Detoxifierea asta ”sociala” pe care mi-am propus-o, s-a dovedit a fi foarte eficienta pentru sufletul meu, care a golit tot raul, lasand un spatiu liber, considerabil ca marime, dispus sa fie ocupat numai de lucruri bune...Am primit iubirea in viata mea.
Intre timp G. m-a contactat cu tupeu, scriindu-mi urmatorul mesaj:
”Pe o scara de la 1 la 10, cat de mult tii la amintirile tale???(Pozele de la absolvirea facultatii, cele din Spania, cele din Porto si celelalte facute)...Si la ce esti dispusa sa renunti pentru ele?...Situatia e in felul urmator...Nu ma mai intereseaza salteaua pentru ca mi-am cumparat o canapea pentru apartament si imi ajunge...Ceea ce vreau e laptop-ul pe care l-ai revendicat tu, desi stii bine ca nu era al tau...Targul propus e urmatorul...Trimiti laptop-ul meu si iti dau laptop-ul tau cu tot ce e in el...Pana maine astept un raspuns...O zi frumoasa sa ai...”
Si acum dragul meu G., dragul meu fost iubit...
Iti admir curajul cu care m-ai abordat...Imi dau seama ca numai fata de mine ti-ai afisat si iti afisezi acest comportament de ”barbat”...In nici o alta situatie nu ai fii putut avea atata tupeu mizerabil. Greseala a fost la mine...pentru ca ti-am permis. Dar cum mie mi-a trecut, asta nu se va mai intampla...Ultima data cand am vorbit, m-ai rugat sa te uit. Intre timp asta am facut. O data cu despartirea, si mai mult, dupa discutiile ulterioare pe care le-am avut, mi-am asumat pierderea ta si a tuturor chestiilor ce aveau legatura cu tine. Cand ai plecat, am stiut ca ai plecat cu tot, iar pozele acelea crede-ma ca le stiam de mult disparute. Apreciez insa ca...nu le-ai sters. Asta inseamna ca nu ma poti uita, desi te minti intr-una. Tin sa-ti spun ca eu tarziu, dar in cele din urma, am reusit. Tu nu mai ai nimic de-al tau la mine. In schimb eu inca iti bantui existenta...si asta ma bucura teribil. Sesizezi ca ai inceput cu expresia caracteristica mie?...Pe o scara de la unu la zece...sau in procente...Asa te luam eu de multe ori cand te intreba cat de mult ma iubesti...Si ca sa-ti raspund...Pe o scara de la unu la zece tin la amintirile mele...cam zero barat. Asa ca poti scumpul meu sa faci ce vrei cu ele si cu laptopul meu, pe care de fapt l-am primit cadou de la tine...Laptopul ”tau” este jumatate platit de mine...Si chiar daca nu ar fi asa...cum oare poti avea atata tupeu sa mi-l ceri, dupa ce mi-ai luat tot? Mi-ai smuls iubirea din suflet, mi-ai furat zambetul de pe chip, mi-ai luat increderea in mine, mi-ai spulberat visele si sperantele si m-ai lasat singura de sarbatori. Asta pe langa faptul ca mi-ai luat plasma si lucruri personale de la mama mea, la care tineam atat de mult. Dragul meu, tin minte ca eu nu te-am fortat sa pleci. Ai plecat pentru ca ai vrut. Eu daca as fi dorit sa scap de cineva asa cum ti-ai dorit tu, i-as fi lasat tot, numai sa ma stiu plecata. Astea sunt pretexte. Vrei sa vezi cum reactionez. Poate te-ai fi asteptat sa ma milogesc de tine, sa-ti raspund cu vreo jignire, sau sa te sun plangand...Nu dragul meu...Mi-a luat aproape zece luni ca sa te uit, dar am reusit. Singura! Fara sa ma mint, implicandu-ma intr-o relatie cu primul care mi-a iesit in cale...asa cum ai facut tu...Asta nu e o rezolvare...e o amagire...Dar nu are rost sa-ti demonstrez tie teoria chibritului intors invers, pentru ca nu are rost. Continui sa vrei sa ”ma oftici”...dar cum ti-am demonstrat nu ai reusit...Tot ce meriti este sa te tratez cu...indiferenta...
Mi-e bine...Pentru ca in sfarsit am trecut peste acel capitol...dupa 10 luni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comment