Lupta cu demoni

Chiar dupa ce am terminat de scris postarea trecuta l-am sunat pe Raul sa i-o citesc. Nu-i spusesem cu o seara inainte la telefon ca ma intalnisem cu R. Faptul ca ii ascundeam acest lucru ma framanta teribil, ma facea sa ma simt pacatoasa. Mi-am asumat orice consecinta pe care ar fi putut sa o aiba fapta mea, l-am sunat si i-am spus...A ramas blocat, el stiind prea bine, in urma citirii postarilor trecute, ce a insemnat R. pentru mine. Mi-am cerut scuze, pentru ca intr-adevar imi pare rau. Nu stiu ce ma apucase duminica seara. Am avut senzatia ca o iau razna. Am avut ganduri extrem de negative, unul dintre ele fiind - spre rusinea mea - si acela de a...ma sinucide. A fost un gand trecator, scurt, dar m-am gandit la cum ar fi daca eu nu as mai fi. Ma taraiam pe jos, maturand cu parul podeaua. Plangeam si imi spalam fata cu lacrimile mele, intinzand astfel negrul tusului. M-am privit la un moment dat in oglinda vazandu-ma cum nu se poate de urata. Nu vreau sa stiu cum s-ar fi terminat acea seara daca R. nu ar fi venit sa ma vada. Revederea cu el mi-a facut foarte bine si nu inteleg cum un om, pe care nu l-am avut niciodata si care mi-a facut atata rau poate sa aiba o influenta atat de pozitiva asupra starii mele, doar prin simpla lui prezenta. R. este singurul cred, care reuseste prin a fi, sa-mi dea increderea maxima in mine, dar este, in acelasi timp, acela care ma poate ingropa. Nu-l mai iubesc pe R. asta e sigur. Ce este atunci intre noi? De ce a venit sa ma vada...”Sunt unele intrebari la care nu ar trebui sa stii raspunsul, iar asta este una dintre ele...” - imi spune prietena mea. Si totusi de ce si pentru ce?
Imi doresc cum nu se poate mai mult, ca Raul sa reuseasca, asa cum a facut-o Gabi acum opt ani, sa ma scape de demonii trecutului.
”Cu ocazia acestei intamplari te-ai luptat cu doi dintre cei mai puternici demoni ai mei....alcoolul si Radu. Tin sa specific ca nu a fost un test...imi dau seama acum cat de mult ma iubesti. Ai avut curaj si i-ai invins  fara sa zbieri sau sa ma jignesti...asta denota ce om de valoare esti...Inca o data imi confirm ce alegere buna am facut cand te-am ales...” - i-am scris lui Raul intr-un mesaj.
Ulterior la dus fiind - acolo unde am cele mai interesante revelatii...mi-am dat seama ca persoana care s-a luptat cu demonii mei nu este Raul...ci eu. Am ales sa ma intalnesc cu R. pentru ultima data (tare imi doresc sa fie reala chestia asta), pentru a putea incepe constructia unui viitor...Am avut ocazia sa descopar astfel sursa mirosului de la el din masina, cumparandu-mi urmatoarea zi un bradulet odorizant pe care il miroseam de fiecare data cand nu mai aveam chef de invatat. De fiecare data imi dadea putere sa continui. Cu siguranta in ritmul asta nu voi putea sa scap de demonul acesta, dar vreau, cu ajutorul lui Raul sa reusesc. Prietena mea imi spune ca sunt masochista, si poti crede ca sunt, din moment ce miros cu nesat bradutul de fiecare data cand am ocazia. Imi place senzatia pe care mi-o dau unele stari negative...E o dulceata amara, o flagelare care dupa un timp declanseaza eliberarea de endorfine care pot da niste senzatii foarte interesante. Am ajuns la concluzia ca pot fi dependenta de alcool - un alt demon puternic. Imi place sa beau, sunt perioade in care beau in fiecare zi - nu mult, dar suficient cat sa-mi ating ”limita minima”.Alcoolul imi da putere si incredere in mine, la fel cum o face R. Imi dau seama ca nu este normal sa traiesc in continuare cu acesti demoni care-mi secatuiesc puterile.
Imi dau seama ca ceva se intampla cu mine si vreau sa stiu ce. Raul mi-a pomenit de lipsa de incredere in propria persoana. Eu credeam ca in aceste 10 luni am recastigat-o si regret ca dupa atatea eforturi nu am reusit...Nu am reusit poate din cauza incapatanarii de a o face singura...Nu stiam insa, ca puterea demonilor mei, poate fi exorcizata doar o singura si singura forta - iubirea...Adevarata iubire...