Demoni

”Isa imi place entuziasmul tau...dar iti va trece...spui ca-l iubesti...iti va trece si asta”

- Am o stare atat de naspa incat vreau sa merg sus la mine, sa-mi pun piesa aia, poza cu R. pe desktop si sa plang...
Si asta am facut...am ascultat la nesfarsit aceeasi piesa si am lasat sentimentele sa iasa violent din mine. Nu mai plansesem de mult. A fost un motiv, aparent banal si de neluat in seama, care sa declanseze explozia asta de tristete. Iesisem de la munca cand, stiind ca in seara asta nu ma voi intalni cu Raul, i-am sunat pe Doru si pe Dany-prietenii mei sa ne vedem la o bere. Foamea si oboseala m-au facut sa ma ametesc dupa o singura bere. In fata casei stand cu Doru in masina, acesta mi-a facut o declaratie de dragoste. Spune ca s-a indragostit de mine si ca, timp de trei saptamani in care am decis sa nu ne vedem ca sa-i treaca, m-a urmarit din umbra atat in realitate cat si pe retelele de socializare unde il blocasem. De ce? - ma intrebam...De ce exista barbati care continua sa ma urmareasca, desi nu mai e nimic sau nu a fost nimic intre noi? De ce si pentru ce isi folosesc ei timpul pentru a vedea ce mai face Isa? Atunci, in sinea mea m-am gandit trecator la R. si ma intrebam daca si el face la fel..
Eram suparata pe mine ca, o data cu aceasta relatie, am descoperit o latura la mine care nu-mi place. Mi-am dat seama ca pot fi deosebit de geloasa si de posesiva. Aceste sentimente, urate de altfel nu au existat niciodata la aceasta intensitate. Am simtit dupa foarte mult timp, acei fiori reci de gelozie, gelozie care nu a aparut din cauza lui, pentru ca Raul chiar ma respecta. Eram geloasa numai gandindu-ma ca alta il doreste, ca alta l-a luat in brate in fata mea...nu o data, nu de doua ori...ci de trei ori!!!A treia oara m-am intors cu spatele sa nu vad, pentru ca daca continuam sa ma uit, ma trezeam cu ghearele in parul aleia, care se considera o asa de buna prietena pentru el. Am mai trait faza asta cu ”cea mai buna prietena”...e o chestie ”fumata” pentru mine, care ma face sa nu mai am incredere in femeile de langa persoana pe care o iubesc si care se considera (doar) prietene. M-am intrebat aburita de alcool, daca am exagerat, daca exagerez. Concluzia a fost doar aceea ca mi-e frica. Mi-e frica sa iubesc de frica sa nu sufar. E ca drobul de sare din poveste. As alege intotdeauna pozitia de las, decat cea de invins. Tocmai de aceea nu vreau sa merg la examenul ala pe care sigur am sa-l pic. O sa fac un efort sa invat atat azi, cat si maine ca sa ma duc, incercand astfel sa nu-i dezamagesc pe ceilalti, care m-au indemnat sa merg, aceeasi care imi vor vedea ulterior fata de invins, si prefacut ma vor compatimi. Vor fi doua feluri de compatimire...una din partea persoanelor carora nu le pasa de examenul meu dar le pare rau de complezenta, si unora care le pasa, dar le pare rau de...fericirea pe care le-o da satisfactia ca eu nu am reusit.
Dupa ce fiorii aceia reci de plans prea mult mi-au stapanit corpul, nu rezist si-l contactez pe cel care ma privea de mai bine de jumatate de ora de pe desktop, de fiecare data cu o alta fata. Imi trimite instant un raspuns inapoi...
- Cred ca trebuie sa te vad...cred...
- De ce?
- Pentru ca asa cred...E a zecea oara cand ascult piesa uitandu-ma la poza ta...Hai si ia-ma-n pijamale...si du-ma!!!
- Vin!
- Ma faci sa inghet afara, asteptandu-te...
- In cinci minute ajung. Te pup si te incalzesti...
In cinci minute eram in masina lui R. Mirosul acela m-a facut sa ma afund in scaunul din dreapta si sa ma las dusa...oriunde. Am oprit intr-un loc - altul decat cel in care mergeam de obicei.
- Cu ce sa te ajut pisoias?
- Esti aici si e suficient...lasa-ma sa te miros. Si stateam cu nasul la gatul lui si il adulmecam la nesfarsit cu o sete de nedescris...
- Nu inteleg de ce esti aici, de ce ai nevoie de asta. Cred ca Raul nu stie...
Si atunci am izbucnit intr-un plans isteric. M-am gandit la intamplarea ce a avut loc cu cateva ore in urma, cu Doru in fata portii, cand m-am gandit ca mai mult ca sigur si R. face acelasi lucru. Si el ma urmareste...nici el nu poate sa scape de mine...
Ajunsi in fata casei, il mai miros o data, il sarut pe obraz - fiindca nu m-a lasat sa-l sarut pe gura, si-mi sopteste: ”Stii ca asta e ultima data cand ne vedem...”. ”Stiu” ii raspund, si ies din masina trantind portiera, indreptandu-ma satisfacuta de casa...Halatul de baie deschis, impins de vant in spate mi-a amintit de doctorul din Spania, caruia ii flutura la fel halatul, in fata mea fiind, atunci cand cauta un loc unde sa fim doar noi doi. Am urcat sus si am vorbit cu Raul. Am discutat despre ceea ce simtim. El nu ma intelege deloc. Reactia mea a fost cu totul deplasata, cu totul de neinteles. O sa inteleaga la un moment dat, daca are rabdare sa ma cunoasca mai mult...Culmea e ca am vorbit de nunta, de copii, de casa si amenajari interioare...Am uitat insa sa-i spun despre mine...si demonii mei...