S-a intors

M-am decis sa plec in vacanta pentru ca stiam ca te las bine. Te-am lasat fericita. Si acum cum te gasesc? De ce a trebuit sa se intample asa? - ma intreaba consternata constiinta mea.

”Nu vreau sa fiu doar o poveste pe blogul tau...”

Este o fraza care ma bantuie zilnic, de cateva zile incoace, de cand Raul nu mai e ce-a fost in primele trei saptamani. S-a schimbat. Este nervos. Este indiferent. Este rau. Cand il intreb daca nu isi mai doreste o relatie cu mine, imi raspunde cu o intrebare :”am spus eu asta?” Cand il intreb daca o sa-i treaca imi raspunde cu...poate. Nu ma mai suna si nu imi mai trimite mesaje asa cum obisnuia. Nu ma lasa sa vorbesc si sa-mi exprim nemultumirile. Poate s-a saturat de atatea. Dar le repet pentru ca nu vad nici o modificare in comportamentul lui, lucru care ma face sa cred ca nu intelege. Si stiu ca gresesc devenind astfel o cicalitoare, dar nu ma pot abtine. Nu i-am gresit cu nimic. L-am acceptat cu defecte si calitati. Am lasat de la mine mai mult decat credeam ca sunt in stare. Am tolerat si am avut rabdare. Am inghitit forme de manipulare, fite si stari atat de mult incat acum imi este greata. Nu mai pot!!Eu nu i-am gresit cu nimic. Nu l-am inselat, nu l-am mintit. Am sperat alaturi de el, am crezut in noi. I-am hranit entuziasmul. Asta ca sa-mi spuna aseara ca entuziasmul lui de la inceput a fost o greseala.
Nu am inteles motivul schimbarii lui, iar cand i-am cerut sa-mi explice nu a avut chef. Ar putea fi mai multe variante. Prima ar fi proiectul lui din ultimele saptamani care se pare ca l-a complesit, a doua ar putea fi cicaleala mea care a aparut atunci cand el a devenit indiferent si prea ocupat, iar a treia ar fi o...femeie. Chiar nu pot exclude aceasta din urma varianta, pentru ca numai atunci schimbarea este atat de marcanta. Ii intelegeam preocuparea pentru proiectul lui daca stia sa ma ia frumos, sa ma faca sa inteleg ca o perioada ne vom vedea mai rar. Nu cu vazutul rar a fost deci o problema ci cu modul in care imi vorbea. S-a intamplat de cateva ori ca in intervalul orar 22-24 sa nu-mi raspunda la telefon, ceea ce helooo, este prea evident. Nu cred ca exact atunci dadea cu trafaletul cu cel mai mare spor...Si stau de fiecare data cand spun ca nu mai pot, si imi amintesc de momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna in timpul ala scurt in care a fost bine...Cantam, dansam, radeam, gateam, saream si ne iubeam intens, pasional...Si nu pot sa renunt la el gandindu-ma ca poate poate, atunci cand el va trece peste aceste stari, acele momente se vor intoarce...

Scumpa mea...Dupa cum ti-am mai spus, pe tine iubirea te face sa fii vulnerabila. Iti pierzi increderea si verticalitatea. Te arunci intr-un ocean, in acelasi ocean in care o data te-ai inecat. Spui ca de data asta cineva iti va arunca colacul de salvare, si cum asta nu se intampla te ineci din nou. Singura persoana care te poate salva esti tu. Asa ca invata sa inoti sau cauta-ti singura colacul de salvare si pleaca mereu la drum cu el. Acum lasand la o parte metaforele vreau sa te gandesti la tine. Singurul scop al existentei tale ar trebui sa fie acela sa fii fericita. Iar cum scopul scuza mijloacele, poti face orice iti doresti, numai pentru a-ti atinge scopul. Decizia pe care urmeaza sa o iei in legatura cu Raul, sau cu oricine altcineva, trebuie luata in functie de raspunsul la intrebarea ”Esti cu adevarat fericita?” Lasa toate amintirile frumoase in urma. Fii fericita ca au fost, nu te intrista ca nu mai sunt. Nu poti compensa starea lui actuala cu ceea ce a fost frumos intre voi, si sa-i gasesti de fiecare data scuze, si sa inghiti in sec sau sa inchizi ochii sperand ca la un moment dat acele momente se vor intoarce. Vor mai fi cu siguranta...cu altul. Daca raspunsul la intrebare este ”nu, nu sunt fericita”, nu gasi scuze pentru asta. Actioneaza in consecinta. El este un adult care stie ce face. Daca el la randu-i ar fi avut acelasi scop, sa te faca pe tine fericita, atunci cu tot cu responsabilitatile pe care le avea fiind implicat in proiectul lui, nu te neglija, aducandu-ti astfel nefericirea. Ar fi incercat cumva sa impace si capra si varza, dar problema este intodeauna de vrut nu de putut. Cum ti-am mai spus, imi doresc pentru tine calitate, nu cantitate. Nu are nici un rost sa-ti dai cu presupusul, sa te gandesti de ce el e asa. Tot ceea ce trebuie sa realizezi, este ca el este asa pentru ca a ales sa fie asa, asumandu-si repercursiunile pe care cu siguranta le cunoaste. Nu te lega de faptul ca se apropie sarbatorile si ca o sa fii (din nou) singura. Nu o mai lungi nici macar cu o zi daca atunci cand te intrebi ”sunt fericita?” raspunsul este ”nu!” Sincera sa fiu nu m-as fi gandit ca o sa se termine atat de repede. Asadar nu ezita si fa ce trebuie sa faci...Eu m-am intors si iti sunt alaturi...