La miezul noptii

Nu m-am putut abtine si l-am sunat...
Nu ma contactase el pentru ca ii expirase optiunea si a ramas si fara bani. Tot nervos evident. Tot reprosuri, spuse calm, dar suficient de taios, incat sa le simt pana in adancul sufletului. Dupa indelungi explicatii ba de la unu, ba de la altul...incep prin a-i spune...:
- Stii? Eu nu sunt fericita...! Am admirat la tine inca de la inceput cat de inteligent esti. Vreau sa recunosc faptul ca, si crede-ma ca lucrul asta il fac foarte rar - ma depasesti. Lucrul asta ma enerveaza dar imi place in acelasi timp. Cu ajutorul acestei calitati reusesti sa ma manipulezi foarte usor. Si in ciuda sentimentelor pe care le am pentru tine, am luat o decizie...si ma intrerupe:
- Stii am sa vin sa-mi iau hainele pe care le am la tine...si asta ca sa nu mai ai ocazia vreodata, la nervi, sa-mi spui sa vin sa mi le iau sau sa vrei sa mi le trimiti tu prin taxi. Eu nu depind de tine, iar relatia asta nu depinde de hainele alea...Si cum trebuia la un moment dat sa vorbim despre mutatul impreuna, tin sa-ti spun ca nu vreau sa ma mut cu tine...la tine. Acela este locul tau, este locul amintirilor tale. Daca ne vom muta vreodata impreuna, vom cauta un loc al nostru, pentru a incepe o viata noua, impreuna...
Si atunci am izbugnit intr-un plans isteric, in hohote. Plangeam pentru ca realizam ce-mi cere. Plangeam pentru ca realizam ce i-am cerut. Sa se mute cu mine, la mine, i-ar fi intr-adevar foarte greu. In primul rand aici a fost Gabi. Aici au fost toti...In al doilea rand spune ca este prea mic spatiul pentru a se regasi. Vrea doua camere. De asemenea mi-a spus ca vrea o viata noua, alaturi de mine, si nu vrea sa stie ca-l pot da oricand afara din casa. Dar ce voi face daca voi pleca eu? Il intreb. El cu usurinta s-ar putea intoarce la parinti acasa, dar eu nu as avea unde sa ma mai intorc. Si atunci mi-a trecut prin cap ca va trebui sa renunt definitiv la cuibusorul meu, la locul plin de atatea amintiri, de atatea emotii. Va trebui sa renunt la ”acasa la mine” pentru a construi impreuna cu el un ”acasa la noi”. Si daca vom investi in lucruri si ne vom desparti? - il intreb. ”Acele lucruri au un pret si se pot vinde - imi raspunde. Vezi ce soc ai trait la ce ti-am spus? Asta denota ca nu esti pregatita sa te muti cu mine asa cum iti doreai. Vroiam sa cumpar un birou pentru mine in casa ta si ai privit cu reticienta lucrul asta. Te gandesti la cum ar fi sa ma mut cu tot? Acolo este spatiul tau, pe care eu nu ti-l pot invada. Atunci cand ne vom simti amandoi pregatiti, vom lua decizia sa ne mutam impreuna. Pana atunci te rog sa nu mai ai pretentia sa ne vedem zilnic, pentru ca eu nu vin acasa, cand vin la tine...”

Nu pot sa cred cum m-a putut face o fraza sa-mi dau seama de atat de multe...Nu sunt pregatita sa plec...Nu sunt pregatita sa las in urma trecutul. Nu ma vad mutandu-ma cu cineva in alta chirie fara o siguranta, iar siguranta la mine inseamna casnicie...
- Tu esti fericit?
- Nu! Acum nu!
- Nici eu...ce crezi ca ar trebui sa facem?
- Vedem...
- Noapte buna, scumpul meu!!!Te iubesc atat de mult...
- Noapte buna si tie...
...Si atat...