Din cauza orgoliului, a prejudecatilor, calcam pe sentimente sacre de iubire. Il iubesc si ma iubeste, exista compatibilitate sexuala maxima intre noi, ne place sa facem aceleasi lucruri, dar...nu ne intelegem. Eu am o gramada de de ce-uri. La multe dintre ele mi-a raspuns aseara. La unele nu gasesc raspuns. Ce-si doresc barbatii in ziua de azi? Ce-si doreste el? Are parte de iubire, de sex bun, de hobby-uri comune dar renunta. De ce? Ce-i mai trebuie???Ma gandesc la ce spunea Mihai...:”Isa, in viata nu le poti avea pe toate!!” Stiu! Nu-mi doresc bani, nu vreau averi...vreau un barbat pe care sa-l iubesc, care sa ma iubeasca si care sa ma futa bine...Atat! Raul le are, eu le am, atunci ce lipseste? Ce vrea el? Va trebui sa aleaga. Va intalni femeia care sa il inteleaga? Cu siguranta. Va avea alaturi de ea parte de iubire si de sex bun? Daca va exista intelegere, si aceste doua lucruri vor lasa de dorit, nu va fi frustrat? Va fi fericit? Eu nu as fi...Stiind cat de mult conteaza implinirea sexuala si emotionala pentru mine, oricat de intelegator ar fi un barbat, cu siguranta relatia aceea ar avea lipsuri. Ar fi o minciuna perpetua...in care mi-as spune...nu ma fute bine, dar ma intelege...Nu ma iubeste, dar il inteleg...L-as intelege!!!Pentru ca daca nu e iubire nu e sex bun, si daca nu e sex bun nu e iubire. De aici toate formele de neintelegere. Pentru ca eu nu am inteles cum poate iubi Raul. Nu stiu daca este adevarat. Cand iubesti nu faci fiinta de langa tine sa sufere. El se joaca cu mine ca si cu o minge si cand se plictiseste o lasa intr-un colt, o priveste in fiecare zi, si chiar daca nu are chef de ea mereu, stie ca e acolo si e a lui. Revine la ea de fiecare data cand ii pofteste sufletul, stiind ca mingea e acolo pentru el...
”Simt ca eu am o paine si tu esti flamandul. Vreau sa-ti dau painea aia, ti-o arat, iti spun ca e a ta, dar nu ti-o dau...” imi spune Raul. Asa este cu sentimentele mele. ”E rau, dar bun” continua el. ”Nu pot sa am o relatie alaturi de tine. As fi nefericit! Mi-as face rau, ti-as face rau...si nu are rost.”

”Gata!!!In momentul acesta stergi toate mesajele de la el, toate contactele, toate apelurile, ii pui numarul la redirectionare, il blochezi de pe retelele sociale. Scumpa mea va chinuiti reciproc!!!Discutati discutii. Pierdeti timp pretios, timp in care tu te-ai putea bucura de tine. Uita-te in jurul tau! Casa ta nu a mai fost de mult atat de dezordonata. Tu nu ai fost de mult atat de dezordonata...in suflet. Iubirea trece! Acum exact un an ai trait aceeasi poveste. Dupa cum vezi lucrurile tind sa aiba ciclicitate. Asta pentru ca tu atragi acest lucru. Inceteaza sa mai crezi ca poti avea ceva cu Raul. Esti fericita???Raspunde-mi???Ai fii???Daca maine ar veni sa te ceara in casatorie ai accepta???Nu!!!Raul este o ambitie...este ambitia de a iubi. Nu-l iubesti...Pentru ca nu stii inca cu adevarat sa te iubesti pe tine. Tu meriti mai mult! Poti mai mult! Da-ti timp!!!Da-ti rabdare!!!Uita si iarta...Traieste!!!” - tipa constiinta mea...

Adio Raul!!!
Te iubesc!!!

A trecut un an...

Pe 1 Decembrie am vazut artificiile impreuna cu Doru si fetele lui din masina. Afara ploua prea tare ca sa le privim mai de-aproape, asadar am ales un loc pe un deal, de unde se vedeau minunat. In timp ce filmam cu telefonul, mi-am amintit ca acele artificii le-am vazut si anul trecut, imbratisata fiind de Radu. Atunci am avut o revelatie...La naiba! A trecut un an...A trecut un an de cand il cunosc pe Radu...A trecut un an de cand m-am despartit de Gabi...
Seara in asternuturile mele, priveam tavanul si ma intrebam cum a trecut acest an? Simt ca am facut atatea, dar nu am realizat nimic. Cu exceptia postului pe care l-am luat, am impresia ca altceva nu am realizat.
Am cunoscut multa lume. Mi-am facut prieteni. Am cunoscut barbati...mi-am facut inima rea. Am ras, am plans, am iubit, am suferit, am baut, m-am imbatat, am fumat, m-am futut, am sperat, m-am imbatat...cu apa rece, m-am ars...de-acum suflu si-n iaurt, am tipat, am soptit, am lucrat, m-am plans, am alergat, am slabit, am vizitat si am creat...amintiri...
Azi vom face cunostinta cu fiecare in parte...fara prescurtari, fara anonimi...
Mihai (acel M. din povesti de demult), mi-a fost alaturi atunci cand am avut nevoie de el. Am experimentat impreuna fantezii la care nu indrazneam vreodata sa ma gandesc. Mihai mi-a deschis orizonturile propriei identitati sexuale. M-a ajutat sa ma cunosc si sa ma accept din punct de vedere sexual, m-a eliberat de false pudori si tabuuri...
Radu mi-a modelat sufletul ca pe o bucata de plastelina. M-a ajutat neintentionat sa trec mai usor peste despartirea de Gabi. Mi-a oferit adrenalina de-mi pusca inima in piept...
Edy mi-a oferit libertatea de a-mi pune in practica fantezii pe care vroiam sa le aduc la realizare in alte circumstante decat cu Mihai.
Victor mi-a oferit Craciunul de dupa despartire...Cu el am descoperit lumea halucinatiilor date de fumul gros al placerilor interzise.
Ionut a intrat in rol imediat...fiind la o masa festiva, i-am cerut chelnerului un pahar de vin si numarul lui de telefon...in aceeasi seara mi-a oferit mai mult de atat. Azi-noapte la ora 3, cand plangeam in hohote el incerca sa ma distreze prin telefon spunandu-mi ca e mereu la dispozitia mea...
Ionut politistul vroia si nu vroia o relatie. I-a placut de mine dar a plecat rapid pentru ca nu a existat nici un fel de compatibilitate intre noi...
Marius m-a intimidat initial, urmand ca mai apoi sa ma dezamageasca profund. El m-a invatat cum sa degust un vin, si m-a inspirat ulterior sa il aleg. El a fost primul tati de dupa Gabi...Era totusi mai degraba daddy...
Laur mi-a dat multe batai de cap. Am invatat alaturi de el ce inseamna rabdarea. Mi-a trecut repede...
Cristi m-a speriat. Desi imi doream o relatie, el vroia sa fiu a lui cu totul. Daca mai eram cu el azi as fi fost maritata...
Edmund este dansatorul...despre el am scris in cel putin trei postari...si asta cunoscandu-l doar pentru cateva ore...
No name...o iesire in oras, un masaj si futting...si atat...
Stefan este dj-ul cu care Dany vroia sa faca o poza...am facut pariu cu el ca daca el reuseste sa se fotografieze cu el, eu am sa-l fut...Si am facut mai mult de atat...am ajuns sa-l iubesc.
Adrian este prietenul lui Mihai, care nici macar nu si-a dat verigheta jos.
Mihai vecinul este cel care mi-a dat ocazia sa port pentru o noapte diamante...
Silviu mi-a fost stapan pentru doua ore. El mi-a oferit parfumul pe care mi-l doream atat de mult.
No name 2 -  mi-a fost antrenor de fitness,,. cu el am invatat ca exercitiile fizice pe bila sunt foarte solicitante.
Ciprian m-a asteptat cu cea mai mare masina la poarta...era un autobuz. Vroia o relatie, dar era prea disperat ca totul sa fie perfect.
Adrian ere cel mai frumos fund pe care l-am vazut, desi nu-l lucreaza...
Raul...este prima persoana pe care intr-adevar am iubit-o. Cu el am inteles ce inseamna compatibilitate sexuala de 100% dar si ce inseamna 0,(0)% sanse de a fi impreuna...
Alin este barbatul acela atent care corecteaza orice greseala...Nu stie insa cat greseste el...
Dr. XM este medicul cu care mi-am incalcat principiul...Lui nu vreau sa-i dau numele pentru ca este o chestie top secret.

Sunt 21 de barbati care anul acesta mi-au intrat in asternuturi...Multi ar spune Mihai care imediat ar face un calcul si mi-ar spune ca sunt in medie 2 pe luna. Pe doi dintre ei nici nu stiu cum ii cheama. Stiu doar ca eu nu ma simt curva, ci consider ca ei, aproape toti dintre ei, au fost curvele mele. I-am avut cand am vrut, cativa dintre ei fiind dispusi oricand sa-mi satisfaca poftele...Nu am fost platita pentru sex. Am avut insa nevoie de mult...”Tu ai de fapt nevoie de atentie” mi-ar spune Raul...Constat ca are dreptate si ca am avut parte de atentie...dar de cea mai proasta calitate...
Constiinta nu ma cearta...Imi spune ca ceea ce am trait m-a facut sa fiu ceea ce sunt azi. Si azi sunt multumita ca anul acesta, desi nu am realizat nimic, am facut cunostinta cu constiinta, cu mine, cu subconstientul meu, nevoile mele, sursa lor...Anul acesta am simtit ca traiesc...

De la 0

- Ia-ti un scaun, stai jos si asculta ce urmeaza sa-ti spun...De la 0! Si atat am avut sa-ti spun.
Stateam pe scaunul din fata lui, cu spatele drept si picioarele usor desfacute. Eram imbracata elegant, cu dres si rochie; machiaj si coafura asortate. Toata ziua m-am admirat prin oglinzile din mall, unde am fost impreuna sa vedem un film...asa ca intre prieteni. Acum eram acasa, dupa o seara minunata, el stand in picioare in fata mea cu o tigara in gura...
- Spune-mi vrei asa? Vrei ca de maine sa uitam de trecut si sa incepem o relatie normala, s-o incepem de la 0 ca si cum nimic nu ar fi fost?
- Da! Vreau!!!
Vroiam pentru ca era inca ceva. Pana in timpul filmului nu am avut nici un contact unul cu celalalt. In timpul filmului ne schimbam amandoi pozitia in scaune ca sa ne apropriem unul de altul. La un moment dat mainile noastre s-au atins si au ramas asa. Atingerea acelor maini mi-au inchis ochii de emotia care mi-a fulgerat corpul. Imi tot soptea comentarii despre film, cand, prea apropiati fiind, ne-am sarutat. Mi-am dat seama (din nou) ca atunci cand iubesti nu te poti minti. Ma asteptam sa nu mai fie nimic, dar sufletele noastre au vibrat din nou, lasand parca sa curga din ele, lava aceea fierbinte, care iti inunda pieptul si elibereaza fluturii din stomac, care isi scutura cu putere aripile. ”Inca mai e...” Ii soptesc eu dupa acel sarut delicios...
Si dupa ce a savurat tigara ne-am imbratisat strans, ne-am sarutat indelung si am ajuns acolo unde timpul s-a oprit in loc. Patul meu ne-a primit cu drag, trupurile noastre contopindu-se din nou, sub aceeasi magie pe care nu am mai intalnit-o. Cand a intrat in mine, m-a cuprins o emotie atat de puternica incat am plans de fericire. Vaginul meu era fericit ca are in el madularul perfect, care se muleaza perfect, care il stie atat de bine...Am avut un orgasm exploziv care ne-a prabusit pe amandoi. In linistea noptii se mai auzeau doar respiratiile noastre. Scena s-a repetat, dupa nu mult timp, cu un orgasm la fel de rapid, la fel de intens si la fel de...sincronizat...
Stau si ma gandesc la ceea ce mi-a spus M. (acel M. din povesti de demult...) cand vorbea despre calitatea sexului atunci cand exista sentimente. Nu stiu cum ar fi daca nu l-as iubi pe Raul, dar cert este ca sexual ne potrivim de minune. Nu cred ca a existat sau exista cineva care sa ma faca sa ma simt atat de bine intre asternuturi...Asta ma face sa cred ca evolutia in care credeam este reala si ca Raul este apogeul existentei mele...
”Ti-am spus sa-ti iei hainele nu pentru ca asta imi doream cu adevarat, ci pentru ca vroiam sa trag un semnal de alarma. Eram ca un copil care, desi i se spune sa nu faca dezordine, rastoarna jucariile in mijlocul camerei ca sa atraga atentia. Eram ca aceia care dirijeaza avioanele, cu plancarde mari pe care scria...hello!!!am nevoie de atentie!!!Si am vrut prin reactiile mele sa iti atrag atentia ca am nevoie de tine. Tot ce am spus a fost la nervi. Tu stii si este de necontestat ce simti. Simti ca te iubesc...stii ca ma iubesti si invers. De asemenea stii ca nu am vrut nici o clipa sa te pierd.”
Nu am inteles un singur lucru in schimb...Cum a reusit sa se ajunga de la sanse 0,(0) % de a ne impaca, la inceperea unei relatii de la 0?

In principiu

Am principii pe care in principiu nu vreau sa le incalc...Spuneam acum ceva timp convinsa ca principiile ne definesc si ne fac puternici. Principiile sunt de fapt niste reguli nescrise, impuse de catre si pentru noi insine, constransi de tipare create de societate. Sunt ca niste zone interzise in care ne impunem sa nu intram de frica repercursiunilor ulterioare care ne pot afecta imaginea pe care am creat-o pana atunci in fata celor care ne cunosc. Principiile sunt haine care ne strang, care ne incorseteaza existenta, dar care ne fac sa aratam atat de bine...Principiile sunt ziduri, care nu ne lasa sa vedem dincolo de ele, si ne obisnuim astfel cu o comoditate falsa a ceea ce avem in perimetrul existentei noastre ”puternice” in care avem valori, orgoliu, demnitate. Constrangerea pe care ne-o dau principiile nu ne lasa de fapt sa traim....
Unul dintre principiile mele era acela de a nu avea nici un fel de legatura, in afara de cea profesionala cu vreunul dintre colegii mei. Nu concep ca poate exista nici macar prietenie intre colegii cu care ai in comun doar scopul profesional. De la prima tigara am stiut ca va fi ceva cu el...De la prima discutie s-a creat intre noi dorinta, sentiment pe care l-am refuzat din fasa, din cauza principiilor amandorura de altfel. Nu am bagat mult timp in seama dorinta si fiorii pe care mi creau prezenta lui in preajma mea. Imi interziceam mereu sa cred ca as putea vreodata sa il am, desi cu fiecare zi care trecea il doream mai mult. Cand m-a invitat in oras sa bem ceva, am prins curaj si i-am spus: ”uite ce e...stiu ce iti doresti...dar stiu ca din cauza fricii nu ai curaj sa imi propui. Stiu eu un local fain unde putem bea...la mine. Am aceeasi temere ca si tine. Am aceleasi principii. Nici unul dintre noi in schimb nu putem nega faptul ca ne dorim acelasi lucru. Hai sa riscam...Hai sa rupem bariere si sa facem ceea ce simtim..” Si...peste cateva ore era la mine in budoar gustand din dulceata placerii.
In timpul asta telefonul imi vibra anuntand mesaje...Nu ma interesa deloc telefonul, mai ales ca nu era nimeni care sa-mi starneasca interesul de a fi curioasa sa vad cine ma cauta...In cele din urma insa, cand mi-am citit mesajele, am ramas blocata:
”Da ce mai faci? Nu acum...in general. Cum mai esti? Ce iti mai face sufletul? Cred ca as vrea sa imi cer scuze pentru raul pe care ti l-am facut si pentru suferinta adusa. Sa nu crezi vreun moment ca am vrut sa iti fac rau...Am incercat. Nu a fost sa fie, desi ne potrivim din multe puncte de vedere...”
”Asta nu esti cel cu care cred ca vorbesc...Tu nu esti asa...”
”Dar cum sunt? Un dobitoc...Poate chiar stiu sa-mi cer scuze. Ce poza sa fac sa iti demonstrez? Mami...”
”Tati...?”
”Era doar o dovada ca sunt eu...”
Si era el...Era Raul.
”Te iubesc!!!” Ii spun din tot sufletul meu mare, dezbracata de inhibitii si de haine in fata altui barbat...

Frate cu constiinta

”Ce mai faci femeie frumoasa?”
Aveam nevoie de aceasta intrebare exact atunci cand M. (acel M. din povesti de demult) mi-a trimis un mesaj. Ulterior ne-am intalnit la un pahar de vorba...
”Esti o femeie frumoasa. Esti singura de altfel cu care aleg sa mai tin legatura, desi m-ai indepartat de atatea ori. Ai un loc important undeva acolo in sufletul meu. Din acest motiv nu pot renunta la tine si la prietenia ta, indiferent ca tu ma uiti de fiecare data cand apare altceva in viata ta. De ce renunti la o prietenie sigura pentru o pula pe care nu o stii la fel...de sigura? Te entuziasmezi la inceput de fiecare data, urmand ca mai apoi sa te intorci. Ti-e frica de mine cand de fapt, ti-e frica de tine. Eu nu o sa te oblig niciodata sa faci ceea ce nu vrei, iar atunci cand vei intalni dragostea, nu ma voi da la tine, dar nu mi se pare normal sa nu ne mai vedem. Totul tine de tine de cum stii sa-ti manageriezi impulsurile. Daca Raul iti oferea ceea ce-ti doreai din punct de sexual, puteam sa stam dezbracati unul fata de altul fara sa facem ceva. Eu nu m-as fi dat la tine. Tu insa, ai fii cedat. Si asta stii de ce? Pentru ca nu ai baza. Stii ce inseamna baza? Increderea in tine. Inseamna sa stii ce vrei si sa ramai pe pozitie, indiferent de circumstante. Avea dreptate acest Raul. Esti egoista si asta ti-am mai spus-o si eu de atatea ori. Tinzi intr-adevar sa tratezi oamenii de langa tine ca pe niste obiecte, de care sa te folosesti dupa bunul tau plac. Rautatea celor din jur te-a facut inumana. Dar pentru rautatea acelora, noi acestia care chiar tinem la tine, nu avem nici o vina. Individualizeaza-ne si nu ne mai baga in aceeasi oala pe toti.
Stii cu ce gresesti tu? Ca oferi totul de la inceput. Te entuziasmezi prea tare si vrei sa-ti faci partenerul sa se simta norocos ca te-a cunoscut. Prima impresie asta este. Dupa cateva zile de ”rumegare” barbatii tind sa constientizeze faptul ca oferi prea mult si dintr-o data sunt invaluiti de frica. Frica de a te pierde sau frica de a fii (asa buna) si a altuia. Motiv pentru care renunta mai repede decat au crezut spunand, asa cum a zis Raul, ca mai bine acum decat mai tarziu. Cum te-ai putea simti tu bine sexual langa un barbat cu care iti doresti o relatie serioasa? Avand rabdare. Primele partide trebuie sa fie clasice. Fara artificii, fara sacrificii. Doar pozitia misionarului si atat. Prefa-te ca descoperi frumusetea sexului impreuna cu el. Bate-i un apropo uitandu-te la un film de exemplu, si spune-i ca ti-ar placea sa incerci una sau alta alaturi de el, abordandu-l cu timiditate si oarecare pudoare. Barbatii se sperie de tupeul tau, de fanteziile tale sau de pofta ta. Te catalogheaza drept o tarfulita care si-a dobandit calitatile pe urma experientei, nu a celor citite sau vizionate. Castiga-ti increderea in el treptat, Esti egoista. Te gandesti la binele celui de langa tine, numai daca si tie ti-e bine. Nu ai putea sa fii alaturi de o persoana careia ii este bine, atata timp cat tie ti-e rau si nu ai putea sa rezonezi cu o persoana careia ii este rau atata timp cat tie ti-e bine. Da-mi un exemplu ca lumea...ii cer... Nu pot, pentru ca lumea-i perversa...imi raspunde.
Spui ca Raul este cel mai bun de pana acum. Nu uita ca totul porneste de la creier. Creierul iti dicteaza tot ceea ce crezi. Iti amintesc ca despre fiecare in parte ai spus ca el este cel mai bun. Credeai intr-o evolutie? Nu, nu este. Este insa vorba de sentimentele tale. Atunci cand iubesti sau simti ceva pentru o persoana cu care te culci, o simpla atingere iti rascoleste organismul, un simplu sarut iti inunda trupul de dorinta. Daca nu exista sentiment, sexul nu mai e atat de bun...nimic nu mai e la fel de bun. Singura ai testat asta de curand, fara sa constientizezi. Ai spus ca experienta cu Ș.(de dupa...) te-a dezamagit, pe cand, atunci cand erai cu el, erai de-a dreptul innebunita. Pentru el nu mai ai nici un sentiment. Nici pentru Radu nu mai ai nici un fel de sentiment, atata timp cat spui ca nu mai are aceeasi insemnatate pentru tine. Toata magia si farmecul care te fac fericita pe tine la inceput, dispar o data cu sentimentele...”

- Vreau sa-ti propun ceva. Daca e ceva ce ne-a placut amandorura in aceasta relatie, este sau a fost partea sexuala, motiv pentru care indraznesc, cu riscul de a fi refuzata, dar nu de faptul ca efectiv nu ai vrea, ci de orgoliul tau tampit, sa iti propun sa ne mai intalnim din cand in cand. Nu vreau sa te recastig, pentru ca stiu ca nu am pe cine. Nu voi aminti nimic din ce a fost si de relatia noastra. Ai dreptul sa pleci la prima chestie pe care o spun si nu iti convine. Ai dreptul sa faci ce vrei fara sa dai explicatii. Si cum ti-am spus nu voi pomeni nimic de noi...
- Nu faptul ca pomenesti tu de ce a fost intre noi este problema...Ci exact faptul ca a fost ceva... Imi raspunde Raul grabit la mesaj...

O alta poveste

”Nu-mi doresc sa fiu doar o alta poveste pe blogul tau” - imi spunea Raul in timp ce-i citeam. Fraza asta m-a incurajat sa vreau ca el sa nu fie doar o poveste...vroiam ca el sa fie cel care incheie povestea...Dar din pacate inevitabilul s-a produs. Urasc indiferenta si neglijenta atunci cand sunt intr-o relatie. Nu am inteles propriile lui nevoi, pe care probabil nu si le-a exprimat pe intelesul meu, si astfel am dedus ca nu mai vrea. Nu puteam sa-l oblig. De asemenea nu puteam sa ma rog. Am crezut la un moment dat ca este vorba despre alta femeie..Mi-a infirmat acest lucru. Si l-am crezut pentru ca nu avea cum...Nu inteleg insa nici acum de unde schimbarea asta dintr-o data...
De la: ”Iubesc totul la tine, iubesc ca ai grija de mine, iubesc ca mi-ai adus zambetul pe buze si fericirea in suflet. Te ador!” la raspunsuri scurte, monosilabice, fara ”te iubesc-uri” si fara emoticoane la sfarsitul fiecarui mesaj, a fost un pas mic, pe care eu nu l-am simtit. Si m-am trezit dintr-o data fara acea siguranta pe care mi-o oferise. M-am trezit singura, desi continuam inca sa cred ca sunt intr-o relatie. Si-mi veneau in minte obsedant amintiri, amintiri de o luna, care desi putine, atat de profunde, incat deveneau sare puse pe o rana proaspata. Ca de fiecare data ma intrebam de ce. De ce trebuie sa patesc eu asa ceva, cand ar trebui sa fiu atat de apreciata. Am tot ce si-ar dori un barbat. Ofer totul atunci cand sunt intr-o relatie. Iar el a dat cu piciorul, dintr-o data, fara nici un fel de resentiment.
”Esti prea egoista! Ai impresia ca oamenii sunt obiecte de care tu te poti folosi cand iti doresti. Crezi ca oamenii sunt creati pentru a-ti satisface tie nevoile, dar refuzi sa crezi, ca ei au la randul lor nevoi, care nu neaparat te includ pe tine (...) Nu sunt joly joker-ul nimanui. Si nici nu fac nimic din obligatie. Uita-te si in oglinda in pula mea. Stii doar sa reprosezi. Nu pot face doar ce vrei tu. Imi pare rau dar nu sunt nici angajat la firma ta si nici nu sunt un cadou primit de la cineva cu care sa faci ce vrei!” Nu esti angajatul meu, dar te consider un cadou de la Dumnezeu, atat de pretios incat nu vreau sa-l pierd...ii raspund eu. Imi pare atat de rau pentru cat de tare m-am entuziasmat la inceput. Puteam sa jur ca el e acela. M-am indragostit de el de la prima intalnire. Ne potriveam mai mult decat cu oricine. Din punct de vedere sexual era cel mai bun de pana atunci. Aveam prea multe preocupari comune. Prea mult ne placeau aceleasi lucruri. Tocmai de accea mi s-a parut ireal ca trebuie sa renunt la asa ceva. Nu am putut si nu pot sa accept ca trebuie sa renunt la Raul. A trecut mai bine de o saptamana de cand nu l-am mai vazut. Puteam sa-l uit pana acum. Puteam sa vreau altceva intre timp. Toate gandurile, dorintele si sperantele se indreapta spre el...

”Stii la ce ma gandeam acum intr-o zi? Cum te-ai masturbat la mine in masina acum ceva timp...As vrea sa mai fie...macar o data. Imi indeplinesti dorinta?”
...Era Radu...Care a reusit sa strice printr-un schimb de replici tot ce a insemnat el pentru mine in tot acest timp....

De ce-uri

”Dumnezeu ti-a oferit oportunitatea sa fii sanatoasa. Ai un privilegiu sa ai doua maini si doua picioare, ochi cu care sa vezi si urechi cu care sa auzi. Esti norocoasa ca ai aceste calitati, iar toate acestea te ajuta sa te poti bucura de viata dupa bunul tau plac. Risca si traieste viata. Nu te mai gandi la ce s-ar fi intamplat sau ce s-ar intampla daca...Traieste si atat! Fara sa-ti pese de parerea celor din jur...Fa ceea ce simti si simte ceea ce faci...
Daca il vrei langa tine pe Raul muta-te cu el. Risca! Nu ai nimic de pierdut. Oricum este sansa ta sa uiti trecutul si sa incepi o viata noua. Va despartiti? Considera asta o experienta din care ai ce invata. Pentru ca trebuie sa evoluezi, iar tot ce inseamna Raul pentru tine este evolutie. Gandeste-te ca tu nu ai nimic dupa tine. Gandeste-te ca daca maine mori nu iei nimic, asadar nu ai ce pierde. Eu am copil, si cu tot cu copil am facut ceea ce am facut. Imi place de el asa...din poze si cred ca va potriviti mult. Intr-adevar trebuie sa ai rabdare pentru ca si eu am avut la inceput cu sotul meu...dar daca ai acum o sa ai numai de castigat pe viitor.”

”Omul asta te iubeste, Isa...Se vede de la o posta. Tie iti place ca e inteligent si isi permite sa te tina in suspans, sa-ti dea adrenalina, sa nu faca cum iti place. Te-ai plictisi teribil daca ar face mereu ca tine si cum spui tu. Te-ar sufoca sa-ti trimita mereu mesaje cu mi-e dor de tine si bla-bla-uri din astea. El stie cum sa te sacaie, sa te puna pe jar, si se opreste exact in momentul in care mai ai putin si cedezi, si atunci iti ofera cu varf si indesat ce ai nevoie. Desi sunteti de atat de putin timp impreuna te cunoaste mai mult decat crezi si ai lasat tu sa o faca.”

”Ti-am pus o intrebare simpla: esti fericita? Daca raspunsul este nu, atunci renunta...”

Sunt fericita atunci cand este alaturi de mine. Ultima data am dat timpul inainte. El avea 32 de ani si aveam impreuna un copil de trei ani, pe nume David. Eram pe plaja, unde dansam pe nisipul fierbinte si construiam castele de nisip alaturi de baietel. Simt ca ma iubeste, stiu ca-l iubesc...Dar lipseste ceva, si nu stiu ce...Intr-adevar imi place pentru ca reuseste sa ma ”linisteasca”, imi place ca e inteligent, imi place cum ma fute, cum ma saruta, cum se poarta in societate si sunt si altele...dar lipseste ceva care sa ma implineasca intr-atat incat sa strig tare ”sunt fericita”. Lipseste ceva care nu ma lasa sa vreau sa ma mut cu el (si deci sa uit de trecut)...

”Renunta la de ce-uri si traieste. Nu uita ca totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample...”

La miezul noptii

Nu m-am putut abtine si l-am sunat...
Nu ma contactase el pentru ca ii expirase optiunea si a ramas si fara bani. Tot nervos evident. Tot reprosuri, spuse calm, dar suficient de taios, incat sa le simt pana in adancul sufletului. Dupa indelungi explicatii ba de la unu, ba de la altul...incep prin a-i spune...:
- Stii? Eu nu sunt fericita...! Am admirat la tine inca de la inceput cat de inteligent esti. Vreau sa recunosc faptul ca, si crede-ma ca lucrul asta il fac foarte rar - ma depasesti. Lucrul asta ma enerveaza dar imi place in acelasi timp. Cu ajutorul acestei calitati reusesti sa ma manipulezi foarte usor. Si in ciuda sentimentelor pe care le am pentru tine, am luat o decizie...si ma intrerupe:
- Stii am sa vin sa-mi iau hainele pe care le am la tine...si asta ca sa nu mai ai ocazia vreodata, la nervi, sa-mi spui sa vin sa mi le iau sau sa vrei sa mi le trimiti tu prin taxi. Eu nu depind de tine, iar relatia asta nu depinde de hainele alea...Si cum trebuia la un moment dat sa vorbim despre mutatul impreuna, tin sa-ti spun ca nu vreau sa ma mut cu tine...la tine. Acela este locul tau, este locul amintirilor tale. Daca ne vom muta vreodata impreuna, vom cauta un loc al nostru, pentru a incepe o viata noua, impreuna...
Si atunci am izbugnit intr-un plans isteric, in hohote. Plangeam pentru ca realizam ce-mi cere. Plangeam pentru ca realizam ce i-am cerut. Sa se mute cu mine, la mine, i-ar fi intr-adevar foarte greu. In primul rand aici a fost Gabi. Aici au fost toti...In al doilea rand spune ca este prea mic spatiul pentru a se regasi. Vrea doua camere. De asemenea mi-a spus ca vrea o viata noua, alaturi de mine, si nu vrea sa stie ca-l pot da oricand afara din casa. Dar ce voi face daca voi pleca eu? Il intreb. El cu usurinta s-ar putea intoarce la parinti acasa, dar eu nu as avea unde sa ma mai intorc. Si atunci mi-a trecut prin cap ca va trebui sa renunt definitiv la cuibusorul meu, la locul plin de atatea amintiri, de atatea emotii. Va trebui sa renunt la ”acasa la mine” pentru a construi impreuna cu el un ”acasa la noi”. Si daca vom investi in lucruri si ne vom desparti? - il intreb. ”Acele lucruri au un pret si se pot vinde - imi raspunde. Vezi ce soc ai trait la ce ti-am spus? Asta denota ca nu esti pregatita sa te muti cu mine asa cum iti doreai. Vroiam sa cumpar un birou pentru mine in casa ta si ai privit cu reticienta lucrul asta. Te gandesti la cum ar fi sa ma mut cu tot? Acolo este spatiul tau, pe care eu nu ti-l pot invada. Atunci cand ne vom simti amandoi pregatiti, vom lua decizia sa ne mutam impreuna. Pana atunci te rog sa nu mai ai pretentia sa ne vedem zilnic, pentru ca eu nu vin acasa, cand vin la tine...”

Nu pot sa cred cum m-a putut face o fraza sa-mi dau seama de atat de multe...Nu sunt pregatita sa plec...Nu sunt pregatita sa las in urma trecutul. Nu ma vad mutandu-ma cu cineva in alta chirie fara o siguranta, iar siguranta la mine inseamna casnicie...
- Tu esti fericit?
- Nu! Acum nu!
- Nici eu...ce crezi ca ar trebui sa facem?
- Vedem...
- Noapte buna, scumpul meu!!!Te iubesc atat de mult...
- Noapte buna si tie...
...Si atat...

S-a intors

M-am decis sa plec in vacanta pentru ca stiam ca te las bine. Te-am lasat fericita. Si acum cum te gasesc? De ce a trebuit sa se intample asa? - ma intreaba consternata constiinta mea.

”Nu vreau sa fiu doar o poveste pe blogul tau...”

Este o fraza care ma bantuie zilnic, de cateva zile incoace, de cand Raul nu mai e ce-a fost in primele trei saptamani. S-a schimbat. Este nervos. Este indiferent. Este rau. Cand il intreb daca nu isi mai doreste o relatie cu mine, imi raspunde cu o intrebare :”am spus eu asta?” Cand il intreb daca o sa-i treaca imi raspunde cu...poate. Nu ma mai suna si nu imi mai trimite mesaje asa cum obisnuia. Nu ma lasa sa vorbesc si sa-mi exprim nemultumirile. Poate s-a saturat de atatea. Dar le repet pentru ca nu vad nici o modificare in comportamentul lui, lucru care ma face sa cred ca nu intelege. Si stiu ca gresesc devenind astfel o cicalitoare, dar nu ma pot abtine. Nu i-am gresit cu nimic. L-am acceptat cu defecte si calitati. Am lasat de la mine mai mult decat credeam ca sunt in stare. Am tolerat si am avut rabdare. Am inghitit forme de manipulare, fite si stari atat de mult incat acum imi este greata. Nu mai pot!!Eu nu i-am gresit cu nimic. Nu l-am inselat, nu l-am mintit. Am sperat alaturi de el, am crezut in noi. I-am hranit entuziasmul. Asta ca sa-mi spuna aseara ca entuziasmul lui de la inceput a fost o greseala.
Nu am inteles motivul schimbarii lui, iar cand i-am cerut sa-mi explice nu a avut chef. Ar putea fi mai multe variante. Prima ar fi proiectul lui din ultimele saptamani care se pare ca l-a complesit, a doua ar putea fi cicaleala mea care a aparut atunci cand el a devenit indiferent si prea ocupat, iar a treia ar fi o...femeie. Chiar nu pot exclude aceasta din urma varianta, pentru ca numai atunci schimbarea este atat de marcanta. Ii intelegeam preocuparea pentru proiectul lui daca stia sa ma ia frumos, sa ma faca sa inteleg ca o perioada ne vom vedea mai rar. Nu cu vazutul rar a fost deci o problema ci cu modul in care imi vorbea. S-a intamplat de cateva ori ca in intervalul orar 22-24 sa nu-mi raspunda la telefon, ceea ce helooo, este prea evident. Nu cred ca exact atunci dadea cu trafaletul cu cel mai mare spor...Si stau de fiecare data cand spun ca nu mai pot, si imi amintesc de momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna in timpul ala scurt in care a fost bine...Cantam, dansam, radeam, gateam, saream si ne iubeam intens, pasional...Si nu pot sa renunt la el gandindu-ma ca poate poate, atunci cand el va trece peste aceste stari, acele momente se vor intoarce...

Scumpa mea...Dupa cum ti-am mai spus, pe tine iubirea te face sa fii vulnerabila. Iti pierzi increderea si verticalitatea. Te arunci intr-un ocean, in acelasi ocean in care o data te-ai inecat. Spui ca de data asta cineva iti va arunca colacul de salvare, si cum asta nu se intampla te ineci din nou. Singura persoana care te poate salva esti tu. Asa ca invata sa inoti sau cauta-ti singura colacul de salvare si pleaca mereu la drum cu el. Acum lasand la o parte metaforele vreau sa te gandesti la tine. Singurul scop al existentei tale ar trebui sa fie acela sa fii fericita. Iar cum scopul scuza mijloacele, poti face orice iti doresti, numai pentru a-ti atinge scopul. Decizia pe care urmeaza sa o iei in legatura cu Raul, sau cu oricine altcineva, trebuie luata in functie de raspunsul la intrebarea ”Esti cu adevarat fericita?” Lasa toate amintirile frumoase in urma. Fii fericita ca au fost, nu te intrista ca nu mai sunt. Nu poti compensa starea lui actuala cu ceea ce a fost frumos intre voi, si sa-i gasesti de fiecare data scuze, si sa inghiti in sec sau sa inchizi ochii sperand ca la un moment dat acele momente se vor intoarce. Vor mai fi cu siguranta...cu altul. Daca raspunsul la intrebare este ”nu, nu sunt fericita”, nu gasi scuze pentru asta. Actioneaza in consecinta. El este un adult care stie ce face. Daca el la randu-i ar fi avut acelasi scop, sa te faca pe tine fericita, atunci cu tot cu responsabilitatile pe care le avea fiind implicat in proiectul lui, nu te neglija, aducandu-ti astfel nefericirea. Ar fi incercat cumva sa impace si capra si varza, dar problema este intodeauna de vrut nu de putut. Cum ti-am mai spus, imi doresc pentru tine calitate, nu cantitate. Nu are nici un rost sa-ti dai cu presupusul, sa te gandesti de ce el e asa. Tot ceea ce trebuie sa realizezi, este ca el este asa pentru ca a ales sa fie asa, asumandu-si repercursiunile pe care cu siguranta le cunoaste. Nu te lega de faptul ca se apropie sarbatorile si ca o sa fii (din nou) singura. Nu o mai lungi nici macar cu o zi daca atunci cand te intrebi ”sunt fericita?” raspunsul este ”nu!” Sincera sa fiu nu m-as fi gandit ca o sa se termine atat de repede. Asadar nu ezita si fa ce trebuie sa faci...Eu m-am intors si iti sunt alaturi...

Eu am...eu pot!!!

Aveam pana nu de mult acest motto pe telefon. De fiecare data cand deschideam telefonul imi aparea acest mesaj, care de fiecare data imi dadea putere. Fie vorba despre orice, atunci cand ai, poti. Totul din cate am dedus in timp, porneste de la dragoste. Cand iubesti parca toate lucrurile merg bine. Cand ai dragoste esti fericit si actionezi cu mai mult spor. Astfel apar banii. Daca ai bani dragostea creste. Lipsa banilor te frustreaza, iar aceasta stare afecteaza si relatia de cuplu. Daca nu ai dragoste nu ai o sursa continua de fericire si stare buna care te determina sa ai spor sa faci bani. Asadar cele doua sunt interdependente si formeaza impreuna un cerc vicios. Cand ma refer la dragoste nu vorbesc neaparat despre cuplu, iar cand ma refer la bani, nu ma refer neaparat la partea materiala propriu-zisa...Cand spun dragoste ma gandesc la nevoia de apartenenta, iar cand spun bani fac referire la nevoia de siguranta. Asadar apartenenta iti da siguranta si siguranta apartenenta...

Nu l-am vazut de o saptamana. Mi-am pus in tot acest timp rabdarea si nivelul de toleranta (inca mic ce-i drept) la incercare. A fost cea mai lunga saptamana pe care am experimentat-o in ultimul timp. Nu a avut timp sa ne vedem, fiind implicat intr-un proiect important si foarte solicitant. As fi inteles probabil daca in loc de ”Nu!!!” imi raspundea de fiecare data cand il intrebam daca ne vedem, cu ”iubita, sper sa intelegi...bla bla...”.Puterea lui asupra mea, inteligenta de care da dovada, siguranta in propria lui persoana, autoritatea...toate acestea ma enerveaza la culme, dar il fac sa devina in ochii mei un barbat interesant, care merita tot respectul. De nu stiu cate ori in aceasta saptamana vroiam sa-i fac bagajul si sa i-l trimit printr-un taxi la locul de munca si sa termin o data cu amagirea ca poate azi...ne vom vedea. Nu mi-a dat prin cap insa, sa ma urc eu in acel taxi, cu destinatia el...si sa-l vad daca tot imi doream atat de mult s-o fac. Mi-a fost dor de el cumplit, dar sesizez ca sunt in continuare deosebit de egoista si orgolioasa. Constiinta mea, plecata intr-o excursie in Bahamas, nu a avut nimic de-a face, motiv pentru care cred, ca de fiecare data cand vroiam sa-l sun pentru a-i spune ca asta a fost tot, imi aminteam de clipele frumoase petrecute impreuna, care ma faceau sa-mi amintesc ca trebuie sa fiu mai putin egoista si orgolioasa si mai mult rabdatoare si toleranta. Nu m-a interesat nimic altceva in aceasta saptamana. Am fost abordata de diversi indivizi cu care am purtat fel de fel de conversatii virtuale, care de fiecare data ma dezamageau, gandindu-ma la calitatile intelectuale si nu numai ale iubitului meu. Am avut nevoie de sex, dar pentru prima data, nu am vrut sa apelez la nimeni si nu m-a interesat deloc sa o fac, stiind ce calitati are iubitul meu in acest domeniu. De aici am dedus eu, ca sentimentele de dragoste pe care le simt, pe laga faptul ca sunt cum nu se poate de autentice, sunt puternice si sincere. Il iubesc pe acest barbat cu toata fiinta mea. Ador felul in care stie sa ma aiba in patul si in viata lui. Ma manipuleaza poate, dar imi place si asta. Imi da curaj sa vreau si sa pot. Datorita insistentelor lui am fost la examenul acela care s-a soldat cu succes. Imi da curaj sa vreau sa am si sa pot...
Atunci cand stii ca poti avea si nu ai, e mai grav decat atunci cand nu ai, dar stii ca poti avea oricand...A fost un motto al acestei saptamani...Concluzia este insa ca pentru a avea ce stii ca poti sa ai si e al tau si numai al tau, trebuie sa te sacrifici. Iar sacrificiul consta in calcarea orgoliului si renuntarea la egoism. Imi place ca el, in felul lui, incearca si dupa cum se vede si reuseste...sa ma faca sa  fiu...mai buna...Si asta este unul dintre motivele pentru care il iubesc atat de mult...

Toleranta

”Am impresia ca tu vrei sa ma operez nu ca sa-mi recapat vederea la ochiul afectat, ci pentru estetica si pentru ca iti pasa de parerea celorlalti. Nu ma mai considera un apartament la rosu in care tu sa faci modificari dupa bunul tau plac. Daca nu sesizezi sunt deja finisat, mobilat si utilat. Ia-ma asa cum sunt. Ma deranjeaza ca, din dorinta de a fii draguta, uneori ma dadacesti prea tare. Simt uneori ca te porti ca o mama. Eu am nevoie de o iubita. Si nu, nu am sa port hainele care tie iti plac si atata timp cat mie o sa-mi placa sa pun berea pe jos si nu pe masa, asa am sa fac. Inevitabil timpul inseamna schimbare, relatia noastra ne va schimba si ne vom adapta fiecare dintre noi in functie de nevoile celuilalt, dar te rog nu ma forta sa fac lucruri.”
”Am treaba multa azi...o sa vin tarziu acasa...”
Si la 10 jumatate seara il sun sa ii spun noapte buna. Imi respinge apelul. Apoi imi trimite mesaj :”A venit un prieten pana la mine. Povestesc cu el un pic.” La unu si jumatate m-am trezit brusc si am pus mana pe telefon. Aveam un apel, pe care nu-l vazusem atunci. Il sun. Imi spune ca e (inca) cu alin si ca nu o sa ajunga acasa...I-am inchis telefonul. Si s-a suparat.
Nu-mi place sa mi se respinga apelul, motiv pentru care nu o fac nici eu. Cand ma suna cineva exista doua posibilitati: sa raspund sau nu. Cand sunt ocupata - lucru care se intampla la locul de munca de exemplu - nu pun mana pe telefon cu manusile cu care am avut contact cu pacientii. Nici nu intrerup lucrul ca sa raspund la telefon, asadar il las sa sune. Cand nu am chef sa raspund il pun pe modul silentios si il las sa sune...dar nu resping. Cand cineva imi respinge, clar vede ca am sunat eu, si vede pentru ca poate sa vada, deci nu are suficienta treaba incat sa nu poata, dar nu are chef.
Si m-a deranjat ca prietenul lui era cu iubita lui. Ce cauta la ora aia iubita acelui individ in vizita la un alt barbat...singur? As fi inteles sa fiu si eu acolo...noi am fi vorbit ca fetele si ei si-ar fi vazut de ale lor. Poate exagerez, dar fara sa o cunosc, nu am o parere buna despre ea.
Ieri m-a dus sa dorm intr-un apartament situat in afara Clujului. M-am simtit minunat acolo si am reusit sa ma relaxez precum mi-am propus. Ma asteptam, ca la venirea lui acasa, sa am parte si de un pic de afectiune care sa intregeasca acea zi minunata pe care o avusesem. In aceasta dimineata de joi i-am amintit ca nu am mai facut sex de duminica...Da...fiind intr-o relatie, nu am avut parte de sex de patru zile. Pe langa asta, in aproape o luna de cand suntem impreuna nu am primit o floare de la el...”la mine florile vin mai tarziu, atunci cand simt..” Pai bine ma ca am vorbit despre nunta si copii si nu mi-ai oferit o floare...Toate acestea m-au facut azi dimineata sa-i trantesc portiera si sa plec din masina fara sa ma uit inapoi. Ajunsa acasa i-am trimis un mesaj: ”Astazi cand iesi de la lucru sa vii sa-ti iei hainele”. Si apoi am stat sa astept...un raspuns de la el si o reactie de a mine. Nici un raspuns...In schimb eu, in drum spre magazin, ma intrebam intr-una daca imi doresc cu adevarat asta, amintindu-mi de toate clipele petrecute alaturi de el. Diminetile in care, in drum spre lucru, dansam cu muzica data la maxim, uimind toti participantii la trafic, momentele de karaoke, momentele de dans, de dragoste, cand gatim, cand radem, cand vorbim...
”Iarta-ma te rog...am fost nervoasa! Te iubesc! Nu vreau sa ne despartim...”
La o cafea cu Doru, in aceeasi zi
”Isa omul asta tine la tine. Un tip ca el este dispus sa accepte multe chestii din partea ta, dar si cand se satura isi ia jucariile si pleaca, fara nici o explcatie, fiind de neinduplecat. Un om ca el te poate iubi si respecta mult. Nu o sa te insele tocmai pentru ca te iubeste, dar o va face daca ceva nu merge bine si cineva i se va oferi pe tava...E un tip inteligent cu care nu te poti juca dupa bunul tau plac. Pentru o relatie alaturi de el, in care sa fii fericita, trebuie sa lasi de la tine, sa fii mai rabdatoare, mai toleranta...”
Pentru mine toleranta este un soi de compromis, un mod de a ”inchide ochii”, pe principiul ca toata lumea are defecte...Deduc acum ca eu sunt toleranta...cu mine!!!As putea oare sa invat sa fiu toleranta...si cu altii???

Acasa pentru amandoi?

Se intampla deseori sa nu-mi inteleg starile, sa nu ma inteleg pe mine. Se intampla deseori sa apara o adiere de vant care sa imprastie toate gandurile pe care mi le stiam bine ordonate si consolidate de certitudini reale. Se intampla deseori sa vreau altceva decat am. Cu siguranta toate aceste nesigurante se datoreaza fricii, care persista si ma face sa iau decizii pe care nu mi le doresc neaparat.
Agatata cu o ita subtire de sparanta, ma plimb ridicata pe varfuri, pe un teritoriu nou, necunoscut. Vreau sa-l cuceresc pe tot, dintr-o data si sa fie tot al meu. Vreau sa trec peste etapele firesti de cunoastere a structurii, marimii, grosimii acelui teren, si fara a stiu nimic vreau sa-l dobandesc, construind pe el fel de fel de constructii. Bazandu-ma doar pe aparenta pe care mi-o da acel teren la prima vedere, risc ca ceea ce construiesc sa se naruiasca, tocmai din cauza lipsei de rabdare de a-l cuceri si cunoaste treptat.
Si desi indraznesc sa construiesc pe acel pamant...umblu desculta, pe varfuri, de frica sa nu stric...

Raul se dovedeste a fi persoana pe care mi-o doream alaturi de mine. Ma face cum nu se poate de fericita. Cel mai mare atu al relatiei noastre este comunicarea. Vorbim mult, despre orice, oricand...Comunicarea ne ajuta sa ne cunoastem intr-un mod intensiv, dar relativ superficial. Sesizez ca desi importanta, comunicarea nu este totul. Astept concretizarea acestor vorbe. Nu mai am rabdare pentru promisiunile care mi se fac. Orice deviere de la standard, orice schimbare intervenita in planurile noastre ma determina sa-mi scutur picioarele si sa parasesc terenul (inca) necunoscut. Ar trebui sa fiu mai intelegatoare, ar trebui sa fiu mai rabdatoare, Ar trebui sa constientizez de fiecare data ca nu avem decat o luna impreuna...
Gresesc! Simt uneori ca relatia mea cu Raul este resuscitarea trecutului, si reluarea vietii de acolo de unde Gabi a inceput sa se schimbe. De acolo de unde imi faceam planuri de nunta, de unde visam la o familie fericita. Stiu ca Raul este altceva si ca desi ne impacam atat de bine si tratam relatia ca si cum ne cunoastem de ani de zile, trebuie sa constientizam amandoi ca suntem la inceput. Pentru asta vreau sa nu ma mai supar ca eu nu sunt pe primul loc...”sunt frustrat ca nu am timp pentru mine, nu am timp sa termin ce mi-am propus, nu am timp pentru ai mei, nu mai am timp suficient sa petrec cu tine...” Dar il vreau!!!Il vreau al meu, il vreau langa mine cat mai mult.
”Stii ce vreau?” imi spune...”Vreau sa luam un birou pentru la tine...vreau sa fie locul unde o sa pot lucra atunci cand vom sta impreuna...”. Si desi am vorbit despre acest pas, si este singurul cu care mi-as dori sa locuiesc, in timp ce mi-a propus modificarea, am avut o revelatie. Un strain pe care mi-l doresc al meu doreste sa faca modificari in cuibul meu...si la urma urmei in viata mea...Atunci constiinta m-a intrebat: ”chiar esti dispusa sa renunti la cuibul tau pentru a-l transforma in acasa pentru amandoi? Esti dispusa sa faci astfel de modificari in casa si in viata ta? Iti doresti cu adevarat acest lucru?”
Imi doresc sa fie al meu...vreau sa faca cum ne propunem si nu sa se schimbe intre timp. Vreau sa fim fericiti...dar oare nu este prea devreme? ”Ma gandesc la modul cum o sa te cer...imi doresc asta”...entuziasmata de entuziasmul lui visez la acel moment...Mi-l doresc totusi cu adevarat? Cu certitudine nu ma mint. Il iubesc pe Raul. Sunt insa pregatita sa iau decizii majore? Sunt pregatita cu adevarat de o relatie serioasa, sa uit trecutul cu totul si sa fac din cuibul meu acasa pentru amandoi???

Lupta cu demoni

Chiar dupa ce am terminat de scris postarea trecuta l-am sunat pe Raul sa i-o citesc. Nu-i spusesem cu o seara inainte la telefon ca ma intalnisem cu R. Faptul ca ii ascundeam acest lucru ma framanta teribil, ma facea sa ma simt pacatoasa. Mi-am asumat orice consecinta pe care ar fi putut sa o aiba fapta mea, l-am sunat si i-am spus...A ramas blocat, el stiind prea bine, in urma citirii postarilor trecute, ce a insemnat R. pentru mine. Mi-am cerut scuze, pentru ca intr-adevar imi pare rau. Nu stiu ce ma apucase duminica seara. Am avut senzatia ca o iau razna. Am avut ganduri extrem de negative, unul dintre ele fiind - spre rusinea mea - si acela de a...ma sinucide. A fost un gand trecator, scurt, dar m-am gandit la cum ar fi daca eu nu as mai fi. Ma taraiam pe jos, maturand cu parul podeaua. Plangeam si imi spalam fata cu lacrimile mele, intinzand astfel negrul tusului. M-am privit la un moment dat in oglinda vazandu-ma cum nu se poate de urata. Nu vreau sa stiu cum s-ar fi terminat acea seara daca R. nu ar fi venit sa ma vada. Revederea cu el mi-a facut foarte bine si nu inteleg cum un om, pe care nu l-am avut niciodata si care mi-a facut atata rau poate sa aiba o influenta atat de pozitiva asupra starii mele, doar prin simpla lui prezenta. R. este singurul cred, care reuseste prin a fi, sa-mi dea increderea maxima in mine, dar este, in acelasi timp, acela care ma poate ingropa. Nu-l mai iubesc pe R. asta e sigur. Ce este atunci intre noi? De ce a venit sa ma vada...”Sunt unele intrebari la care nu ar trebui sa stii raspunsul, iar asta este una dintre ele...” - imi spune prietena mea. Si totusi de ce si pentru ce?
Imi doresc cum nu se poate mai mult, ca Raul sa reuseasca, asa cum a facut-o Gabi acum opt ani, sa ma scape de demonii trecutului.
”Cu ocazia acestei intamplari te-ai luptat cu doi dintre cei mai puternici demoni ai mei....alcoolul si Radu. Tin sa specific ca nu a fost un test...imi dau seama acum cat de mult ma iubesti. Ai avut curaj si i-ai invins  fara sa zbieri sau sa ma jignesti...asta denota ce om de valoare esti...Inca o data imi confirm ce alegere buna am facut cand te-am ales...” - i-am scris lui Raul intr-un mesaj.
Ulterior la dus fiind - acolo unde am cele mai interesante revelatii...mi-am dat seama ca persoana care s-a luptat cu demonii mei nu este Raul...ci eu. Am ales sa ma intalnesc cu R. pentru ultima data (tare imi doresc sa fie reala chestia asta), pentru a putea incepe constructia unui viitor...Am avut ocazia sa descopar astfel sursa mirosului de la el din masina, cumparandu-mi urmatoarea zi un bradulet odorizant pe care il miroseam de fiecare data cand nu mai aveam chef de invatat. De fiecare data imi dadea putere sa continui. Cu siguranta in ritmul asta nu voi putea sa scap de demonul acesta, dar vreau, cu ajutorul lui Raul sa reusesc. Prietena mea imi spune ca sunt masochista, si poti crede ca sunt, din moment ce miros cu nesat bradutul de fiecare data cand am ocazia. Imi place senzatia pe care mi-o dau unele stari negative...E o dulceata amara, o flagelare care dupa un timp declanseaza eliberarea de endorfine care pot da niste senzatii foarte interesante. Am ajuns la concluzia ca pot fi dependenta de alcool - un alt demon puternic. Imi place sa beau, sunt perioade in care beau in fiecare zi - nu mult, dar suficient cat sa-mi ating ”limita minima”.Alcoolul imi da putere si incredere in mine, la fel cum o face R. Imi dau seama ca nu este normal sa traiesc in continuare cu acesti demoni care-mi secatuiesc puterile.
Imi dau seama ca ceva se intampla cu mine si vreau sa stiu ce. Raul mi-a pomenit de lipsa de incredere in propria persoana. Eu credeam ca in aceste 10 luni am recastigat-o si regret ca dupa atatea eforturi nu am reusit...Nu am reusit poate din cauza incapatanarii de a o face singura...Nu stiam insa, ca puterea demonilor mei, poate fi exorcizata doar o singura si singura forta - iubirea...Adevarata iubire...

Demoni

”Isa imi place entuziasmul tau...dar iti va trece...spui ca-l iubesti...iti va trece si asta”

- Am o stare atat de naspa incat vreau sa merg sus la mine, sa-mi pun piesa aia, poza cu R. pe desktop si sa plang...
Si asta am facut...am ascultat la nesfarsit aceeasi piesa si am lasat sentimentele sa iasa violent din mine. Nu mai plansesem de mult. A fost un motiv, aparent banal si de neluat in seama, care sa declanseze explozia asta de tristete. Iesisem de la munca cand, stiind ca in seara asta nu ma voi intalni cu Raul, i-am sunat pe Doru si pe Dany-prietenii mei sa ne vedem la o bere. Foamea si oboseala m-au facut sa ma ametesc dupa o singura bere. In fata casei stand cu Doru in masina, acesta mi-a facut o declaratie de dragoste. Spune ca s-a indragostit de mine si ca, timp de trei saptamani in care am decis sa nu ne vedem ca sa-i treaca, m-a urmarit din umbra atat in realitate cat si pe retelele de socializare unde il blocasem. De ce? - ma intrebam...De ce exista barbati care continua sa ma urmareasca, desi nu mai e nimic sau nu a fost nimic intre noi? De ce si pentru ce isi folosesc ei timpul pentru a vedea ce mai face Isa? Atunci, in sinea mea m-am gandit trecator la R. si ma intrebam daca si el face la fel..
Eram suparata pe mine ca, o data cu aceasta relatie, am descoperit o latura la mine care nu-mi place. Mi-am dat seama ca pot fi deosebit de geloasa si de posesiva. Aceste sentimente, urate de altfel nu au existat niciodata la aceasta intensitate. Am simtit dupa foarte mult timp, acei fiori reci de gelozie, gelozie care nu a aparut din cauza lui, pentru ca Raul chiar ma respecta. Eram geloasa numai gandindu-ma ca alta il doreste, ca alta l-a luat in brate in fata mea...nu o data, nu de doua ori...ci de trei ori!!!A treia oara m-am intors cu spatele sa nu vad, pentru ca daca continuam sa ma uit, ma trezeam cu ghearele in parul aleia, care se considera o asa de buna prietena pentru el. Am mai trait faza asta cu ”cea mai buna prietena”...e o chestie ”fumata” pentru mine, care ma face sa nu mai am incredere in femeile de langa persoana pe care o iubesc si care se considera (doar) prietene. M-am intrebat aburita de alcool, daca am exagerat, daca exagerez. Concluzia a fost doar aceea ca mi-e frica. Mi-e frica sa iubesc de frica sa nu sufar. E ca drobul de sare din poveste. As alege intotdeauna pozitia de las, decat cea de invins. Tocmai de aceea nu vreau sa merg la examenul ala pe care sigur am sa-l pic. O sa fac un efort sa invat atat azi, cat si maine ca sa ma duc, incercand astfel sa nu-i dezamagesc pe ceilalti, care m-au indemnat sa merg, aceeasi care imi vor vedea ulterior fata de invins, si prefacut ma vor compatimi. Vor fi doua feluri de compatimire...una din partea persoanelor carora nu le pasa de examenul meu dar le pare rau de complezenta, si unora care le pasa, dar le pare rau de...fericirea pe care le-o da satisfactia ca eu nu am reusit.
Dupa ce fiorii aceia reci de plans prea mult mi-au stapanit corpul, nu rezist si-l contactez pe cel care ma privea de mai bine de jumatate de ora de pe desktop, de fiecare data cu o alta fata. Imi trimite instant un raspuns inapoi...
- Cred ca trebuie sa te vad...cred...
- De ce?
- Pentru ca asa cred...E a zecea oara cand ascult piesa uitandu-ma la poza ta...Hai si ia-ma-n pijamale...si du-ma!!!
- Vin!
- Ma faci sa inghet afara, asteptandu-te...
- In cinci minute ajung. Te pup si te incalzesti...
In cinci minute eram in masina lui R. Mirosul acela m-a facut sa ma afund in scaunul din dreapta si sa ma las dusa...oriunde. Am oprit intr-un loc - altul decat cel in care mergeam de obicei.
- Cu ce sa te ajut pisoias?
- Esti aici si e suficient...lasa-ma sa te miros. Si stateam cu nasul la gatul lui si il adulmecam la nesfarsit cu o sete de nedescris...
- Nu inteleg de ce esti aici, de ce ai nevoie de asta. Cred ca Raul nu stie...
Si atunci am izbucnit intr-un plans isteric. M-am gandit la intamplarea ce a avut loc cu cateva ore in urma, cu Doru in fata portii, cand m-am gandit ca mai mult ca sigur si R. face acelasi lucru. Si el ma urmareste...nici el nu poate sa scape de mine...
Ajunsi in fata casei, il mai miros o data, il sarut pe obraz - fiindca nu m-a lasat sa-l sarut pe gura, si-mi sopteste: ”Stii ca asta e ultima data cand ne vedem...”. ”Stiu” ii raspund, si ies din masina trantind portiera, indreptandu-ma satisfacuta de casa...Halatul de baie deschis, impins de vant in spate mi-a amintit de doctorul din Spania, caruia ii flutura la fel halatul, in fata mea fiind, atunci cand cauta un loc unde sa fim doar noi doi. Am urcat sus si am vorbit cu Raul. Am discutat despre ceea ce simtim. El nu ma intelege deloc. Reactia mea a fost cu totul deplasata, cu totul de neinteles. O sa inteleaga la un moment dat, daca are rabdare sa ma cunoasca mai mult...Culmea e ca am vorbit de nunta, de copii, de casa si amenajari interioare...Am uitat insa sa-i spun despre mine...si demonii mei...

Alte rezultate...

Lista mea era ocupata de patru persoane (initial)...M.(acel M. din povesti de demult) - pentru ca simt ca nu mai are nici un rol in viata mea, D.-un taximetrist de 47 de ani care oferindu-mi serviciile, s-a indragostit de mine, Ș.-pentru ca relatia cu el nu mai are nici un rost si Ma. care m-a abordat recent cerandu-si iertare si implorand intelegere cu privire la situatia lui. Pe langa acestia, pe lista mea sunt toti cei pe care i-am cunoscut intre timp si care imi aduceau fericirea pe moment, facandu-ma sa ma trezesc a doua zi, cu acelasi gol in suflet.
Imediat dupa ce am renuntat la tot(i), a aparut in viata mea el...Ne-am intalnit pentru prima ad-hoc, dupa lungi discutii telefonice si on-line. Cand am urcat la el in masina am avut senzatia ca ne cunosteam de mult. L-am insotit cu niste treburi pe la prieteni. Ceea ce m-a uimit a fost faptul ca, desi nu ne cunoasteam, ne-am inteles din priviri. Nu a fost nevoie de cuvinte ca sa-i spun ca vreau sa plec, sau sa-i spun ca imi place sau ca nu-mi place o situatie. Si totusi am stabilit sa fim doar prieteni. In acea zi, fara sa planuim nimic dinainte, ne-am trezit la un concert live, intr-un bar dragut, unde ne-am simtit extraordinar impreuna, si unde, la un moment dat, uitandu-ma la el, mi-a venit sa-l sarut. A fost un sarut scurt, doar o apropiere de buze, care ne-a electrocutat, dand nastere la ceea ce traim acum. Am apreciat inca de la inceput respectul pe care mi-l oferea. Nu a fost niciodata insistent, nu a facut aluzii sexuale, lasand totul sa se intample de la sine. A treia seara a dormit la mine si...doar am dormit. Pentru ca stia de perioada de ”detoxifiere” pe care vroia sa mi-o respecte. Am simtit nevoia sa-i citesc de pe blog, incepand cu luna decembrie. Si vreau sa-i citesc tot...Este prima persoana careia vreau sa-i citesc...iar aceasta persoana o asteptam in viata mea...Citindu-i m-a sarutat. Eram fericita de modul in care o face, atat de senzual, muscand parca dintr-o piersica zemoasa, prea coapta. Urmatoarea data a venit la mine intr-o dupa-amiaza de duminica, cand nu ne-am mai putut abtine. Eu nu..ca el chiar mi-a amintit ca tine foarte mult la dorinta mea de a nu face sex in aceasta perioada de detoxifiere spirituala. Modul lui de a ma saruta m-a excitat teribil, facandu-ma sa explodez foarte repede. El a fost primul barbat de dupa G. care m-a facut sa am orgasm doar sarutandu-ma acolo, fara sa-l ajut cumva...Ulterior am fost surprinsa intr-un mod placut de ”dotarile” lui, de pasiunea pe care o pune atunci cand ma are, de trairile mele...
Raul este un barbat frumos, cu un an mai mare ca mine. Nu are cine stie ce functie, dar are potential. Sta impreuna cu parintii, dar este independent in gandire si decizii. Este mai inalt ca mine si un pic corpolent, ceea ce ma face sa par mica in bratele lui puternice - lucru care-mi place teribil. Nu am intalnit barbat cu care sa ma potrivesc atat de mult, cu care sa am atat de multe lucruri in comun. Singurul lucru pe care eu il vad defect la el este strabismul de care sufera, dar care este insesizabil atunci cand poarta ochelarii. In rest ma face cea mai fericita femeie si ma copleseste de fiecare data. Am trait impreuna intr-o saptamana cum poate nu am trait in lunile precedente, dar nu vreau sa ma entuziasmez prea tare - asa cum am facut pana acum - de frica sa nu sufar (din nou)....
” Hai sa facem ca fiecare clipa petrecuta impreuna sa fie frumoasa...Ma simt asa fain cu tine...Esti tot ce mi-am dorit”...Nu am mai trait ce traiesc acum. Sunt convinsa ca acum nu ma mint. Totul este real, totul este veridic. Mi-e teama totusi sa nu ma precipit, dar sunt multumita ca sentimentele sunt reciproce... Imi place comunicarea dintre noi. Vorbim mult despre ceea ce gandim, despre ceea ce simtim. Imi place sexul. Imi place felul in care ma simt cu el cand iesim undeva. Este primul iubit cu care pot dansa, pot canta sau face tot ce-mi trece prin cap. Ma simt frumoasa, apreciata, aproape idolatrizata cand sunt langa el...si stii ce mi-a spus?
”Tu crezi ca eu nu vad ca alti barbati se uita la tine? Dar ce poate fi mai fain decat sa se uite un alt barbat la femeia ta? Sa vezi ca ai langa tine o femeie frumoasa pe care si altii si-ar dori-o...Iti vine sa o futi mai cu pofta cand ajungeti acasa...”

Primele rezultate

Detoxifierea asta ”sociala” pe care mi-am propus-o, s-a dovedit a fi foarte eficienta pentru sufletul meu, care a golit tot raul, lasand un spatiu liber, considerabil ca marime, dispus sa fie ocupat numai de lucruri bune...Am primit iubirea in viata mea.

Intre timp G. m-a contactat cu tupeu, scriindu-mi urmatorul mesaj:
”Pe o scara de la 1 la 10, cat de mult tii la amintirile tale???(Pozele de la absolvirea facultatii, cele din Spania, cele din Porto si celelalte facute)...Si la ce esti dispusa sa renunti pentru ele?...Situatia e in felul urmator...Nu ma mai intereseaza salteaua pentru ca mi-am cumparat o canapea pentru apartament si imi ajunge...Ceea ce vreau e laptop-ul pe care l-ai revendicat tu, desi stii bine ca nu era al tau...Targul propus e urmatorul...Trimiti laptop-ul meu si iti dau laptop-ul tau cu tot ce e in el...Pana maine astept un raspuns...O zi frumoasa sa ai...”
Si acum dragul meu G., dragul meu fost iubit...
Iti admir curajul cu care m-ai abordat...Imi dau seama ca numai fata de mine ti-ai afisat si iti afisezi acest comportament de ”barbat”...In nici o alta situatie nu ai fii putut avea atata tupeu mizerabil. Greseala a fost la mine...pentru ca ti-am permis. Dar cum mie mi-a trecut, asta nu se va mai intampla...Ultima data cand am vorbit, m-ai rugat sa te uit. Intre timp asta am facut. O data cu despartirea, si mai mult, dupa discutiile ulterioare pe care le-am avut, mi-am asumat pierderea ta si a tuturor chestiilor ce aveau legatura cu tine. Cand ai plecat, am stiut ca ai plecat cu tot, iar pozele acelea crede-ma ca le stiam de mult disparute. Apreciez insa ca...nu le-ai sters. Asta inseamna ca nu ma poti uita, desi te minti intr-una. Tin sa-ti spun ca eu tarziu, dar in cele din urma, am reusit. Tu nu mai ai nimic de-al tau la mine. In schimb eu inca iti bantui existenta...si asta ma bucura teribil. Sesizezi ca ai inceput cu expresia caracteristica mie?...Pe o scara de la unu la zece...sau in procente...Asa te luam eu de multe ori cand te intreba cat de mult ma iubesti...Si ca sa-ti raspund...Pe o scara de la unu la zece tin la amintirile mele...cam zero barat. Asa ca poti scumpul meu sa faci ce vrei cu ele si cu laptopul meu, pe care de fapt l-am primit cadou de la tine...Laptopul ”tau” este jumatate platit de mine...Si chiar daca nu ar fi asa...cum oare poti avea atata tupeu sa mi-l ceri, dupa ce mi-ai luat tot? Mi-ai smuls iubirea din suflet, mi-ai furat zambetul de pe chip, mi-ai luat increderea in mine, mi-ai spulberat visele si sperantele si m-ai lasat singura de sarbatori. Asta pe langa faptul ca mi-ai luat plasma si lucruri personale de la mama mea, la care tineam atat de mult. Dragul meu, tin minte ca eu nu te-am fortat sa pleci. Ai plecat pentru ca ai vrut. Eu daca as fi dorit sa scap de cineva asa cum ti-ai dorit tu, i-as fi lasat tot, numai sa ma stiu plecata. Astea sunt pretexte. Vrei sa vezi cum reactionez. Poate te-ai fi asteptat sa ma milogesc de tine, sa-ti raspund cu vreo jignire, sau sa te sun plangand...Nu dragul meu...Mi-a luat aproape zece luni ca sa te uit, dar am reusit. Singura! Fara sa ma mint, implicandu-ma intr-o relatie cu primul care mi-a iesit in cale...asa cum ai facut tu...Asta nu e o rezolvare...e o amagire...Dar nu are rost sa-ti demonstrez tie teoria chibritului intors invers, pentru ca nu are rost. Continui sa vrei sa ”ma oftici”...dar cum ti-am demonstrat nu ai reusit...Tot ce meriti este sa te tratez cu...indiferenta...

Mi-e bine...Pentru ca in sfarsit am trecut peste acel capitol...dupa 10 luni...

Detoxifiere spirituala

Dragul meu,
Cu siguranta decizia mea de a-ti scrie o sa ti se para puerila si lipsita de sens, dar simt nevoia sa iti spun ce simt. Cred ca daca nu as fi facut asta as fi lasat lucrurile neterminate, dar acum sunt convinsa de decizia mea si iti promit ca nu o sa dau inapoi.
Nu are rost sa-ti demonstrez iubirea sau intensitatea ei. Dupa despartirea de Gabi, ai fost prima persoana pe care realmente am iubit-o. M-am indragostit de tine din prima clipa. Ma interesa prea putin ce se intampla atunci in jurul meu. Erau momente cand eram parca doar noi doi. A fost chimie, asa cum prea bine tu ai spus. Am avut curajul sa te intreb inca de la inceput daca vrei o relatie sau doar o prietenie cu beneficii...Ti-ai asumat statutul de „iubit” al meu, iar eu am tratat cu seriozitate si responsabilitate acest statut, mai ales ca era prima data, dupa atata timp, cand m-as fi implicat intr-o relatie serioasa. Pentru mine o relatie serioasa inseamna investitie: timp petrecut alaturi de partener/a, timp pentru cunoastere...rabdare, altruism. Si am inteles ca ai nevoie de timp pentru a te obisnui cu ideea, sau cu mine...dar cum oare o poti face daca tu eviti/eziti sa ma vezi?
Am inteles tarziu, stand ultima data fata in fata cu tine...ca sentimentele mele palisera din cauza indiferentei tale, si cred acum, mai mult ca niciodata, ca ochii care nu se vad se uita. Dar crede-ma ca daca interesul ar fi fost comun relatia asta ar fi putut fi de durata. Pentru ca pentru prima data as fi trecut peste toate ”principiile” mele in ceea ce priveste un barbat perfect, numai pentru a putea fi alaturi de acela fata de care am sentimentele pe care le-am avut pentru tine. Nu ai nimic! Nu ai casa, nu ai masina, nu ai bani. Esti doar tu in forma bruta. Pe mine nu m-a interesat deloc numele tau de scena, si nu as fi fost niciodata mandra ca umblu pe strada cu artistul, ci cu iubitul meu. Sa ma suni si pe mine cand gasesti acea femeie care o sa te iubeasca pentru ceea ce esti tu si nu pentru cine esti. Sa ma anunti cand o femeie va fi dispusa sa inghita atatea chestii pe care le are de spus de teama sa nu-ti strice zenul. Sa-mi spui cand o femeie va accepta sa fie facuta nebuna, crizata sau vaca si sa te mai si pupe dupa aia. Sa fii fericit cand vei gasi femeia care va vrea sa-ti fie sotie si mama a copiilor tai, asa cum mi-am dorit eu la un moment dat...Neconditionat. Pentru ca eu merg pe principiul ca intr-o relatie lucrurile se construiesc impreuna, inclusiv casa, masina sau cariera, nu ca altele care si le doresc pe tava, inca de la inceput. Devii incet dar sigur un om de entertainment, un soi de clovn daca vrei, cu care multora le place sa se afiseze prin oras sau oriunde altundeva, pentru imaginea ta. Pe tine te implineste importanta pe care ei ti-o acorda si detesti ”reprosurile” de orice fel. (vezi ca poate problema asta se trage din copilarie, cand nu ti s-a oferit suficienta atentie si ti s-au reprosat deseori chestii). Imagineaza-ti ca lucrezi in constructii de exemplu. Gandeste-te cati dintre toti ”prietenii” tai te-ar mai chema la o bere...
Sexul cu tine a fost inovator. Ai fost cel mai bun de pana atunci si nu credeam ca exista altii ca tine...Iubeam momentele acelea in care eram in tine si-mi spuneai ”ce bine te simt...”. Imi apareau constant in minte si imi lingeam buzele de pofta. Tigara de dupa, cafeaua de dimineata, leneveala, toate acestea m-au facut sa traiesc niste clipe magice alaturi de tine. Pentru toate acestea tin sa-ti multumesc. Iti sunt recunoscatoare ca m-ai invatat sa iubesc din nou si ca m-ai vindecat....

Trec acum printr-o perioada de detoxifiere spirituala la care ma supune constiinta mea nervoasa. Inceputul ei inseamna renuntarea la toate persoanele care nu ma implinesc din punct de vedere spiritual, care imi impiedica dezvoltarea, care imi creaza sentimente negative. Printre aceste persoane te numeri si tu...pentru ca sunt convinsa ca de una singura nu pot, iar dragostea cu forta nu se poate. Prin urmare te-am blocat (din nou, dar definitiv) de pe facebook, ti-am sters numarul de telefon, am aruncat periuta de dinti, si am spalat bine hainele pe care le-ai purtat la mine. Fac toate aceste lucruri pentru ca nu mai vreau sa stiu nimic de tine. Nu te urasc, dar te dispretuiesc pentru simplul fapt ca ti-ai sters bocancii plini de noroi pe sentimentele mele si ai mai si scuipat ulterior...
Cu bine...dragul meu!!!

Timpul...

Le rezolva pe toate...
Alaltaieri fata in fata cu Ș. dupa mult timp in care nu ne-am vazut...
-Vreau sa ma lasi cinci, zece sau cincisprezece minute in care sa vorbesc. Vreau sa nu ma intrerupi si sa ma lasi sa spun tot ce am de spus. Am avut de ales intre creier si suflet. Tu esti sufletul. Creierul este cineva care mi-ar fi putut oferi material vorbind un confort intr-o relatie...Tu nu ai bani, dar pentru tine chiar simt ceva mai presus de orice atasament oarecare. Si chiar daca mi s-a spus sa aleg creierul pentru ca in timp sentimentele dispar, te-am ales pe tine. Si nu imi pare rau. Am ramas socata insa, sa vad cum ma poti dezamagi, dupa alegerea facuta. Sa vad cum de abia asteptand sa te vad, tu gasesti tot felul de motive sa nu ne intalnim. (si acum fara sa exagerez, in timp ce scriu, Ș. m-a sunat-discutii seci )...Nu vrei sa stii ce inseamna sa te indragostesti. Eu m-am indragostit de tine la prima vedere. Si atunci cand ti-am spus ca te iubesc, nu am mintit. Te iubesc, Ștefan!!!

Si ma uitam la omul din fata mea, dupa care am plans timp de trei saptamani jumatate in care nu ne-am vazut, si ma minteam. Pentru ca in fata mea nu mai era cel pe care l-am iubit.
Cu o seara inainte am facut cunostinta cu vecinul meu de sub mine. Pe Matei il cunosc de cand stau aici. Niciodata insa nu am depasit niciunul dintre noi limita aceea de amicitie ca-ntre vecini care mai fumeaza din cand in cand o tigara pe terasa. In ziua aceea insa venise de la lucru bine dispus. Eram pe terasa cu proprietarul cand m-am trezit luata in brate. Matei nu facuse niciodata asa ceva cand eram singuri, de aceea m-a mirat gestul lui in fata proprietarului. Mi-am dat seama imediat ce vrea. Am luat cina impreuna cu prietena mea, dupa care am continuat cu vinul la mine. Ne-am propus sa dormim impreuna...dar a fost imposibil sa nu ne si culcam...Si am avut parte de un sex gustos, de care m-am bucurat si dimineata, inainte cu zece minute sa-mi sune ceasul matinal. Mie nu imi place sexul de dimineata. Mi se pare(a) nepotrivit sa ma sarut cu partenerul fara sa ma spal pe dinti sau fara sa beau cafeaua...In acea dimineata mi-am schimbat parerea. Si din acest motiv am avut atunci o zi minunata in care am zambit continuu...

Urmatoarea seara Ș.statea in fata mea. Ma intrebam daca acela este barbatul de care ma indrogostisem cu cateva luni in urma. Il priveam ciudat si nu imi venea sa sar pe el asa cum imi planuisem. Nu simteam nici o atractie. Si nu am facut nimic toata noaptea si nici urmatoarea zi, cand a trebuit sa am grija de el. Se imbolnavise. Si i-am fost alaturi dar nu din iubire...ci din solidaritate...pentru ca l-am injurat atunci cand m-a trezit ca s-a terminat perfuzia...

Sunt sigura ca timpul le rezolva pe toate. Nu astept insa sa treaca timpul...pentru ca i-am dat o ora vecinului meu sa gaseasca vinul care imi place...pentru ca in noaptea asta...timpul va sta pe loc.

Texte

Frunzele incep incet incet sa prinda culoare, vantul sa adie mai rece, soarele paleste si vara ramane undeva in spate, in amintirea unei iubiri...Caci acum am inteles ce inseamna o iubire de o vara...incepe cu gust de cirese, miroase a flori de camp, e fierbinte ca soarele si imensa ca marea...dar trece o data cu venirea toamnei. Toamna esti tu! Toamna va face ca tot ce a fost sa dispara. Toamna imi va umple sufletul de culoare si miros de lemn. Desi va fi din ce in ce mai frig, stiu ca toamna asta in mine va fi cald.
Asta este textul pe care il scriam acum aproape o saptamana, cand l-am intalnit pe C., acel barbat pe care l-am cerut acum ceva timp. Dispus sa inceapa o relatie cu intentia de a-si intemeia o familie, cu caracteristici aproape de idealul creat in mintea mea...C. si-a luat in serios responsabilitatea de a intra in inima mea. Pacat insa ca, oricat de mult imi place ideea, si in aceasta situatie ma mint. Pentru ca nu trece minut, clipa, melodie, sau adiere fara sa nu ma gandesc la Ș. De cand m-am intors de la mare, Ș. si-a gasit mereu altceva mai bun de facut decat sa ma vada...Au trecut trei zile din concediul meu in care...am stat in casa cu speranta ca Ș. isi va face timp pentru mine. In cele din urma, orgoliul meu a cedat si a zis :”Gata!!!”Astfel am decis sa ii dau o sansa lui C. pe care il cunosc de mai bine de un an, cand, fiind in autobuz, mi-a controlat biletul. De atunci si pana acum nu am mai tinut legatura cu el, reintalnindu-ne virtual. A venit sa ma astepte in fata portii cu altceva decat eram obisnuita...a venit cu autobuzul. L-a parcat la capat de linie, am luat loc pe scaunele din fata si m-a pus fata in fata cu situatia...”Uite eu sunt C., am 32 de ani. De trei ani sunt divortat, am o fetita de sapte ani, si vreau sa-mi refac viata, implicandu-ma intr-o relatie serioasa. Esti dispusa sa incepi o viata noua alaturi de mine?” Atunci constiinta mea, luata prea dintr-o data, a inceput sa fuga de colo colo ca un titirez. Dupa ce a obosit a luat loc pe un scaun invizibil langa mine si il privea pe acest individ intrebandu-se intr-una...”Oare eu chiar asta imi doresc? Tu Isa...tu oare chiar asta iti doresti?”. Revenindu-si din soc, a decis: ”Fie...m-am saturat de imprevizibilitatea vietii, de adrenalina, de socuri emotionale, de barbati indecisi, de futaiuri neasteptate in miez de noapte, de cluburi, de singuratate...Bine...ma bag”. Si stiind ca o sa (se) vada, am consemnat pe retelele de socializare statusul meu: ”in a relationship”. ”Minciuni!!!” imi sopteste constiinta mea suparata. ”Tu il iubesti pe Ș. Te gandesti la el in permanenta. Traiesti cu speranta ca te va face sa-l uiti pe dj-ul cu care ai facut chimie, asa cum ai reusit sa-l uiti pe L. cu ajutorul lui Gabi la inceputul relatiei cu el. Nu uita insa ca de Gabi te-ai indragostit la prima vedere, iar la tine asta functioneaza...focul aprins dintr-o data, nu acela in care adaugi in fiecare zi surcele pentru a-l inteti.” Ma simt bine cu C. Incearca sa ma faca fericita, ma face sa rad, imi trimite mesaje dragute in fiecare seara...dar totusi ma simt neimplinita. Implinirea o simt atunci cand nu-mi mint sufletul, atunci cand ceea ce spun o spun pentru ca simt, nu pentru ca asa-i frumos. ”Ti-e dor de mine?” ma intreaba desi nu au trecut decat cateva ore de cand nu l-am vazut. ”Da...” Ii raspund...si-l mint...Pentru ca stiu ce inseamna dorul...In cazul lui Ș, imi e dor de el cand e langa mine, stiind ca peste cateva ore trebuie sa plece. Cand sunt cu Ș nu am telefon, net sau ceas. Cand sunt cu el nu sunt acolo...Cand e in mine plutim amandoi undeva deasupra patului...
Azi-noapte am primit o vizita...de la Radu.
- Ce ai sa-mi spui nou Isa?
- Imi vine doar atat sa-ti spun...Nenorocitule ce ai putut sa-i faci sufletului meu? Ai intrat cu pantofii plini de noroi si l-ai manjit cum ai vrut tu...De cand m-am despartit de Gabi am putut sa iubesc doi barbati...si tu esti unul dintre ei...si tu ti-ai batut joc.
- Nu am vrut asta, desi iata am reusit. Tu ai insemnat si insemni ceva special pentru mine...De asta ma aflu aici...Hai dezbraca-te! Vreau sa te simt...
- Asa cum am mai spus, daca noi doi vom face ceva vreodata...vom face dragoste. Stii m-am saturat sa fiu placuta doar pentru fizicul meu. Vreau sa fiu dorita pentru mai mult de atat...
- Poate intr-o zi vei fii a mea...poate...
- A ta cum?
- A mea de tot...poate...
”Asa cum tu spui...ca poate intr-o zi voi fi a ta...asa spun si eu ca poate intr-o zi, tu imi vei oferi un copil...poate...”

Multumesc!!!

Ultima saptamana a fost o adevarata lectie de viata, un cumul de sentimente, emotii si informatii care mi-au schimbat viata.
Una dintre cele mai importante concluzii ale acestei experiente este aceea ca indiferent de probleme, acestea, cu timpul isi gasesc rezolvare. Totul tine de rabdare, caci da, rabdarea este o virtute. Si atunci cand simti ca nu mai ai rabdare, gandeste-te la un copil bolnav de cancer, care intru vindecarea bolii trece prin chinuitorul si indelungatul tratament. Cum au putut acesti copii sa aiba rabdare, credinta si speranta, asa am putea cu totii sa asteptam rabdatori cand, de exemplu, stand la semafor, un batranel trece cu pasi mici strada. Cand vei simti ca problemele te coplesesc gandeste-te o clipa la momentul cand acesti copii, dupa primele sedinte de chimioterapie, s-au trezit fara par. Cand te vei simti singur, gandeste-te la singuratatea pe care acesti copii au resimtit-o, desi erau inconjurati de atata lume. Cand te va parasi iubitul, gandeste-te ca problemele tale sunt un fleac. Cand iti vei dori sa mori, nu uita ca sunt copii, care inainte de fiecare sedinta de chimioterapie mergeau la capela spitalului si il implorau plangand pe Dumnezeu sa-i lase sa traiasca. Cand va suna ceasul desteptator, bucura-te de fiecare data ca te trezesti...unii dintre ei nu au mai apucat s-o faca...
A doua lectie invatata a fost iubirea. Iubirea neconditionata, pura, adevarata. Caci acesti copii au atata iubire de oferit incat am fost cu adevarat coplesita. Mi-am hranit sufletul cu atata sete incat acum simt cum da pe afara, si astfel am invatat sa ofer iubire la randu-mi, in aceleasi conditii. Am plans impreuna, am ras impreuna, ne-am impartasit emotii. Ne-am imbratisat strans cu ochii in lacrimi la despartire, iar la fiecare apropiere simteam caldura dintre sufletele noastre. Am invatat iubirea de sine, caci cu tot cu defecte cu totii suntem niste oameni frumosi. Am invatat iubirea neconditionata, ajutand fara sa astept ceva in schimb.
Am invatat sa nu-mi mai fac planuri, si asta pentru ca imprevizibilitatea vietii uneori ti le poate strica. Am invatat sa nu mai am asteptari, nici de la mine si nici de la altii. Am invatat ca traiesc azi, acum, moment temporal pentru care trebuie canalizata toata energia. Traind cu regretul trecutului sau cu speranta viitorului, energia asupra momentului de fata paleste. Am invatat respectul, indiferent de statut social, varsta, religie sau aspect.

Va multumesc prieteni dragi pentru aceasta ocazie de a fi in compania voastra. Pentru tot ce ati facut pentru mine, in fata voastra ma inclin...

Cu sufletul sau creierul?

V. s-a intors pe cand m-am impacat cu Ș. Nu puteam sa renunt la niciunul dintre ei, mai ales ca V. incepuse sa...se indragosteasca de mine. ”Ne-am facut” de doua ori, momente in care amandoi ne-am manifestat asa cum ne-a venit. Prima oara a fost foarte ciudat pentru mine. Simteam cum imi tremura toti muschii si auzeam cum imi bate inima. V. a fost langa mine, oferindu-mi tot ceea ce-mi doream fara sa cer, alinandu-mi senzatiile groaznice pe care le simteam. A doua oara s-a manifestat altfel. Am inceput sa dansez si cred ca am facut asta cel putin trei ore. Culmea era ca, desi V. ma privea de pe canapea, eu, cu ochii inchisi, dansam cu Ș. Ma plimba prin aer. Si cum batea lumina din baie imi imaginam ca suntem pe scena....Dupa dans m-am asezat in pat langa V. Asternuturile miroseau a Ș. Inchideam ochii si eram langa el cand aud:
”- Esti un mic pisoi si cred ca in ritmul asta ne vom indragosti unul de altul...
  - Si ce e rau in asta...? il intreb.
  - Pai eu cand ma indragostesc e rau...Devin posesiv si violent. Si indragosteala asta dupa atata timp e tare naspa. Stii bine ca eu nu sunt facut sa am o relatie. Am fost insurat de doua ori si stiu cum e. Nu mai vreau. Vreau sa fiu liber, sa ma bucur de viata alaturi de tine fara sa ne compromitem.
  - Nu stiu cum va fi dar cert este ca de abia astept sa mergem la mare...pielea ne va fi sarata si pana si parul va avea gust de mare...”
Am mers cu V. la mare invitata ca paramedic intr-o tabara cu copii supravietuitori in fata cancerului. Nu citisem contractul de voluntariat, incalcandu-l inca din tren cand, m-am imprietenit cu copiii. E imposibil sa nu te imprietenesti sau sa nu te atasezi. Am mers cu ei in club, ne-am distrat, am ras, am plans impreuna si am creat o legatura fata de care V. era invidios. Si ma trata cu indiferenta pana cand, intr-o zi si-a arata fata aceea de om violent. Cu dintii stransi, amintindu-mi astfel de taica-miu, imi reprosa ca datorita lui sunt acolo si ca l-am dezamagit, incalcand regulile contractului. Dormeam in acelasi pat , dar ne evitam pe cat posibil. V. este genul de persoana care daca nu este laudat se lauda singur si ar face orice ca sa iasa in evidenta. Spun asta pentru ca am ascultat fara sa vreau o discutie la telefon, cand el uitand sa inchida telefonul dupa o convorbire cu mine, vorbea cu cineva cum noi, pentru un caz vroiam sa chemam salvarea, el fiind impotriva, necrezand ca acel caz este atat de grav. Cand situatia a fost de fapt invers. Eu stiam ca pot face ca acea fata sa fie bine, dar el tinea mortis sa cheme ambulanta. Si dupa ce fata a fost bine, el a cules laurii. V. nu are nici o diploma care sa ateste pregatirea lui medicala. Acum face postliceala. Dar acolo se credea medic. Si in fata copiilor facea pe interesantul, iar in camera ii injura. Si incerca sa iasa cat mai mult in evidenta in fata staffului, denigrandu-ma pe mine. Imi spune in dimineata ultimei zile acolo : ”Tu stii ce parere are stafful despre tine?”...Ii raspund: ”Tu stii ce parere au copiii despre tine? Te crezi mare medic cand de fapt nu ai nici o pregatire si faci pe interesantul cand de fapt toate injectiile sau perfuziile eu le-am facut...?Ii injuri pe copii si de fata cu ei faci pe smecherul? Vorbesti de mine ca m-am distrat cu ei cand tu anul trecut ti-ai tras-o cu una dintre fete? Tie ti se pare normal si drept ca tu sa ma judeci?”...Ma face proasta si pleaca din camera. Si ca cireasa pe tortul acesta de cacat, stiind ca-l vad, i-a oferit o sticla de vin ”sefei” taberei pe care a pupat-o in semn de recunostinta ca se afla acolo. Acea sticla de vin vroiam sa o beau impreuna cu cei din gasca mea, asta dupa ce mi-a prezentat-o la inceput ca fiind sticla pe care o vom bea intr-o seara impreuna ca doi indragostiti ce suntem. A observat imediat ca a disparut din frigider si m-a sunat sa-mi spuna ca vinul ala nu se bea in pahare de plastic. I-am adus-o inapoi spunandu-i ca nu stau in sticla lui de vin. Si da...acea sticla de vin mi-a devenit dusman, cumparandu-se cu ea si umilindu-ma pe mine. Si daca in primele zile nu stiam ce sa aleg, acum stiu prea bine. V. era creierul. Tineam la el dar nu ca la Ș, pe care cred ca-l iubesc. V. era insa un barbat care putea sa-mi ofere material tot ce aveam nevoie. Ș. este sufletul. Ș nu-mi poate oferi nimic, dar imi hraneste constant sufletul cu iubire. Am cerut sfatul...si mi s-a spus : ”alege creierul, caci iubirea la un moment dat va disparea si ramai doar cu partea materiala...”.Am ales, cumva obligata de situatie, dar ma bucur ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu...
Intr-o seara, dupa cina, stateam in pat sa-mi tihneasca mancarea. Cand telefonul anunta un mesaj:
”:) Ce faci? Cum esti?Am trecut zilele trecute pe langa casa ta si am vrut sa-ti fac o vizita, dar am zis ca poate nu esti singura. Cand iti vad ochii?”
...
Era Radu...

Cu ochiul vanat

Ca de fiecare data, eu cu prietena mea ne-am aranjat sa mergem in club. L-am invitat si pe vecinul nostru care a acceptat din prima invitatia. Ajunsi in club ne simteam minunat, pana cand, ametita de aburii alcoolului, mi s-a parut ca una dintre fetele de la masa alaturata ma filmeaza in timp ce dansez. M-am dus spre ea si i-am luat telefonul din mana. Mi s-a mai intamplat sa fac asta si de fiecare data, detinatorul teefonului a sters poza in fata mea, fara sa riposteze. De data asta insa, se pare ca gestul meu era ceea ce de fapt asteptau fetele...un impuls. Au inceput sa injure si sa ameninte. I-am explicat situatia fetei care detinea telefonul, si discutam calm in vederea remedierii situatiei, cand, in fata mea, a inceput o bataie ca pe ringul de box, intre una din fete si vecinul nostru. Nu am inteles niciodata cum, o fata isi poate pune forta fizica cu cea a unui barbat. Se pare insa ca exista fete care se cred zmei. Si absorbita in discutia cu fata de langa mine, m-am trezit cu picioare si pumni in cap. Nu am inteles atunci nimic. Stiu ca eram infipta ca un pitbull cu mainile in parul unei fete, cand am primit un pumn in fata de am vazut stele verzi. M-am trezit tarata pe jos pana in antreul clubului unde am asteptat cuminte pe o canapea, cu mana plina cu gheata, cu care imi acopeream ochiul umflat. Asteptam de fapt politia, care ne-a luat tuturor datele in vederea amenzii pentru tulburarea linistii si ordinii publice. Ma simteam penibil si vroiam sa ma trezesc o data din cosmarul in care traiam. Nu mi se putea intampla mie asa ceva. Era imposibil ca eu sa trec prin asa ceva.
A doua zi dimineata, m-am trezit amortita, cu dureri musculare, imputita de fumul de tigara. Mi-era scarba de mine. Am petrecut toata ziua stand, fumand intr-una, alaturi de prietena mea, si ambii M. Spre seara simtind nevoia sa ma descarc am boxat intr-un sac pana la epuizare.
Dupa dus, vecinul meu m-a chemat la el pentru un masaj...Trebuia sa ma gandesc ca masajul va continua, chestie pe care o regret cum nu se poate de tare. De atunci, desi usa in usa cu mine, nu l-am mai vazut si nici nu-mi mai doresc asta.
Intre timp evident ca m-am despartit de Ș. pe care il uram tocmai pentru ca incepusem sa-l iubesc. Indiferenta cu care ma trata uneori ma scotea din sarite. Si pentru ca mi-am creat pana acum cateva metode de aparare, si pentru ca am inceput sa ma iubesc, evitarea oricarei surse de suferinta este cea mai buna alegere. I-am aruncat periuta de dinti si orice urma a prezentei lui in casa mea, comparand uitarea lui cu lasatul de fumat. Nu a durat decat o saptamana pentru ca m-a contactat sa ma intrebe daca am reusit ”sa ma las de fumat”...Nu reusisem evident. Era pentru prima data de la marea despartire, cand vroiam un barbat pentru tot ce inseamna el, cu bune si cu rele, cu calitati si defecte. Il vreau pe Ș. pentru ca il iubesc...

Salom alehem

Prea grabita sa nu intrazii la munca, ma indrept cu pasi mari spre poarta, cand noul meu vecin da sa intre. Imi deschide respectuos poarta ca sa ies, dar ma opresc in dreptul lui pentru a afla mai multe despre el. Cu cateva zile in urma, in timp ce veneam cu ligheanul de rufe de pe terasa, m-am oprit in dreptul usii lui, care este fata in fata cu a mea, impresionata fiind de muzica pe care o asculta. Prima oara am auzit Richard Clayderman, si a doua oara muzica orientala...Acest barbat - pentru ca eram sigura ca e un barbat, imi starnea curiozitatea. Tot in aceeasi zi, auzind cum baga cheia in usa ca sa iasa, l-am pandit pe gaura cheii ca sa-l pot vedea. Plin de tatuaje pe mana, tipul m-a dezamagit din start. Credeam ca este un cocalar ”sub acoperire” cu gusturi cizelate in ceea ce priveste muzica...Credeam ca este un ciudat (si este, dar se incadreaza in standardele mele de normalitate). Si ieri cand am facut cunostiinta stiam ca omul acesta s-a mutat fata in fata cu usa mea nu intamplator.
Zilele trecute ”sufeream” din dragoste pentru Ș., cand constiinta mea mi-a soptit: ”Isa draga...nici macar nu stii ce te asteapta...”. Nu am luat-o in seama, crezand ca este doar vocea interioara care vrea sa ma incurajeze si sa ma scoata din starea aceea...Nu a trecut mult timp, si iata, ceea ce a spus constiinta mea s-a adeverit. Caci astazi am pus mana pentru prima oara in viata mea pe diamante (si la propriu si la figurat), iar senzatia a fost indescriptibila. Astazi un barbat -  vecinul meu -  m-a asteptat de la lucru cu cafeaua facuta. Ma gandeam ca o sa il trezesc din somn. Dar cafeaua era deja facuta si avea temperatura si dulceata perfecta. Si din momentul in care s-a asezat la masa, fata in fata cu mine, a inceput sa ma descrie si sa spuna lucruri despre mine de care efectiv nu avea de unde sa stie. M-a lasat efectiv cu gura cascata cand vorbea despre mine si despre ceea ce ii place lui sa faca. Nu mica mi-a fost uimirea sa aflu ca avem aceleasi hobby-uri. Picteaza, canta, danseaza. Doar in pictura sunt mai buna decat el, caci vocea lui in evreiasca m-a dat pe spate. Pentru ca da, el este evreu, si asta il face foarte special in fata mea...Nu sunt si nu voi fi niciodata rasista, motiv pentru care nu am criterii de excludere cand vine vorba despre religie sau origine. Lucrurile acestea dimpotriva, fac omul respectiv mai interesant pentru mine, o sursa proaspata, diferita de cunoastere. Am petrecut in dimineata aceasta o ora, dar intr-o ora am facut lucruri minunate pentru sufletul meu. Am cantat karaoke la microfon, nepasandu-mi ca-i trezesc pe ceilalti vecini. Am dansat, si crezand ca il voi impresiona cu miscarile mele de bellydance, am dat tot ce-i mai bun din mine, ca sa aflu ulterior ca este profesor de dans...Este de fapt un artist desavarsit, asemanandu-se foarte mult cu mine. Il cheama M. ca pe M. (acel M. din povesti de demult), danseaza ca E.(dansatorul) si este in aceeasi zodie cu R. si cu mine de altfel. Este nascut in 11 Aprilie, iar eu, la o zi dupa el. M-a invatat miscari de bellydance tinandu-ma de solduri, chestie care mi s-a parut atat de erotica, fara iz de perversitate, dar cu parfum de senzualitate. Am povestit mult, mai mult el decat eu, repetandu-mi intr-una ce femeie minunata sunt. Am probat un inel, ales din mai multe, expuse ca intr-un magazin si mi-am nimerit marimea perfect, uimindu-l. Il admiram pe degetul meu pe care vreau sa-mi tatuez cu un scris caligrafic cuvantul ”never” si mi-am dus mana intr-o parte, facandu-l sa-mi spuna ca sunt posesiva. I-am spus ca-mi place Dali. Mi-a spus ca-mi place sa fac lucrurile din jurul meu sa curga, inclusiv pe barbati, sa-i tin in mana si sa-i las sa se scurga printre degete. Mi-a zis atat de multe, am trait atat de intens intr-o ora incat am iesit de la el tremurand, si nu...nu era de la cafea si nici de la oboseala. Am adormit cu greu, am visat mult (multi bani), si m-am trezit cu gandul la el, intrebandu-ma daca tot ce a fost dimineata a fost adevarat. Si l-am sunat. Am luat micul dejun la el, in pijamale, savurand din nou delicioasa cafea. M-a descris sexual si mi-a povestit ce inseamna sexul pentru el, chestii cu care am fost intru-totul de acord cu el. Omul este compus din trei parti: minte, suflet si trup. Daca intr-un cuplu doua dintre aceste lucruri intra in conflict cu a treia, totul este in van. Toate cele trei trebuie sa formeze un intreg, care sa lupte pentru starea de extaz, nu de orgasm sau penetrare, starea despre care vorbeam in postarea trecuta, dar pe care, din pacate, alaturi de Ș. nu o mai traiesc. Pentru ca Ș. s-a transformat intr-una din ”curvele” mele, asa cum de altfel am preconizat...
Eu am nevoie de spiritualitate, de profunzime, de trairi intense, de arta, de foc sustinut. Eu am nevoie de mine, sustinuta in fiecare zi de catre barbatul de langa mine...
”Vreau sa-mi promiti ceva...Ca oricand, la orice ora din zi sau din noapte cand te vei simti singura, sa ma suni. Iti voi fi aproape negresit. Trebuie doar sa bati la usa....Salom alehem!!!”

Alta ”curva” sau...

Clubul ma face puternica. Cand merg in club ma transform. Este locul unde mananc energie pe paine, hranindu-ma cu ce a mai ramas din cei care ma inconjoara. Faptul ca ma simt minunata este de la sine inteles, avand in vedere ca atrag priviri de pretutindeni.
Acum o saptamana nu ma interesa decat o singura persoana...DJ-ul. Ma segata cu priviri ucigatoare de sub ochelarii lui de vedere care il faceau mai interesant. Dany-prietenul/bodyguard-ul meu era super entuziasmat sa-l vada pe mr.Dj cu care dorea nespus sa faca o poza...”Vreau sa fac o poza cu el...Stii cine e?” ma intreaba el. ”Nu! Nu stiu cine e! Dar daca tu vrei sa faci o poza cu el...eu vreau sa-l fut”.-ii spun eu (poate) prea increzatoare. Si schimbul de priviri a tot continuat intre noi pana la sfarsit cand, incurajata de sloganul ”cand vrei ceva cere, ca ti se va da” m-am indreptat spre pupitru, am trecut de bariera de bodyguarzi si m-am apropiat de el. Ș. este un tip modest si foarte fain ca om - fata de ceea ce ma asteptam sa fie un dj. Am facut schimb de numere de telefon, urmand sa ne intalnim luni la o cafea. Pana luni timpul a trecut incredibil de greu. Luni nu mai era dj-ul din club...Luni era Ș. Marti a dormit la mine. Marti am avut parte de cea mai reusita partida se sex de pana acum. Nu exagerez cu nimic in ceea ce spun, dar omul asta stie ce face, desi poate nu din experienta, ci mai degraba din ceea ce simte...Imi spune profa de chimie, caci se pare ca intre noi a fost chimie inca din club. Nu pot sa descriu in cuvinte ce inseamna sa te potrivesti cu cineva atat de bine la pat - si eu, dupa cum se stie, sunt foarte pretentioasa. Cu omul asta ma inec intr-un ocean imens de placere, ma las invaluita de un gust dulce amarui interzis, sunt dezvelita de inhibitii si de secrete. Simt alaturi de el ceea ce oameni cu mai multa experienta mi-au spus candva si nu i-am crezut...Este minunata senzatia de excitatie continua pe care o vrei perpetua, fara sa planuiesti ca scopul final sa fie orgasmul...Pana acum asta credeam...Ca sexul se concretizeaza la orgasm, si ca scopul sexului este obtinerea orgasmului, orgasmul fiind apogeul a tot ce inseamna sexul. Nu am asteptat pana acum sa simt gustul acela acrisor al salivei pe care il ai cand esti foarte excitat. Ma credeam buna numai cand vedeam extazul barbatului de langa mine. Faptul ca acesta venea mai repede decat era obisnuit ma facea sa ma simt special. Si am ramas oarecum uimita sa vad ca Ș. isi mentine erectia si se abtine mai mult decat media...Altadata depasirea mediei ma extenua si plictisea. Acum insa inteteste starea de excitatie. Si cu fiecare zi care trece il descopar mai mult, si stiu ca ma pot desfasura dupa bunul plac, orientandu-ma mai mult spre propria mea placere, spre simtiri despre care nu stiam ca exista, undeva in vazduhul abisal al dulcei placeri. Pentru ca simt ca urc si cobor in acelasi timp, creandu-se astfel o distanta infinita in care timpul devine vid. Si vreau mult, ma excita numai cand imi spune ”hai in pat”. Este un soi de Grey, care stie cum sa ma manipuleze sexual...Este mereu pregatit. Este suficient un sarut pentru o erectie de milioane. Este suficient un sarut pentru caldura aceea umeda din chiloteii mei...
Este un om extraordinar la care dupa doar o saptamana tin mai mult decat m-as fi asteptat. Ma simt extraordinar de bine alaturi de el. Gatim impreuna, ne respectam tabieturile, dar nu avem nici un fel de inhibitie unul fata de altul. Stiu insa un lucru. Ca alaturi de el nu ma pot gandi la viitor. Alaturi de el nu ma pot gandi la casatorie sau copii, pentru ca nu este genul de barbat care ar putea sa-mi ofere - material vorbind- ceea ce-mi doresc pentru mine si copilul meu. Ma gandesc la ceea ce spunea M (acel M. din povesti de demult)...”In viata nu le poti avea pe toate...Trebuie sa alegi”. Si ma aflu din nou in acea etapa in care nu stiu ce sa fac. O sa ascult sfatul tuturor celor carora l-am cerut si care mi-au spus sa traiesc prezentul foarte frumos fara a ma gandi la viitor...
Ma frustreaza faptul ca tin la el. Nu-l pot insela. Nu am de ce...Nici macar cu prietenul meu mov cu urechiuse de iepuras...Imi ofera totul din punct de vedere sexual ca sa ma vreau altceva...Dar maine se intoarce V. din Bucuresti...peste cateva zile vine si prietenul lui M. acela care nici macar nu si-a dat verigheta jos de pe deget, E.L. m-a sunat si el de cateva ori...Si eu nu pot sa-l insel...pentru ca...nu am de ce...
Si totusi...daca nu mi-l vad in viitor, si traiesc doar un prezent sexual intens alaturi de el...Ce reprezinta Ș. pentru mine???Iubitul meu sau...o alta curva???

Parfum de incredere

Acum cateva saptamani am fost la Brasov. Inca inainte de a ajunge mi-am propus ca de data asta, concediul meu va fi unul de neuitat. Asa s-a si intamplat.
Inainte de a merge am intalnit in lumea virtuala doi tipi dispusi sa-mi satisfaca cateva dintre fanteziile mele. Unul dintre ei mi-a fost stapan si si-a jucat rolul pana la capat, facand experienta una foarte placuta. El a platit totul, camera in regim hotelier, sampania si...parfumul. I-am spus ce mi-am dorit si dorinta mea a fost porunca pentru el, conformandu-se intru-totul. Tipul are functie publica, prin urmare si-a dorit o chestie discreta si intensa. Discretia, dorinta si senzualitatea mea au fost rasplatite. El si-a jucat rolul de stapan, dar a fost un stapan foarte dragut si fara pretentii, alaturi de care m-am simtit minunat, stapan care mi-a oferit parfumul mult dorit, pe care il asteptam de mai bine de jumatate de an. Totul s-a terminat intr-o ora jumatate, urmand ca acel apartament dragut sa fie al meu pana a doua zi. Am ales sa profit de asta singura. Si ma uitam la Brasovul meu de undeva de la etajul 11, si ma gandeam la mine, la cat de frumoasa si pretioasa sunt, la cate am realizat sau nu si la cate mai am de realizat. Acela a fost momentul in care constiinta mea m-a luat in brate si mi-a spus: ”Gata! Cred ca ai ajuns unde trebuia sa ajungi! Cred ca ai scapat si ca nu mai este nevoie de confirmari. Acum stii!!! Stii cine esti, cum esti, ce ai, ce poti. Nu mai ai nevoie de diversitate pentru a-ti confirma valoarea. Vantul imi incurca pletele si mireasma parfumului se raspandea in intreaga camera. A venit acolo prietena mea si a facut baie ca la mine acasa. Ma simteam ca la mine acasa. Asta imi doresc pentru ”acasa”...Mi-am incalzit camera in plina vara la 27 de grade si am adormit goala, singura, in patul imens.
Ceea ce mi-am mai dorit a fost sa fac sex in sauna si in sala de sport. Antrenorul personal pe care l-am avut nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele prin urmare mi se facuse rau dintr-o data dupa sedintele repetate de sauna, solicitand o pauza si o gura de aer...definitiva. Asadar mi-am pus in aplicare fantezia, dar experienta in sine nu a fost asa cum ma asteptam. In plus, a doua zi am avut o febra musculara la tricepsi de nu ma puteam misca...Asta din cauza pozitiei pe bila de fitball pe care trebuia sa-mi mentin echilibrul in timp ce eram ”miscata”...
Cea mai sexy si interesanta experienta a fost aceea de a lucra pe bune, timp de o noapte intreaga, intr-un club de streaptease. Am fost acolo cu prietena mea care se ocupa cu asta. L-am chemat pe un tip cu care cica m-am culcat acum sase ani (deci in timpul realtiei mele cu G.). Revederea cu el nu m-a ajutat sa-mi amintesc nimic. Exista posibilitatea sa nu se fi intamplat nimic intre noi, sau sa se fi intamplat si sa-mi fi dorit sa uit aceasta experienta atat de mult, incat sa nu o mai pot scoate nici cu forta din inconstient. L-am chemat acolo sa plateasca 100 de lei pentru o bautura cu mine. L-am chemat sa vad cat de mult ma doreste din nou el si prietenul lui, si daca e in stare sa plateasca (si cat) pentru mine. Doar o bautura mi-a oferit, fara tipsuri la bikini, fara separeu...Si atunci am realizat ca pentru el nu valorez mare lucru. Experienta cu parfumul era recenta si ma determina sa-mi fie scarba de acest barbat zgarcit. Nu vreau sa ma vand...Im not that kind of girl...dar imi place sa vad cat de departe poate sa mearga un barbat care ma doreste. Daca il revedeam acum cateva luni cu siguranta a doua zi as fi fost in patul lui, dar acum, cunoscandu-mi valoarea, mi-am dat seama ca el este cel care nu stie a ma valora. Dansam atat de bine incat s-a pus la indoiala de celelalte fete ca as avea meseria pe care o am si nu dansatoare, pentru ca dansam ca ele...Interesant este deci ca eu pot fi oricand ca ele, dar ele ca mine mai greu. De asemenea am stat de vorba cu ele despre viata. Si atunci am avut o revelatie. Toate fetele, fara exceptie, aveau probleme cu tatii. Atunci mi-am dat seama de unde fantezia mea de a fi privita cand dansez lasciv. Nu am gasit legatura logica dar cu siguranta ma va ajuta ”dansatorul” cu care tin legatura virtual si care imi mai da din cand in cand cate un sfat...
M-am intalnit cu Lucian. Primul meu iubit, prima dragoste, prima dezamagire. Ma asteptam sa-mi rascoleasca sufletul, dar intalnirea a fost cat se poate de draguta. Am vorbit despre noi. Am vorbit despre el. Insurat, cu copil, este foarte dezamagit de viata si de nevasta lui. Mi-a recomandat sa nu ma marit prea curand si sa ma bucur cat mai mult de viata. Si este a nu stiu cata persoana care imi recomanda asta desi in sinea mea imi doresc nespus sa fiu mireasa...
Cu G. nu m-am intalnit, desi mi-a spus acum ceva timp ca ar fi dispus, si sa dau un semn cand trec prin oras. Nu am vrut. Cu siguranta as fi plans. Nu sunt inca pregatita. Nu am trecut inca peste tot ce a fost. Am trecut oricum prin prea multe experiente care m-au epuizat, deci nu puteam sa mai traiesc o revedere cu G., care cu siguranta m-ar fi doborat. Mi-am propus sa fiu fericita, sa ma distrez, sa traiesc...si asa a fost...
Vara asta miroase a parfum de incredere...Miroase a ”La vie est belle”...