sâmbătă, 15 noiembrie 2014

De ce-uri

”Dumnezeu ti-a oferit oportunitatea sa fii sanatoasa. Ai un privilegiu sa ai doua maini si doua picioare, ochi cu care sa vezi si urechi cu care sa auzi. Esti norocoasa ca ai aceste calitati, iar toate acestea te ajuta sa te poti bucura de viata dupa bunul tau plac. Risca si traieste viata. Nu te mai gandi la ce s-ar fi intamplat sau ce s-ar intampla daca...Traieste si atat! Fara sa-ti pese de parerea celor din jur...Fa ceea ce simti si simte ceea ce faci...
Daca il vrei langa tine pe Raul muta-te cu el. Risca! Nu ai nimic de pierdut. Oricum este sansa ta sa uiti trecutul si sa incepi o viata noua. Va despartiti? Considera asta o experienta din care ai ce invata. Pentru ca trebuie sa evoluezi, iar tot ce inseamna Raul pentru tine este evolutie. Gandeste-te ca tu nu ai nimic dupa tine. Gandeste-te ca daca maine mori nu iei nimic, asadar nu ai ce pierde. Eu am copil, si cu tot cu copil am facut ceea ce am facut. Imi place de el asa...din poze si cred ca va potriviti mult. Intr-adevar trebuie sa ai rabdare pentru ca si eu am avut la inceput cu sotul meu...dar daca ai acum o sa ai numai de castigat pe viitor.”

”Omul asta te iubeste, Isa...Se vede de la o posta. Tie iti place ca e inteligent si isi permite sa te tina in suspans, sa-ti dea adrenalina, sa nu faca cum iti place. Te-ai plictisi teribil daca ar face mereu ca tine si cum spui tu. Te-ar sufoca sa-ti trimita mereu mesaje cu mi-e dor de tine si bla-bla-uri din astea. El stie cum sa te sacaie, sa te puna pe jar, si se opreste exact in momentul in care mai ai putin si cedezi, si atunci iti ofera cu varf si indesat ce ai nevoie. Desi sunteti de atat de putin timp impreuna te cunoaste mai mult decat crezi si ai lasat tu sa o faca.”

”Ti-am pus o intrebare simpla: esti fericita? Daca raspunsul este nu, atunci renunta...”

Sunt fericita atunci cand este alaturi de mine. Ultima data am dat timpul inainte. El avea 32 de ani si aveam impreuna un copil de trei ani, pe nume David. Eram pe plaja, unde dansam pe nisipul fierbinte si construiam castele de nisip alaturi de baietel. Simt ca ma iubeste, stiu ca-l iubesc...Dar lipseste ceva, si nu stiu ce...Intr-adevar imi place pentru ca reuseste sa ma ”linisteasca”, imi place ca e inteligent, imi place cum ma fute, cum ma saruta, cum se poarta in societate si sunt si altele...dar lipseste ceva care sa ma implineasca intr-atat incat sa strig tare ”sunt fericita”. Lipseste ceva care nu ma lasa sa vreau sa ma mut cu el (si deci sa uit de trecut)...

”Renunta la de ce-uri si traieste. Nu uita ca totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample...”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comment