Nu am murit...am trait

Priveam Brasovul prin oglinda laterala din stanga cu un oftat lung in timp ce ma indepartam de oras...Scapasem in sfarsit de una din cele mai dificile si ambigue perioade din viata mea. Ma intorceam acolo unde mi-era sufletul...Conduceam un Opel Astra rosu cu numele ei - Yasmina, iar din dreapta Dani ma privea zambind si entuziasmat.
Doua luni am stat acasa si m-am odihnit. In tot acest timp am facut doar lucruri care si inainte imi faceau placere. Acum lucrez acolo de unde am plecat si unde imi practic meseria cu entuziasm. Lumea e fericita ca m-am intors. Familia e linistita sa ma stie bine. Eu sunt incantata...
M-am gandit mult la mine in ultimul timp...si am luat o decizie. Sa pastrez pentru mine ceea ce traiesc. De asta nu am mai scris. Multumesc celor carora le-am lipsit prin povestile mele si care m-au incurajat sa mai scriu, dar efectiv nu am mai simtit nevoia sa o fac...O sa mai scriu, poate...dar pana atunci am sa ma focusez sa traiesc...frumos, dar suficient de plictisitor incat sa nu mai am ce scrie...:)
In ultimul timp...nu am murit...doar am trait.
Va imbratisez cu drag!!!

Versuri

"Nu pot sa iti scriu in rime

Ce e-n sufletel la mine.

Sa te stiu asa departe...

Vai, inima se zbate!

Mi-o alina doar un gand

Ca ne-om intalni curand

Si vom fi in univers

Tu si eu...un simplu vers.

Vreau sa ma inspiri in toate

Pentru mine esti o carte...

Si nu una oarecare

Ci gasita cu sudoare

Vreau sa-ncep sa te citesc

Si nu am sa ma mai opresc,

Pana termin vers cu vers..."

Atunci cand astepti o zi

Nici macar nu vrei sa stii

Ce greu trece timpul parca

Si sufletu`-l incarca.

La tine in brate vreau sa fiu

Fara griji ca sa ma stiu

Sa ne iubim la nesfarsit

Sa fii cel mai fericit.

Rimele vor curge multe

Daca are cin` s-asculte

Eu am fost sunt si voi fi

Langa tine zi de zi. 

Muza ta sa fiu in toate

Versuri, rima, arta poate

Sa-ti inspir intreaga viata

Si in orice dimineata

Sa ii spui lui Dumnezeu

Multumesc ca este al meu

Acest inger dar si drac

Pentru care nu e leac

Care insa te doreste

Si din suflet te iubeste.

Dor de mine

"Isa tu prea vrei sa te faci placuta de toata lumea...si asta iti va aduce multe frustrari. Nu trebuie sa ai ca scop sa impaci pe toata lumea. Nu vei reusi niciodata asta. Ceea ce trebuie sa-ti propui este sa te faci placuta de tine si sa crezi mereu ca te poti autodepasi"

Cred ca am o calitate deosebita, dar care imi aduce foarte multe prejudicii contiintei...Actionez intotdeauna gandindu-ma cum m-as simti eu in situatia respectiva. Fac un switch de roluri si fac ceea ce mi-ar placea mie sa mi se faca. "Este un schimb inutil de timp si energie. Cand o sa treci prin cateva dezamagiri, ai sa vezi ca lucrurile astea o sa se schimbe." Ajung sa iert atunci cand nu simt asta si ma las convinsa de sentimentele pe care cel de langa mine le transmite. Sunt naiva si cred prea tare in oameni. Dezamagita fiind, ajung sa iert oferind o sansa, crezand in schimbare. Sunt ingaduitoare cu nevoile celorlalti si accept sa mi se tipe sau sa fiu lovita tocmai pentru ca stiu ca si eu la randul meu as putea sa fac asta. Sunt prietenoasa cu toata lumea si tin legatura cu oameni care poate la un moment dat mi-au facut rau. Cred intr-un bun Dumnezeu care stiu ca este pretutindeni si care m-ar pedepsi daca as fi altfel. "E frumoasa gandirea asta pura a ta, dar din pacate e pe cale de disparitie si nu stiu cat o sa te ajute in viata..."
Mi-e atat de dor de mine...
Viata mea s-a schimbat atunci cand am decis sa ma mut din chirie. Pana atunci aveam senzatia ca viata mea este in ascensiune. Terminasem un master intr-un oras strain, ma mutasem in chirie, ma intretineam singura, ma angajasem si aveam un loc de munca care ma implinea atat financiar cat si ca activitate. Lucrurile s-au schimbat intre timp si asta cred ca se datoreaza faptului ca prea am luat viata in serios. Prea m-am aruncat sa iau decizii mari. Mutatul impreuna, nunta, aparitia unei sarcini si apoi renuntarea la ea, probleme in familie, intrigi, scandaluri, decesul bunicii, revenirea in orasul natal, schimbarea locului de munca, insatisfactia profesionala, o relatie pansament, demisie...toate acestea m-au facut sa ma regasesc intr-un teren descendent, care ma oboseste si ma macina pe dinauntru. Cand eram singura eram foarte disciplinata. Acum lipseste si dorinta de a face ceva. Acum ma plang celor din jur, atunci plangeau cei din jurul meu (de ciuda poate ca ma vedeau ca-mi merge atat de bine). Eram atat de vesela si pusa pe glume, iar superficialitatea cu care traiam ma facea sa musc zilnic din viata, gustand din dulcele adrenalinei care mi-o oferea fiecare clipa.
Mi-e atat de dor de mine...
Sa dorm cat vreau, sa ma trezesc cand vreau, sa merg unde vreau, sa ma intorc cu cine vreau, sa fiu cum vreau. Mi-e dor de liniste...de linistea din jur si din suflet. Si cred ca asta am cautat de fapt pana acum: liniste. Ea este cred - sursa fericirii mele.
Mi-e atat de dor de mine...
Sa citesc, sa pictez, sa gatesc si sa ma plimb nestingherita pe strazi. Mi-e dor de "dialogurile" cu constiinta mea cu care chicoteam intotdeauna. Datorita ei, desi eram singura, niciodata nu m-am simtit singura.
Am sa ma caut...finndca mi-e dor...
...dor de mine.

Scrisoare catre mine ( III )

"Ca si tine , sunt si eu la randul meu un om simplu care incearca sa-si faca un rost alaturi de cineva pe lumea asta „complicata”, asa cum ii zici tu. E drept ca am si eu defectele mele si ca da, uneori exagerez cu bautura, dar nici nu am avut asa o motivatie clara care sa ma determine sa renunt definitiv la ea, insa am sa incerc sa fac ceva in sensul  asta , ca doar e in interesul meu." Nu exagerezi cu bautura...bei zilnic...Stii?Nici eu nu exagerez cu fumatul, dar fumez zilnic...Asta ma face fumatoare. De aici rezulta ca tu esti...?Iar eu nu accept betivii...Motivatia trebuie sa o vezi in taica-tu! Pun pariu ca nu ti-ar placea sa ajungi ca el...si apropo!Mi-ai povestit tu de niste intamplari de care ai zis sa nu pomenesc niciodata si nu vreau sa o fac. Dar spune-mi! Taica-tu nu era baut atunci? Si asta cred ca e o motivatie suficient de bine intemeiata. Nu te gandi la tine sau la viitoarea sotie...gandeste-te la copii tai si amintirile pe care le vei crea...

"Isa , eu tot nu inteleg un lucru: de ce dracu ai ales sa pleci la un fost , care nu era hotarat daca sa faca sau nu o nunta cu tine si sa dai cu piciorul unuia ca mine, care stii care erau planurile mele in ceea ce ne priveste pe noi. Eu cred ca nici tu nu esti inca hotarata si nu stii ce vrei.  Atunci de ce zici ca ti-e frica de un sah-mat? In aceste conditii de sah-pat(remiza) a castigat Dani, noi doar am pierdut timpul si am invatat unul din greselile altuia, tot am castigat ceva. Asta e, nu o sa-ti port pica, o sa mai sufar  si cu siguranta o sa-mi revin. La urma urmei asa se intampla cand pui suflet, o iei de nu stii cum te cheama." Nu a fost intentia mea sa ti-o dau sa nu stii cum te cheama...dar am jucat sah si nu, nu a castigat Dani...Am casticat eu! O sa-ti treaca...dar nu o sa ma uiti niciodata...

"Sfatul meu e sa nu te mai joci cu cuvintele pentru ca poti sa ranesti oameni. „el merita tot” , „vreau sa fi tatal copilului meu” etc

Pe mine unul m-ai ranit pentru ca eu asa sunt, ma atasez usor de oameni.

Poza cu Sf Constantin nu era ca sa te asociez  cu ei, ci ca sa-ti arat ca sunt mandru de tine. In fine, sper sa ramanem prieteni , sa nu ma judeci deloc si sa nu ne ocolim pe strada.

Si cu dna Gabi, i-am zis toate cele pentru ca vream sa stie si versiunea mea si sa-i dau un raspuns la intrebarea pe care mi-a pus-o de cateva ori: „de ce nu te-ai insurat pana la varsta asta? „. Ei bine, e cam greu sa te insori in zilele noastre.

Sper ca ai facut alegerea corecta si cu mintea si cu inima si te rog sa ma ierti pentru tot. Sper de asemenea sa-ti mearga bine, pentru ca esti fata faina.

Am sa inchei scrisoarea tot printr-un mare multumesc!

Take care gugulanule :*"

Iar nu ti-am cerut sfatul, dar de data asta am sa tin cont de el. Sa stii insa ca nu am vrut sa para asa. Au fost momente cand chiar asta simteam...Tu nu esti mandru de mine si nu ai sa fii niciodata mandru de cineva. Esti mandru de tine si de felul in care ceilalti te percep prin prisma partenerului pe care ti-l alegi alaturi. Pentru ca eu, si vanzatoare de seminte de as fi, as fi aceeasi persoana pe care o cunosti si de care te-ai indragostit. Ai mai fi oare atunci mandru de mine? Ce-ai facut cu nasa-mea? Ai intors-o impotriva mea si ai facut-o sa imi spuna ceva la care nu ma asteptam...dar stii ceva? Don't care! Nu e greu sa te insori in zilele noastre e greu sa lasi orgoliul deoparte in zilele noastre. Si stiu ca-s fata faina, motiv pentru care cred ca am facut alegerea corecta si cu mintea si cu inima...vreau sa fiu fericita!!!

Scrisoare catre mine ( II )

"Ma simt vinovat pentru ca ti-am reprosat chestii minore, dar totodata poate au fost si incercari sa vad daca iti spun ca ma deranjeaza ceva si tu tii sau nu cont de ceea ce imi place si ce ma deranjeaza, sau poate sunt un morocanos obosit si distrus, cine stie. Poate asa a vrut destinul, sa fie doar o aventura menita sa invatam amandoi sa ne apreciem mai mult sau mai putin." Nu esti un morocanos obosit si distrus...esti insa egoist si mult prea pretentios pentru ceea ce poti efectiv sa oferi. Ai trait singur si te-ai obisnuit cu un stil de viata care a fost tulburat de prezenta mea. Modificarile nu le-ai acceptat ca firesti, ci mai degraba ca o violare a intimitatii, motiv pentru care ai fost recalcitrant cu privire la toate gesturile mele si schimbarile care au venit o data cu mine. Cu cea mai mare sinceritate iti spun ca ai exagerat si ca nu stiu daca te va accepta cineva asa. Pana si Sofia cred ca si-ar pune mainile in cap...

"De ce ii zic tradare? Pentru ca tu mi-ai zis ca Dani are mai putine calitati decat mine, deci, inseamna ca tie nu ti-e bine unde e bine si vrei sa mergi inapoi sa-ti mai iei vreo doua palme si vreo imbranceala( sper sa nu, caci eu il bag in spital) , sau poate asa sunt eu facut sa nu pot sa ma bucur de cine mi-e drag." Dani are mai putine calitati decat tine, dar cele pe care le are sunt atat de valoroase, incat pot spune inca o data ca nu conteaza cantitatea si calitatea...As mai accepta o palma sau o imbranceala si apoi sa-si ceara scuze spaland vasele, decat un mic cadou cu care sa ma cumpere iesind cu prietenii la o baute...Ceea ce a facut Dani nu are scuza, dar am fost si eu de vina.(doar stii ca am gura mare). Nu vreau insa sa stiu de cate ori te-ai abtinut tu sa nu ma lovesti...

"Si o sa te mai intreb inca ceva: de ce dracu te-ai jucat cu cuvintele? De ce mi-ai zis ca vrei sa fiu tatal copiilor tai? Mi-ai zis ca vrei sa-ti iei masina, ei bine am incercat sa ma implic ca si cum as fi facut asta pt mine si de aceea am cautat sa fac in asa fel incat alegerea ta sa fie una corecta, desi in blog scrie ca tu inca ii cereai sfaturi chiar si lui Dani, ba tineai sa-i si cumperi masina, ei bine, cum crezi ca ma simteam eu stiind ca tu esti legata de trecut again. Am mers la Bucuresti impreuna, iarasi o amintire placuta. De ce in timpul asta tu tineai legatura cu ex-ul? De ce nu i-ai blocat naibii nr de telefon asa cum ai scris pe blog ca o vei face." Nu m-am jucat niciodata cu vorbele...Atunci cand ti-am zis ca mi-ar placea sa ma marit cu tine sau sa fii tatal copiilor mei nu am mintit...chiar cred ca ai gene bune...Cand am fost la Bucuresti nu tineam legatura cu Dani...Atunci a fost o perioada in care pot spune ca noi doi eram bine...Iar in legatura cu masina, am avut senzatia ca mereu tu esti contra acestei dorinte, si mereu am asociat asta cu dorinta ta de a pleca impreuna in Anglia. Si sa stii ca l-am blocat, atat pe el cat si pe Mica...pentru scurt timp insa...

"In seara de sambata 16.07 cand eram singur si deprimat s-a petrecut ceva interesant si anume , am primit un bip pe telefon pe whatsapp si am tresarit ca ai putea fi tu,pentru ca ti-am scris si asteptam un raspuns, dar nu, era Sofia

Nici nu stiam ce sa fac, sa ma bucur sau nu. I-am zis tot ce aveam pe suflet ca o razbunare ca ai plecat la Cluj. M-a incurajat cum a putut si ea, mi-a dat si mie dreptate, dar ti-a dat si tie si mi-a zis asa: <Claudiule! Exista riscul ca ceva care incepe repede sa se si termine repede. Tu esti un baiat extraordinar si un barbat adevarat, mai ai tu piticii tai, dar toti avem cate ceva. Daca fata asta are ceva pentru tine, te accepta asa cum esti, daca nu, nu.”> Apoi mi-am zis asa : Deviza asta vreau sa ma calauzeasca mai departe si sa-mi dea speranta  ca voi reusi sa depasesc acest moment critic din viata mea si sunt sigur ca il voi depasi. Ce sa spun dragul meu...continua sa fii prieten cu ea si tare as vrea sa stiu ce o sa creada urmatoarea...Asa sunt toti "prietenii" de sex opus. Vor sa para ca iti sunt alaturi, ca sufera alaturi de tine. Labilitatea emotionala din momentele respective te face cumva mai sensibil si in acele clipe poti vedea, ca "prietenul" de langa tine ar putea sa fie mai mult, atata timp cat te intelege si te mangaie pe suflet...Apare asa numitul transfer emotional cu instinctul de compasiune si ajutorare...Si cum iti poate arata "un prieten" ca iti poate fi si mai aproape de atat? Dupa ce te mangaie pe suflet, te mangaie pe pula...

Scrisoare catre mine ( I )

"Am sa incep aceasta scrisoare printr-un mare multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine(si ai facut). As vrea sa iau doar partea buna a lucrurilor, pentru ca niste oameni cu pregatire asa cum suntem noi, asa trebuie sa procedeze."  Si eu iti multumesc Claudiu ca ai fost un pansament pentru rana mea...Desi stiai ca eu inca il iubesc pe Dani, ti-ai asumat responsabilitatea de a fi cu mine si a te dedica intru totul relatiei...Ai fost insa un pansament prea subtire si nestrans ca sa rezisti sangerarii...

"Te-am cunoscut intr-o zi frumoasa de primavara si totodata intr-o zi de sarbatoare crestineasca si intr-un moment in care pierdusem pe cineva drag mie, ultima bunica pe care o mai aveam in viata. M-am gandit atunci si ma gandesc inca si acum daca a fost o minune sau doar o intamplare care ne-a facut sa ne dam seama ca intre noi poate, sau nu, sa existe ceva. Acum dupa ce s-au petrecut multe intre noi, fac si eu o analiza si sunt la Prejmer in camera mea, la biroul pe care as fi vrut sa ne-o tragem si mi-ar fi placut sa fi fost aici langa mine si sa te vad cum pictezi si sa fi semidezbracata in rochia neagra dantelata si sexy de care nu prea am avut parte si sa te mangai la pasarica, sa te vad cum iei o gura din cafeaua insotita doar de lapte si sa tragi cate un fum din nenorocita de tigara, doar asa ca sa te inspiri." Nu ai fost niciodata de acord cu "nenorocita aia de tigara"...ce te face sa crezi ca ai fi fost in camera ta, acolo unde dormi, doar pentru o imagine de carte? Si eu as fi vrut sa ne-o tragem pe biroul ala...realizezi oare ce ai pierdut? Si sa stii cu nu pictez niciodata cu desuurile in care dorm...sau ma culc...

"Ma tot gandesc si am momente de nostalgie cand cad prada amintirilor cu tine si imi dau lacrimile si oftez si stau si ma intreb de ce a trebuit sa te cunosc: poate menirea mea vis a vis de tine a fost doar sa-ti dai seama ca Dani e mai bun decat mine sau mai rau, sau daca tu esti sau nu mai buna decat Sofia. Ma tot gandesc de ce am fost muti amandoi si de ce nu am discutat deschis ca doi maturi ce pretindem ca suntem. Sa-mi fi spus asa: „Mai Claudiule! Azi  in loc sa mergi la crasma sa vezi meciul si sa bagi alcoale in tine, eu as fi tare bucuroasa  sa ramai acasa sau sa ma iei cu tine, pentru ca inca ma mai gandesc la nenorocitul (sau  nu) meu de trecut si nu pot sa fac pace cu el. Da-mi un sfat asa cum mi l-ai dat pe cel in care mi-ai zis sa le spun acelor fete ca mi-am gasit un part-time. . Acum nu zic, dar poate trebuia sa fiu si eu mai interogator. Ideea e tu ISU ca nici tu nu ai fost comunicativa la maxim, deci ai si tu partea ta de vinovatie, care s-a agravat (pentru mine) in momentul in care ai plecat la Cluj. Ma simt tradat si ma doare mult sa stiu ca luni seara 11.07 tipai de placere si imi ziceai ca ai avut un orgasm pe cinste si apoi , marti, deja  tu aveai cartile facute pentru o noua etapa din viata ta-plecatul la Cluj." Dani nu e mai bun decat tine...pentru a fi fericita nu ma ghidez dupa comparatii de genul...Stiu insa ca in multe privinte esti mai rau ca el...esti violent cand bei, iar certurile zilnice nu ma faceau deloc fericita. Prietenii tai (mai ales cei de sex feminin) contau mai mult decat mine, iar eu indiferent de explicatii nu pot tolera asa ceva, caci cred si voi crede intotdeauna ca o prietenie dintre un barbat si o femeie nu exista (nu inteleg de ce ma compari cu Sofia atata timp cat tu cu gura ta ai zis ca nu ai futut-o...de fapt vazut-o niciodata...). Am fost muti pentru ca daca vorbeam ne certam mereu...(helloo!!!). Daca te-as fi rugat sa ramai cu mine atunci cand ai avut chef sa iesi (chestie pe care am incercat-o), imi reprosai ca te-ai saturat sa stai intre patru pereti, ca vrei sa iesi si alea alea...Motiv pentru care alegeam trecutul...asa erai si tu fericit (ieseai) dar si eu (ca nu ma certam cu tine si...vorbeam ore intregi cu Dani, care asculta cum ma vait de locul de munca, ca nu-mi place ca m-am ingrasat sau mai stiu eu ce prostii...dar ma asculta si era alaturi de mine). Pe acest principiu, luni seara tipam de placere, fiindca dadusem a treia sansa relatiei noastre, iar a doua zi cand eram demoralizata si am avut reala nevoie sa vorbesc cu cineva, tu ai fost prea ocupat...(Ghici cine m-a ascultat din nou?).Eu nu aveam nici o carte facuta...nu am planuit nimic dinainte...traiesc aici si acum. Dupa convorbirea cu Dani insa, mi-am dat seama ca el ma asculta si ca e alaturi de mine, chiar daca stia ca luni seara am fost cu tine....Asta inseamna prietenie dincolo de iubire...sa fi alaturi la bine si la rau....Cu lacrimi in ochi i-am promis ca a doua zi merg la Cluj...
Daca nu as fi taiat din radacina raul, poate ca mi-as fi taiat venele...

Greu de fericit

Luni am fost la ambulanta acolo unde Clau mi-a pus o pila prin una din cunostiintele lui. Credeam ca pila inseamna intaietate. Nu a fost sa fie deloc asa. Am fost apoi sa donez sange, pentru ca nu o mai facusem de mult si pentru ca imi doream sa fac o fapta buna pentru societatea in criza de sange. Dezamagita de "interviul" avut eram cu totul dezamagita de mine si de planurile de viitor pe care le aveam. Ametita poate din cauza donarii, tin minte ca stateam in statia de autobuz, fumam o tigara si ma plimbam ca o nebuna dintr-o parte in alta, fiind total debusolata de ceea ce aveam de gand sa fac. Nu mai stiam ce e bine pentru mine,ce pot sau ce vreau sa fac, stiu doar ca eram pe punctul de a o lua razna. Speriata am pus mana pe telefon si am cautat psiholog unde mi-am facut programare atunci. Intamplarea a facut ca psiholoaga sa fie o veche cunostinta de a mea care a fost mai mult decat draguta si profesionista...
- Care este scopul nostru?
- Sa fiu fericita.(...)
- Ceea ce cred eu este ca tu cu adevarat fericita erai la Cluj...
- Iar Dani?
- Dani reprezinta persoana care ti-a oferit stabilitate si siguranta, atunci cand tu erai pierduta in instabilitatea emotionala de dupa despartirea de Gabi.
Pentru a ma regasi, psiholoaga mi-a dat "teme pentru acasa". In fiecare seara imi scriu intr-o agenda urmatoarele chestii care vad ca incet incet dau rezultate: "eu Isa azi multumesc pentru.../eu Isa azi ma bucur pentru.../eu Isa azi transmit.../in seara asta imi doresc ca spiritul meu sa lucreze pentru..." De asemenea mi-a sugerat ca in fiecare dimineata sa ma spal pe fata si uitandu-ma in oglinda sa imi reamintesc cat de frumoasa si inteligenta sunt.
A doua zi am fost la un interviu la spitalul concurent celui la care lucrez acum. Directoarea de ingrijiri - o doamna foarte realista - mi-a spus atunci ca pana nu ma hotarasc cu ceea ce vreau sa fac in viata, nu am sa pot sa fiu niciodata fericita intr-un spital privat, atata timp cat eu compar mereu cu ceea ce era la Cluj. Doamna aceea parca mi-a deschis ochii si am plecat de acolo resemnata...nu ar fi putut fi mai bine intr-un loc asemanator cu cel in care profesez acum. Cu alte cuvinte aceeasi Marie cu alta palarie. Dezamagita si la fel de confuza si trista l-am sunat pe Clau care m-a repezit spunandu-mi ca nu poate vorbi cu mine in acel moment...Ii inteleg si respect meseria, dar eu chiar in acel moment aveam nevoie de cineva cu care sa vorbesc. Si l-am sunat pe Dani...urmatoarea zi eram la Cluj...
Am plans de fericire cand am vazut orasul de pe dealul Feleacului si am pupat volanul masinii lui Dani de care imi era atata dor. I-am sarutat mainile lui Mica cand am revazut-o, am luat in brate cainele, am studiat toata casa sa vad ce e schimbat...vroiam parca sa imbratisez tot ce intalneam. M-am iubit cu Dani si am adormit in bratele lui. Mi-am baut cafeaua timp de patru zile pe terasa linistita a casei, unde pretutindeni vedeam verde si ascultam linistea...In tot acest timp am fost in concediu medical...fara sa fiu bolnava fizic. Cu siguranta mi-a fost bolnav sufletul si mintea pentru ca acum simt ca m-am vindecat. Am fost si sunt fericita acolo de unde, inraita de parerea celor din jurul meu, am plecat acum patru luni ca sa-mi fie, vezi Doamna mai bine...
- Nu inteleg cum tu poti pleca de pe o pozitie atat de importanta si de pe un salariu atat de bun, ca sa te intorci la spitalul asta mizerabil din Cluj...eu unul as alege sa fiu nefericit intr-o vila cu piscina, decat sa fiu fericit intr-o garsoniera de cativa metrii patrati...Pe bune tu Isa, esti atat de greu de fericit...
- Viata e scurta - ii spun eu (inca) sotului celei mai bune prietene. Poate ca sunt eu greu de fericit, motiv pentru care sunt in cautarea continua a fericirii, dar eu nu sunt de acord cu tine...Fericirea e ca si sanatatea...daca nu o ai poti avea toti banii de pe lumea asta...nu i-ai cheltui niciodata cu placere, pentru ca placerea inseamna jumatate viata profesionala si jumatate personala...Eu ce sa fac daca nici una dintre ele nu este ok? Pot sa ma mint? Sa ma mint ca e bine la locul de munca, ca-s sefa, cand eu de abia astept sa mai prind o vena sau sa resuscitez? Sau sa ma mint ca in relatie e ok atata timp cat zilnic ne certam si ne aducem acuze si reprosuri, cand eu am nevoie de atata liniste?
Sunt greu de fericit...recunosc...Si mai recunosc ca imi place fericirea concentrata in sticlute mici...

Greu, dar trece

Mi-a fost foarte greu in ultima saptamana. Imi era dor de Dani. Vroiam sa merg sa-l vad si sa vad daca mai simt ceva. Eram curioasa de sentimentele pe care le am atunci cand il vad. Am dus o adevarata lupta cu mine insami, dar am realizat ca mie nu imi era dor de Dani, ci de amintirea lui, in forma lui buna. Imi doream sa ma intorc la Cluj, acolo unde, o data, eram fericita. Nu as mai fi putut sa fiu. M-as fi gandit la copilul pe care l-am pierdut sau la palma data de Dani si situatiile in care am suferit. Era o involutie...
Cu siguranta daca as fi mers la Cluj m-as fi culcat cu Dani. Neavand nici o perspectiva alaturi de el, as fi ramas doar cu asta. M-as fi intors acasa unde, daca as fi ales sa-l mint pe Clau, constiinta nu m-ar fi lasat sa ii spun "te iubesc" privindu-l in ochi. Daca i-as fi spus adevarul, puteam sa-mi iau la revedere. Eram in situatia in care alergam dupa doi iepuri si nu as fi prins nici unul.
"Tu Isa...gandeste-te. Dani este pentru tine o iluzie sau o obsesie. Daca mergi la el la Cluj nu rezolvi nimic. Vrei sa iti amintesc cum ma sunai si imi spuneai ca nu iti e bine, ca suferi si ca ai vrea sa te intorci acasa? Vrei sa iti amintesc ca tu inca din septembrie vroiai sa te desparti de el si ai reusit sa faci asta de abia in martie? Ca nu puteai sa te vezi cu fetele pentru ca era atat de gelos incat iti spunea sa le aduci pe fete acasa si sa cumperi Cola la 2l? Sa-ti amintesc cum, insarcinata fiind te-a tarat pe jos si te-a lasat sa pleci in miez de noapte cu bagajele in mana si fara bani? Ca nu a facut nimic atunci cand tu erai in dubii daca sa pastrezi sau nu copilul. Ca a anulat o nunta pentru ca nu se simtea pregatit? Ca te-a facut de rusine in fata colegilor tai de la munca la nunta unuia dintre ei? Ca dupa ce te-ai intors la Brasov tot tu te-ai dus la el, el nefacand nici un efort ca sa te vada? Ca erai in casa lui ca o sclava si ca el nu aprecia nimic din ceea ce faceai?
Vroiai sa te vezi cu el si pentru cateva clipe de placere sa-l pierzi definitiv pe Clau, care ti-a dovedit cu fapte ca te iubeste si ca te merita? Care e venit nu o data, ci de trei ori sa isi ceara scuze deci sa lupte pentru tine, asta in ciuda faptului ca stia ca tu vrei sa te intorci la fostul. Care a plans si nu mai ramanea decat sa se puna in genunchi sa nu pleci. Care a fost si este alaturi de tine si la bine si la rau. Nu regreta! Ai luat cea mai buna decizie. In sfarsit nu te-ai mai lasat prada sentimentelor superficiale si nu ai mai actionat impulsiv, lasand gandurile realiste sa te acapareze. Cred ca este pentru primele dati cand ti-ai depasit limitele false pe care ti le impui. Este printre putinele dati cand ti-ai aratat ca te iubesti si ca te respecti si ca nu mai accepti sa fii injosita. Felicitari!" imi spune sora-mea...
- Alo! Ce faci Dani?
- Bine...conduc si ma gandesc la tine! Nu mai am rabdare! Mai sunt cateva ore!
- Te-am sunat sa iti spun "la multi ani" pentru maine. Eu nu mai vin.
- Dar ce s-a intamplat? Vorbeste cu mine te rog!
- Daca vin o sa sufere trei persoane...tu, eu si Clau. Nici unul dintre noi nu cred ca merita asta si nici unul dintre noi nu va fi fericit daca vin.
- Tu iti bati joc de mine? Te joci cu mine si ma amagesti...Sa nu ma mai cauti!
Nu mi-am batut niciodata joc de Dani. Mai degraba m-am injosit eu...desi sustineam ca pe mine ma iubesc cel mai mult...Nu a fost asa...acum e.
Nu e usor...e foarte greu...dar sigur va trece

Asa-l astept

Ii trimit o poza cu ce eram imbracata. Un furou de noapte negru cu dantela in dreptul sanilor. Nu stiu de ce am facut asta, dar asa am simtit.
- Asa il astepti?
- Nu Dani...asa ma imbrac eu noaptea.
- Cand eram impreuna nu te imbracai asa.
- O sa ma imbrac cand o sa fim din nou...
In ultima perioada din cauza certurilor din ce in ce mai dese dintre mine si Clau, si din cauza stresului de la lucru, am inceput sa ma leg de trecut unde simteam ca imi este mai bine. Am inceput sa vorbesc cu Dani care era pe zi ce trece mai dragut. Asteptam sa plece Clau de acasa ca sa fiu singura si sa il pot suna pe Dani si sa plang. Si puneam melodii pe care le ascultam cu Dani candva si plangeam pana la suspin de ramaneam fara aer. Adormeam cu obrajii sarati in asteptarea iubitului care venea ametit de aburii alcoolului si care nu imi mai dadea atentia de care aveam nevoie. Se lega de nimicuri care pe mine ma frustrau si nu ma lasau sa fiu eu. Nu ii convenea ca nu trag apa la toaleta, ca trantesc usile de la dulap, ca las vasele nespalate dimineata, ca fumez in casa si nu-mi arunc chistoacele din scrumiera, ca spal scrumiera cu acelasi burete cu care spal vasele, ca stropesc peretii, ca trag prea tare draperiile dimineata, ca injur prea mult. Lucrurile astea plus cele care se adaugau la locul de munca mi-au dat motive suficient de intemeiate sa-mi iau concediu si de ziua lui Dani sa merg la Cluj. Cireasa de pe tort sau picatura care a umplut paharul a fost un telefon venit din partea lui Clau cand eram la munca. Imi spunea cu o voce trista ca a stat foarte bine si s-a gandit si ca si-ar dori ca pana la sfarsitul saptamanii sa il las singur. M-am enervat atat de tare cand am auzit asta, incat i-am zis ca am sa imi iau lucrurile si am sa plec si am sa-l las singur de tot daca asta isi doreste. Asta am si facut. Am sunat-o pe sora-mea si cu ajutorul ei am varat in bagaje tot ce era de luat intr-un timp record. I-am trimis un mesaj: "Vezi ca ti-am lasat cheile sub pres. Sa ai o viata minunata!" si am plecat la mami acasa linistita si impacata. Eram optimista cu gandul ca, la sfarsit de saptamana ma duc la Cluj la Dani al meu. In ziua respectiva ma asteptam la o reactie din partea lui Clau. Faptul ca nu a dat nici un semn m-a facut sa realizez ca am facut o alegere buna. A doua zi insa, m-a cautat si am acceptat sa ne vedem la un pahar de vin pe o terasa. Imi spunea ca ii pare nespus de rau ca s-a intamplat asa si ca vrea sa il iert. De abia reusea sa-si stapaneasca plansul si vorbea ragusit de parca lacrimile il strangeau de gat. Ma uitam la el si de abia ma stapaneam sa nu il iau in brate sau sa il sarut de drag ce imi era, dar ma abtineam, pentru ca eu deja luasem o hotarare...sa merg la Dani. A doua zi mi-am rezolvat in timp record cu concediul, cu adeverinta medicala (pentru dosarul de inscriere la concurs la un spital din Cluj), si imi faceam planuri cu Dani in telefon de ce o sa facem impreuna timp de o saptamana. Ulterior m-a sunat si Clau cu care am vorbit minute in sir despre noi, despre cat de rau ii pare de ce a spus, despre faptul ca ma vrea inapoi si ca se pisa pe ele dulapuri trantite, vase nespalate la timp, fum de tigara sau apa netrasa si ca ar face orice sa ne impacam. Mi-a cerut sa ne vedem a doua zi, inainte sa plec la Cluj. A venit la mine cu un trandafir rosu si m-a luat in brate. S-a asezat pe coltarul din bucatarie si a inceput sa spuna, a treia oara, aceleasi lucruri. Spunea ca ma intelege si intelege nevoia mea de a-l revedea pe Dani, dar ca, indiferent de ce se va intampla, daca ma voi culca sau nu cu el, relatia dintre noi doi (eu si Clau) nu va mai fi niciodata aceeasi si ca ulterior, daca ne vom impaca, inevitabil vor aparea reprosuri din partea lui. L-am intrebat daca are incredere in mine si daca ma asteapta. Mi-a zis cu jumatate de gura ca da, dar sa ma gandesc la faptul ca intre noi nimic nu va mai fi la fel. Mi-a aratat niste mesaje de la sora-sa care ii spunea ca a rezolvat cu locurile de munca pentru amandoi daca ne decidem sa mergem in Anglia. Atunci am inceput sa plang pentru ca am realizat de fapt diferenta dintre cei doi. Dupa cum am spus, si le-am spus si lor, ii iubesc, dar cel mai mult ma iubesc pe mine. Vreau sa-mi fie bine. Bine nu imi era langa Dani, indiferent cat mi-as fi dorit. Langa Clau in schimb aveam si am perspective vaste. Ma uitam in ochii lui blanzi si ma gandeam la palma pe care Dani mi-a dat-o. Chiar si asa i-am spus ca tot plec...
Pe hol, inainte sa plece, Clau m-a rugat sa am grija de mine...si de noi. In acel moment m-am blocat. Ma uitam fix in ochii lui fara a schita nimic. Se uita la mine si ma intreba ce am. L-am rugat sa taca si sa ma lase un pic, si am continuat sa ma uit fara sa clipesc la el. Am intors privirea spre ceas, apoi iar la el. In linistea aia auzeam ceasul cum ticaie atat de tare incat imobiliza clipa si atunci am avut o revelatie...
Timpul trece si eu astept...Eu stau...Ma invart in cerc. Eu astept...Il astept!!!Ce pula mea sa mai astept sau pe cine sa mai astept daca eu il am in fata?
La doua jumate trebuia sa fiu in autogara. La doua am inceput sa-mi fac bagajul. Am pus pana pe un tricou, l-am impaturat si cu el in mana, uitandu-ma la sora-mea am spus...: "nu mai plec...!"

Sah-mat

Oricat de mult as vrea sa ma mint ca imi este bine...realitatea este ca nu imi este deloc...
Joc sah cu propriile mele ganduri si sentimente...fara insa sa stiu care cum sunt albele si care negrele. Las piesele sa se miste haotic, lasandu-ma seara cu strategii pentru viitoarele mutari, urmand ca noaptea sa visez in alb si negru in patratele.
Functia de asistenta sefa, mai ales la varsta mea, este o pozitie mult ravnita de toata lumea. Nu se stie insa ce presupune cu adevarat asta. Am invatat sa imi iau suturi in fund si sa fiu fututa fara a riposta, fara a scoate un zgomot macar. Am invatat sa ascult cu zambetul pe buze (fals de altfel) orice critica, cerandu-mi scuze si promitand de fiecare data ca nu se va mai intampla, chiar daca nu sunt sigura daca voi putea sau nu sa ma tin de promisiune. Am inceput sa fac lucrurile automat, mecanic, si sa fiu draguta chiar daca in sinea mea sunt un butoi cu pulbere. Am invatat cam toate dedesupturile acestei meserii si asta nu o mai face deloc interesanta. Rutina zilnica ma oboseste teribil, facandu-ma sa ajung acasa si sa imi doresc un singur lucru...sa dorm. Ma trezesc la 7 seara si realizez ca nu mai am timp sa fac prea multe, pentru ca imediat trebuie sa ma pun la somn iar...si asta in fiecare zi. Mananc haotic desi cam la aceleasi ore tarzii...nu fac sport deloc, nu dorm suficient, cheltui bani aiurea si nu stiu pe ce, nu mi-am luat masina asa cum mi-am propus, nu citesc, nu pictez, nu evoluez. Pe scurt nu fac nimic din ce mi-am propus atunci cand am ales sa vin la Brasov. Vina cea mai mare este a programului de lucru, a vietii profesionale care nu ma satisface deloc.
Ma tot gandesc sa ma intorc la Cluj, acolo unde macar viata profesionala era satisfacatoare. Vreau sa ma intorc la Cluj singura, acolo unde dormeam mult, ma distram in club cu 30 de lei, unde mancam ce vroiam si cat vroiam, ma intalneam cu cine, unde si cand vroiam fara sa dau nimanui explicatii, acolo unde desi viata mea parea haotica, eram foarte disciplinata. Ma apreciam, imi dadeam atentia si respectul cuvenite. Nu ma lasam calcata in picioare de nimeni si nu zambeam fals ca sa arat ce fata buna sunt. Acolo eram eu. Eu asa cum sunt. Acolo eram totul si nu interesa pe nimeni cum aleg sa fiu...Aici sunt un nimeni, desi sunt totul pentru unii. Imi iubesc familia...il iubesc pe Clau, dar asa cum am mai spus, ma iubesc cel mai mult pe mine insami, asadar cum as putea oare sa ma las pe mine pentru altii?
Si ma vad intorcandu-ma la Cluj unde poate o saptamana, doua mi-ar fi bine singura...Si apoi? Ma imaginez in nenumarate moduri, care de cele mai multe ori nu imi plac. Alexandra fosta colega si buna prietena, o sa plece in Anglia. Adriana este mai tot tipul ocupata si are probleme poate mai multe si mai mari ca ale mele. Iar eu o sa fiu singura...Sunt persoane cu care as putea sa ma vad, dar nefiind pe acelasi calapod cu mine, presimt ca voi ajunge acasa cu un specific gust amar dupa o astfel de intalnire, si la fel de singura si neiubita ca atunci cand am plecat. La Dani nu ma vad intoarsa, cu Raul cu care am mai vorbit in ultimul timp, nu simt ca m-as mai potrivi cumva. Restul...sunt resturi, asadar emotional nu ma incalzeste nimic.
Mi-e dor de Mihai (acel Mihai din povesti de demult), care sa ma stranga de gat si sa-mi spuna ca sunt o proasta si ca am potential mare pe care nu stiu sa mi-l folosesc. Nu am sa uit niciodata cand spunea: "Isa, in viata nu le poti avea pe toate...trebuie sa alegi." Imi dau seama ca viata asta este de fapt un cumul de alegeri, care te fac in permanenta indoielnic, gandindu-te oare ce-ar fi fost daca ai fi decis sa alegi altfel....Acum as fi avut un bebelus, rod al iubirii dintre mine si Dani, as fi stat acasa sa-l cresc, as fi avut o viata de familie (?) pe care mi-o doresc...As fi suspinat insa dupa libertatea pe care (inca) o am, dupa cluburi si somn mult, un vin rose demidulce, si un futai pe cinste. Le pot avea pe acestea, daca totusi am facut alegerea sa nu le am pe primele, si totusi lipsesc. Si atunci...eu unde sunt de fapt? Ce-mi doresc de fapt? Ce fac de fapt? Nu vad oare ca timpul trece si eu stau pe loc, fara sa fac vreo miscare pe tabla de sah?
Vreau sa fiu fericita!!!Asta este tot ce imi doresc. Nu sunt. De aici si jocul asta intre alb si negru in mintea si sufletul meu. Vreau ca acest joc sa se opreasca si sa raman cu un rege...Mi-e teama insa de un sah-mat...

Merita tot!!!

Viata profesionala mi-o pune in pericol pe cea personala. Intotdeauna am mers pe principiul sa nu amestec, ma scuzati, pula cu prefectura, si sa las la poarta spitalului toate nemultumirile si intamplarile care mi-au provocat stari negative, cum si la munca sa nu merg cu cele de acasa. Am respectat o perioada buna acest principiu, cu exceptia ultimei perioade la Cluj, cand mergeam cu problemele de acasa, incercand sa le rezolv la spital, cu ajutorul colegilor, care imi devenisera multi dintre ei prieteni. Atunci am invatat ca problemele nu ti le rezolva nimeni si ca principiul meu este unul sanatos, pe care nu ar fi indicat sa mi-l mai incalc. La noul meu loc de munca am evitat sa mai povestesc despre mine, astfel incat vag stie lumea ca am iubit sau ca stau cu parintii. Noul meu loc de munca insa, este atat de solicitant, incat nu imi permite sa las problemele la poarta. I le povestesc mamei sau sora-mii care nu imi dau senzatia ca ma inteleg. Aleg sa i le spun lui Clau care ma asculta dar este si deosebit de critic, chestie pe care o face dorindu-mi binele. Dar criticile lui atunci cand sunt nervoasa sunt generatoare de o stare de nervozitate si mai mare, pe care o rasfrang asupra lui. Ne certam apoi pe diverse teme, dar fara sens, pentru ca a doua zi realizam amandoi cat de mult am gresit si ce de cacat e sa fii atat de pueril...
Mi-am dat demisia ieri. Asta dupa ce directoarea mi-a spus ca daca cineva isi va da demisia cat timp voi fi eu sefa, o sa am de-a face cu ea. Eu stiu problemele colegelor mele si stiu ca majoritatea au ganduri de plecare, motiv pentru care am ales sa plec eu inainte sa fiu luata la raspundere pentru niste chestii pentru care nu sunt eu responsabila. Mi-am depus demisia nesemnata si nedatata, plina de nervi si de lacrimi (noroc cu machiajul whaterproof), si mi-am luat ramas bun de la colege. Dupa aproximativ o ora, m-a chemat directoarea sa isi ceara scuze pentru comportamentul avut, sa aduca explicatii suplimentare problemei avute, sa ma incurajeze cu blandete. M-a convins sa raman, desi am rugat-o sa pastreze demisia, fiindca in urmatoarele doua luni, in care sunt inca in proba pe functia de sefa, pot sa plec oricand, fara preaviz. Am sunat la un alt spital privat din oras, asa ca metoda de siguranta, unde tipa (reprezentant resurse umane - cred, sau HR) foarte amabila, mi-a spus ca ma asteapta cu mare drag la un interviu. Azi HR-ul nostru, o moldoveanca din Galati care m-a scos de nenumarate ori din pepeni, si-a cerut si ea scuze spunandu-mi ca am procedat cum trebuie in cazul pontajului, subiect mult discutat ieri, cand pe romaneste mi s-a zis ca sunt varza. Azi nu mai eram varza...Azi m-a laudat, m-a incurajat, spunandu-mi ca ea crede intr-o persoana ca mine, in evolutia mea profesionala, mai ales ca sunt interesata pentru training-ul de transplant renal - chestie cu care spitalul se va dezvolta, si pentru care sunt prea putini doritori si competenti...Am iesit de la ea din birou cu o satisfactie enorma, concluzia finala fiind ca fraierii...au nevoie de mine si nu eu de ei...

Azi se fac doua saptamani de cand Clau e plecat la sora-sa in Anglia. Excursia era planuita si platita dinainte de a ma cunoaste pe mine, deci am refuzat sa merg cu el sau sa vreau sa renunte el la excursie pentru mine. Cand a plecat i-am promis ca nu merg la Cluj si ca am sa fiu cuminte...M-am tinut de promisiune nu pentru insasi promisiunea ci pentru ca asa am vrut si am simtit. Clau a fost alaturi de mine stiind ca eu inca vorbesc cu Dani si ca ma gandesc la el. M-a sustinut, a comunicat cu mine, m-a luat in brate cat am plans. Eu poate daca as fi fost in locul lui i-as fi spus sa se duca in pula mea la aia la care se gandeste daca nu e pregatit pentru o relatie cu mine. Rabdarea asta, intelegerea si afectiunea pe care mi le-a aratat atunci cand sufletul meu era slab, l-a facut si il face sa merite tot!!!
Poimaine Claudiu se intoarce si astept cu nerabdare sa il strang in brate. Mi-e dor de tot ce inseamna el si asta il face sa fie...tot...
"Sa stii ca imi pare rau daca prin atitudinea mea ti-am facut rau si ca am contribuit si eu la luarea deciziei tale (n.r. demisia). Sa stii ca nu ma simt deloc impacat cu gandul acesta, dar e decizia ta si te sustin indiferent de situatie. Amandoi am gresit si nu vreau sa mai repetam aceeasi prostie si copilarie si a doua oara. Abia astept sa vin sa te strang in brate. Acum sunt in tren si mi-as dori sa fii si tu langa mine si sa ne tinem de mana ca doi porumbei tineri si nelinistiti,...pentru ca stiu ca si tie iti plac trenurile. Stau si ascult glasul rotilor de tren si mi-ar placea sa-l auzi si tu. Esti cea mai de pret comoara a mea si alta ca tine nu exista. Nu mai fii suparata si sa stii o chestie: oricat ar fi pe lumea asta de greu, o slanina si o ceapa si o pita acolo, gasim si noi...nu murim de foame. In continuare imi sustin dorinta de a fi alaturi de tine si la bine si la greu, pentru ca momente de cacat au fost, sunt si vor mai fi, important este sa le depasim impreuna si cu fruntea sus. ..."

Si vezi...fiind exact ceea ce imi doream de la un barbat...el merita tot!!!

Tiganul

- Uite am stat mai bine sa ma gandesc si am impresia ca in continuare eu ma rog de tine. Ma rog de tine sa ma ajuti sa-mi caut o masina, sa vii sa ma vezi, sa uitam trecutul, sa mergem in vacanta, sa plecam din tara pentru a fi impreuna...Realizez ca tu nu iti doresti nimic din toate astea si prin urmare gasesc inutila continuarea unei legaturi intre noi. Asadar Dani, am rugamintea sa nu ma mai cauti!!!
- In sfarsit! De asta te-am sunat aseara; sa iti spun acelasi lucru. Ai dreptate si prin urmare nu vreau nici eu sa te mai caut. Iti sugerez totusi sa imi blochezi numarul de telefon, pentru ca s-ar putea ca intr-o zi, cand o sa fiu beat poate, sa te caut si chiar nu imi doresc sa iti creez probleme...

Mi-a fost greu sa iau decizia de a-i spune sa nu ma mai caute. Prietenul si iubitul meu Claudiu,  a stiut in tot acest timp toate chestiile prin care trec, si desi multe din ele l-au durut, a fost rabdator cu mine. El si-a asumat toate astea inca din prima zi, atunci cand ne-am cunoscut, si cand i-am spus ca eu inca il iubesc pe Dani si s-ar putea sa imi treaca destul de greu. Cu toate astea el a luptat pentru mine, m-a rasfatat cu atentii mici dar dragute, cu o comunicare excelenta, cu vorbe bune si cu sfaturi utile. Mi-a placut ca niciodata nu l-a denigrat pe Dani in favoarea lui, ci tot mereu a fost alaturi de mine, vorbindu-mi de calitatile mele. A tacut desi mi-au vorbit ochii lui, a ascultat fara sa judece, a plans si a ras alaturi de mine.
Dupa convorbirea telefonica cu Dani am simtit o usurare. Daca la inceputul saptamanii eram stresata si ingandurata, acum sunt linistita si impacata. Joi, Clau a plecat pentru doua saptamani la sora lui in Anglia. Avea planuita aceasta excursie dinainte de a ma cunoaste pe mine, asadar nu o putea anula. Despartirea a fost grea. Fiecare zi care trecea ma facea sa imi dau seama ce insemnatate a capatat acest barbat pentru mine in tot acest scurt timp. Nu am avut timp sa dau importanta schimbarilor launtrice, pentru ca mai mereu mie imi trecea prin cap Dani. Acum, cand in sfarsit am decis ca un viitor alaturi de el ar fi un nonsens, am ajuns sa-l vad cu adevarat pe Clau si relatia dintre noi. A fost ca si cum am dat mizeria la o parte si acolo a nascut o floare care creste pe zi ce trece din ce in ce mai frumoasa.

Zilele trecute am iesit sa bat covoare. Un tigan s-a oferit sa ma ajute. Vazandu-l om cumsecade, am fost de acord...
"Domnisoara ai un suflet bun. Stiti eu sunt pocait si cred in bunul Dumnezeu. Am harul de a vedea prin oameni, iar in dumneata vad bunatate. Dar ai suferit domnisoara...vad ca ai un prieten. E brunet, mic de statura si mai bine facut. Omul asta a jucat la doua capete. A profitat de bunatatea ta si te-a inselat...Te-a inselat cu o fata bruneta cu parul lung...Alina cred ca o cheama, dar nu sunt sigur. Omul asta domnisoara va avea mult de suferit si va veni la tine plangand, cerandu-ti iertare. Tu ai o povara pe urma lui care nu te lasa sa dormi noaptea. Mai multe nu pot sa-ti spun...trebuie sa fac post de rugaciune si poate data viitoare iti voi spune. Tine de baiatul pe care l-ai cunoscut. Este un tip de milioane...dar tu domnisoara cu suflet bun...doamna mai bine zis, pentru ca desi vad ca nu esti maritata, vad in dumneata o doamna, tu nu mai lasa ca altii sa isi bata joc de sufletul tau..."

Discutia cu tiganul m-a marcat si nu m-a lasat sa dorm. Ma tot gandeam la tot ce mi-a spus si am facut legaturi care m-au socat. Merg pe ideea ca hotului de hot ii e frica. Dani a inceput sa fie excesiv de gelos dupa ce a gasit la mine in telefon niste discutii cu unu cu care ma distram, doar virtual, discutand despre fanteziile lui sexuale. De atunci Dani s-a schimbat. De atunci cred ca nu ma mai iubeste. Nu a simtit nevoia sa ma faca fericita. Ma rugam de el sa imi ia o floare sau o atentie. I-am spus ca nu imi plac lucrurile costisitoare si ca m-ar bucura cadourile mici dar cu insemnatate pentru suflet. A zis de atatea ori ca nu simte sa faca asta, iar de fiecare data eu am fost chioara, orbita de iubirea ce i-o purtam, nevazand de fapt indiferenta. Ma tinea numai pentru Mica, pentru ca ea a ajuns in cele din urma sa ma iubeasca si sa ma aprecieze pentru ceea ce fac. Nu simtea nevoia sa ma duca la plimbare sau sa avem activitati impreuna. Nu ii mai eram o prioritate, pentru ca se baza intr-adevar pe sufletul meu bun. Nimeni nu stie cate procese de constiinta, cate lupte am dus eu cu mine insami ca sa pot sa iau o decizie...In cele din urma insa am reusit si iata-ma aici, in casa parinteasca, incepand o viata noua...
Se spune ca adevarata dovada de iubire e atunci cand ai puterea sa il lasi pe cel de langa tine liber atunci cand simti ca sentimentul nu este reciproc...Te-am iubit Dani...mai presus decat orice pe lumea asta...Acum iti dau drumul sa zbori si sa fii fericit...Fericit si liber!

TU...te-ai ierta?

"Daca tu ai fii eu si eu as fi tu, deci daca am inversa rolurile, intamplandu-se totul la fel...tu...te-ai ierta? Te-ai ierta daca eu as fi tu si tu ai fi venit la mine sub geam, dand bani pe taxi numai asa ca sa putem vorbi fata in fata, pentru ca la telefon oricum nu vroiai sa imi raspunzi? Imagineaza-ti cum te-ai fi simtit daca te-as lasa plangand in fata usii mele, eu plecand la distractie cu prietenii mei...Cum te-ai simti sa-ti spun eu in casa mea ca nu ai spalat vasele asta numai dupa o saptamana jumate de cand ne cunoastem. Cum te-ai simti sa simti toate lucrurile astea cand eu de abia m-am despartit de Dani, care Dani numai cu reprosuri stia sa comunice cu mine...?Te-ai ierta?"
"Nu...sincer nu!"
Cred ca numai Dumnezeu si propria noastra persoana poate sa ierte propriile greseli. Ceilalti doar trec peste, sau se fac ca uita, dar nu iarta decat prin propria iertare si cainta. Poti sa-mi spui de o mie de ori ca iti pare rau, lucrul este deja facut, impresia deja formata. Cum as putea eu sa sterg cu buretele toate chestiile astea cand ele exista si vor exista intotdeauna?

"Daca as intoarce timpul as face-o tocmai de acolo de unde m-am mutat la tine. Nu m-as mai fi mutat. Tocmai de aia nu vreau eu sa ma intorc la tine acasa...pentru ca eu te vreau pe tine...vreau un noi,...fara vizite neanuntate, fara mica...doar noi. Sa ne-o tragem cand, cum, unde vrem, sa stingem lumina, sa tragem perdelele si sa facem cea mai lunga noapte. Sa impodobim bradul in mai si sa facem Craciun. Sa ne doara in pula de restul si sa traim...noi doi...pentru noi doi."

"Tu Isa! Tu te-ai ierta?"  Ma intreaba constiinta. Doamne unde ai fost pana acum. Credeam ca te-ai ratacit pe undeva ca m-ai uitat si sa nu ai sa te mai intorci...Cat de dor mi-a fost de tine!!!
"Am fost departe de tine pentru ca nu te mai recunosteam. Ajunsesem sa cred ca tot ceea ce am construit impreuna candva, cu atata efort, s-a dus pe apa sambetei. Ai gresit mult. Si inca o faci...Ce-i cu tine? Tu care stiai ce vrei...chiar si reciprocitatile alea convenabile...pacturile alea incheiate cu diversi indivizi ti le intelegeam. Dar nu inteleg cum poti sa iei o decizie...decizia de a-ti schimba radical viata, de a ajunge atat de departe, si o data ajunsa acolo sa iti doresti sa te intorci. Am impresia ca ai impresia ca ai obtinut totul prea usor si ca de fapt nu ai progresat deloc si ca esti de fapt tot acolo. Nu te gandesti insa ca nu oricine ar fi avut curajul sa paraseasca un loc de munca bun si sigur, sa paraseasca prieteni, un oras drag, independenta, pentru a incepe de la inceput o noua viata. Esti pe un alt drum...imagineaza-ti ca de la Brasov e un drum spre Maramures pe care e Dani si un drum spre Constanta pe care esti tu. Sunt destinatii total opuse, diferite, care nu au nici o legatura. Ai ales drumul asta, dupa lungi tatonari. Ce rost mai are sa te imbeti cu apa rece, caci viitor comun cu Dani nu mai poti avea oricat de mult ti-ai dori...Cum ai spus mai sus...nu poti sterge cu buretele...toate lucrurile rele vor exista pentru totdeauna. Ce te face sa crezi ca mai poate fi un bine. Exclus! Tu ai alte prioritati. Ai vise. Ai dorinte care pot deveni realizabile. Tu poti!!! Mergi hotarata inainte si nu mai privi inapoi. In ritmul asta vei ajunge sa alergi iar dupa doi iepuri si sa nu prinzi nici unul...Si in situatia aia...spune sincer!!! Tu...te-ai ierta?"

Ciuda pe mine

"Diseara mergem la bowling."
Nu, nu vroiam. Eu vroiam sa stau cat mai mult in bratele lui, mai ales ca nu ne vazusem de cateva zile. Am raspuns sec cu "bine". La pranz m-a invitat sa merg cu el la finul lui. A botezat impreuna cu fosta un copil si fiind ziua lui era imposibil sa lipseasca nasul. L-am lasat sa mearga singur, urmand sa ne vedem in maxim doua ore. Orele au trecut, iar el nu a dat nici un semn. L-am sunat si mi-a raspuns sec ca nu are de ce sa-mi dea explicatii. Am ramas muta. La telefon nu era Clau pe care il stiam eu...Clau ala care ma iubeste (cica), care se poarta extraordinar cu mine, care ma venereaza. Vorbeam cu o scarba de om in momentul acela. Putin mai tarziu i-am cerut explicatii, si dupa un schimb de replici acide, in care repet nu il recunosteam, m-am imbracat cu ce am prins la mana si m-am trezit batandu-i in geam. "Ce vrei?" - ma intreaba zeflemitor, si in cele din urma ma primeste in casa. "Zi repede ca ma grabesc..." Iar scarba cu care imi vorbea a continuat, eu am inceput sa plang, si nu pentru era el un nenorocit ,ci pentru ca eram eu prea proasta. I-am cerut un singur lucru atunci...sa ma ia in brate (oare de ce pula mea nu inteleg barbatii ca luatul in brate atunci cand femeia este suparata face minuni?). M-a luat in brate strangandu-ma cu putere. Uitandu-ma in ochii lui i-am spus...: "Iti multumesc! Iti multumesc ca in astea doua saptamani ai reusit sa ma faci sa-l uit pe Dani (pe dracu!!!). Stii de ce am venit de fapt? Sa ma despart eu de tine si nu tu de mine." Atunci atitudinea lui s-a schimbat complet, dadea sa ma pupe sa ma ia in brate si sa-si ceara scuze. M-a invitat cu el. Eu eram imbracata intr-un trening pe care il luasem in fuga, deci nepregatita pentru o iesire in oras. Insista. Am iesit in fata usii si mi-am aprins o tigara..."Vii?" - ma intreaba grabit, fiind asteptat de o masina in fata blocului. "Ma duc acasa sa ma schimb si vin."...si a plecat. M-a lasat acolo in fata usii lui, fumand si plangand in hohote - de ciuda pe mine, si a plecat demonstrandu-mi ca de fapt pentru el conteaza cel mai mult anturajul si nu femeia aia pe care se lauda ca o iubeste...
Fumam o alta tigara in asteptarea taxiului si ma uitam la luna plangand in hohote. "Unde esti Dani. Ce faci scumpul meu?" Pe principiul...fac ce simt si-mi bag piciorul, ii trimit un mesaj:
"Ce faci?"
"Pe acasa."
"Mi-e dor de tine!"
"Ce vrei?"
"Sa-ti aud vocea"
"Eu nu"
"E de inteles...Noapte buna dragul meu!"
"La fel".
Nu vroia sa ma auda, dar vroia...stiu ca auzindu-ma isi facea rau...Am adormit dezamagita si trista, neimplinita si singura...A doua zi Clau si-a cerut iertare...iar eu m-am razbunat in cel mai neasteptat mod...am zburat. La propriu. Lui Clau ii plac avioanele. Vroiam sa merg cu el initial. Am luat-o pe sora-mea si am zburat cu un avion de mici dimensiuni, a unui medic din Cluj. O data cu conferinta anuala de la Sinaia m-am intalnit cu cativa medici de treaba, cu care nu am avut niciodata nimic decat o relatie profesionala extraordinara si cu care am petrecut o dupa-amiaza de duminica superba. A fost o experienta minunata cu care am reusit sa-l oftic pe Clau in cel mai original mod. Luni m-a invitat la o sticla de vin. M-am cam ciupit un pic dar m-am simtit foarte bine, amintindu-mi de vremurile pe cand stateam singura...Dupa o noapte scurta m-am dus la munca, unde noul job de asistenta sefa imi place teribil, dar unde mi-este dat sa intalnesc niste rautati nemaivazute, dar pe care le depasesc cu succes. Pe la 13, cand eram deja foarte obosita, primesc un mesaj pe whatsapp. Crezand ca este Clau, scot telefonul din buzunar. O imagine cu o benzinarie (benzinaria aia in care el a venit cu tirul) si textul "Iti amintesti?" O explozie de fluturi m-au navalit, mi s-au inmuiat picioarele, mi s-a uscat gura, mi s-a incetosat privirea...
Era Dani...

Cu stangul in dreptul

"Tu inca nu te-ai resemnat? De ce cauti pe facebook in continuare?"
M-a sunat Mica care, desi blocata, cu cele sapte apeluri pe care le-am vazut in jurnalul de apeluri de abia a doua zi, m-a facut sa o sun eu sa vad care e disperarea...Ii e doar foarte dor de mine-zice, si spera ca ma voi reintoarce. Ma intreaba cand. Sa-l intrebe pe fiu-su ii spun. Imi zice ca stie ca l-am contactat pe Doru intre timp. Il sun pe Doru si il intreb daca chiar trebuie sa dea raportul la fiecare semn pe care i-l dau eu...Nu o facuse el, pana nici Dani nu a fost cel care mi-a cautat prin facebook...Fusese fiica lui Doru care nu are ce face si baga zazanie. Dani mi-a raspuns la telefon imediat...:
" Isa, eu nu mai am nici o treaba. Tu poti face ce vrei tu. Nu ma mai intereseaza viata ta."
A doua zi il contactez printr-un mesaj, pentru a-i cere parerea despre o masina, pe care intentionam sa o achizitionez. Asta a fost un pretext sa il tot sun si sa il intreb in cele din urma daca ii este dor ca si mie, daca m-ar mai dori cum il doresc eu...Era reciproc dorul, iar asta m-a naucit. Intr-o discutie telefonica a avut curajul sa imi ceara bani pentru o amenda de anul trecut pentru expirarea rovignetei. Conduceam eu masina atunci, dar masina este a lui. Cand si-a dat seama ca e expirata am platit-o, am facut pana si asigurare, ca sa nu mai vorbim de accident, pagubele fiind platite integral de mine. Nu mi se pare normal sa platesc o amenda din neatentia lui. Daca era amenda pentru viteza, as fi inteles, dar asa nu are absolut nici un drept...Si vazand ca refuz, mi-a inchis telefonul.
"Vezi ca trebuie sa incarc si aerul conditionat care e inca 100 (roni)."...
"Auzi Dani? Cand a fost vorba de asumat responsabilitatea (accidentul) eu mi-am asumat-o integral...dar rovinieta nu mai era responsabilitatea mea. Vinde-mi masina si nu o sa ai atatea batai de cap. La cat circuli tu cu ea nu se merita banii pe care ii bagi (asigurare, rovinieta etc), care oricum trebuie platite peste o luna. Te-am intrebat aseara si te intreb si acum...tu daca ai fi tatal unei fete, cum ai reactiona cand cineva ar avea pretentiile pe care le ai tu?"
"Eu pretentii?...de la tine chiar nu mai am nici un fel de asteptare, cum de altfel nu vreau sa mai am de-a face cu tine. Stai linistita! Ma descurc si cu asta...era si o chestie de bun simt ca te-ai folosit de masina...eu ti-am dat-o dupa 3 luni. Nu stiai nici sa pornesti din rampa, ai facut si scoala pe ea"
"Bun simt zici? Tu cand mi-ai dovedit ca ai asa ceva? Mi-ai dat masina de frica sa nu ma pierzi. A fost mereu o moneda cu care ma santajai. Daca puneai altfel problema te ajutam, dar asa...nici o sansa!"..."Nu-i nevoie" - imi raspunde..."Daca nu era nevoie nu cereai bai..." "Bai...???Aminteste-ti cine are nevoie de cine?"
"Ma santajezi acum...?Era inca o incercare Dani...era inca o incercare si tu ai dat (din nou) cu stangul in dreptul...eu am nevoie de tine in suflet!!!Era doar un pretext faza cu masina, ca sa intru in vorba cu tine..."
Cu vreo doua saptamani in urma am descoperit niste mesaje pe care Raul mi le trimisese in decembrie, in care imi scrie: "De curiozitate ti-am citit blogul zilele trecute si am aflat prin ce clipe grele ai trecut. Stiu ca nu te ajuta cu nimic compasiunea mea, dar vreau sa stii ca iti doresc tot binele din lume, ca imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin asa ceva si ca lucrurile astea s-au intamplat alaturi de un barbat care nu a stiut sa te aiba decat ca o proprietate. Imi doresc sa treci repede peste trauma fizica si usor peste cea sufleteasca. Chiar daca trenurile noastre nu mai au nici o gara comuna, accepta un gand bun din partea unui om care iti vrea binele. Nici chiar tu nu meritai asa ceva..."
Claudiu, tipul de care am pomenit in postarea precedenta, este un tip ambitios care lupta sa imi intre la sufletel... Imi doresc sa nu il fac sa sufere. Este atat de bun si ma face sa ma simt atat de bine, astfel incat nu vreau sa-l ranesc. I-am povestit de intamplarea cu Dani. Si am discutat atat de lejer si matur despre ce mi se intampla incat am ramas uimita. Am vorbit mult noaptea trecuta...despre trecut, prezent si viitor. Sunt deschisa si sincera. Nu vreau sa-l mint sau insel vreodata. Sunt sigura ca in toate greselile din trecut este si vina mea...De data asta insa, nu vreau sa dau cu stangul in dreptul...ca altii...

Toti Doamne si toti trei

Dupa ce am zis "Adio" si dupa ce am acceptat, cel putin la nivel constient, ca intre mine si Dani nu mai poate fi nimic, am decis sa ies.
Primul este un tip dragut fizic, dar blond cu ochii deschisi la culoare, iar mie, dupa cum se stie nu-mi plac barbatii astia...Nu mi-a dat nici un fel de detaliu, dar m-a asteptat cu Pasatul si m-a dus sa luam pranzul pe terasa unui restaurant brasovean. La o supa crema de ciuperci absolut gretoasa, am stabilit ca amandoi suntem genul de persoane care cauta satisfacerea nevoilor fizice, dar nu eram atrasi reciproc unul de altul...Spunea ca nu-l incit in nici un fel si ca asteapta poze cu mine dezbracata. Nu era loc de negocieri, ma vazuse deja in realitate si eu oricum nu fac asa ceva. Nu era pregatit - spunea...Nici eu nu eram, de figurile lui de baiat de bani gata care crede ca poate obtine ce vrea. M-a dus acasa spunandu-mi ca nu sunt genul lui si ca ii va da numarul meu de telefon prietenului lui...Dupa-masa m-a contactat...cred ca se razgandise, dar nu mai era cale de intoarcere.
M-a sunat prietenul lui cu care am iesit seara la un vin rose, vin care mi s-a urcat in cele din urma la cap. Dornica de aventura si de o...aventura, m-am trezit a doua zi de dimineata in alte asternuturi dezamagita de prestatie, de dotari si de somn. Eram epuizata psihic de inca vinovatia pe care o simt fata de Dani, pe care inca il iubesc. Eram epuizata fizic din cauza ca nu dormisem deloc bine in patul lui ingust de burlac. Nu m-a mai sunat si nu l-am mai sunat...
Al treilea se dovedeste a fi exact persoana de care duc eu lipsa acum. Dragut, respectuos, atent si cu dorinte mari...poate prea mari ca sa poata sa-mi spuna inca de la a doua intalnire ca el, spre deosebire de Dani, ar fi cel mai fericit daca as ramane insarcinata si ca mi-ar ridica statuie dupa statuie daca s-ar intampla asta. Disperarea sau maturitatea celor 33 de ani ai sai il face sa ma vada ca pe un cadou de Iepuras, ca pe un dar de la Dumnezeu dupa moartea bunica-sii, ca pe o minune. Si se poarta ca atare. Se simte ca atare...Pentru ca l-am simtit foarte implicat, ceea ce a facut ca experienta alaturi de el sa fie comparabila cu cele alaturi de Dani. Ma bucur ca am gasit pe cineva care ma face sa ma simt atat de bine, dar mi-e frica. Mi-e frica sa nu sufar si sa nu-l fac sa sufere. Pentru ca el vrea mult, mult mai mult...Vrea planuri de viitor (deja wtf!!!), planuri de vacanta...Ma priveste cu admiratie si spune cat de mult apreciaza ceea ce sunt si am devenit pe propriile mele puteri. Este ceea ce eu mi-am dorit de la Dani...I-am zis ca nu vreau sa-l amagesc, vreau sa ma ia incet pentru ca eu inca il iubesc pe Dani. Frica in cazul meu nu cred ca tine neaparat de consecintele unei posibile dezamagiri. Mie mi-e frica de fapt sa nu-l uit pe Dani. Mi-e frica de noi pasi care ma vor face sa las in urma trecutul. Inca aveam o urma de speranta, o mica usa deschisa pentru acel Dani care ma va suna intr-o zi si imi va spune ca si-a dat seama de greselile pe care le-a facut si ca ma vrea inapoi la el, facand tot posibilul sa se schimbe. Mi-e frica de mine si de faptul ca incep sa fiu din ce in ce mai legata de Brasov, lucru care ma indeparteaza din ce in ce mai tare de Cluj si de tot ce inseamna acesta pentru mine.
"Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar eu mi-am dorit intotdeauna o femeie ca tine. Esti de fapt ceea ce isi doreste orice barbat langa el. Ai tu acel ceva care te face speciala. Voi lupta pentru tine si pentru ceea ce esti, pentru ca ceea ce esti vreau sa fie al meu..."

Sefa

Mi-am propus sa-mi umplu zilele cu tot felul de activitati ca sa uit...si asa am uitat de mine...Am uitat de ce m-am intors in Brasov, am uitat de scopurile mele si de tot ceea ce mi-am propus pentru ca eram ca intr-o transa. Mergeam la munca, veneam acasa, dormeam o ora, mergeam la sala unde zilnic faceam aceleasi exercitii cardio plictisitoare si extenuante, ajungeam acasa si somn. In timpul liber mi-am luat in ocupatie doua lucrari de licenta la care cat lucram timpul trecea pe nesimtite. Asta primele trei saptamani pana cand m-am dus la Cluj, la Dani. Dupa asta am fost buimacita. Regretam ca m-am intors in Brasov, Tot la Dani si acasa imi era mintea. Ma certam cu maica-mea, nu imi convenea nimic iar la lucru era groaznic. La sala nu am mai fost, la lucrari nu am mai facut nimic. Mergeam la lucru si veneam acasa ca sa dorm. De abia asteptam sa treaca timpul ca sa pot merge din nou la Dani. M-am intors la fel de trista, pentru ca ma vroiam intoarsa la Cluj. Nu stiu el, dar eu am suferit teribil in perioada asta cand nu stiam cum sa fac. El ma acuza ca nu are cum sa aiba incredere in mine atata timp cat imi stie trecutul si sunt departe de el. Mie insa nu imi ardea de nimeni altcineva in afara de el si la fiecare apel, de fiecare data cand ma suna imi tresarea inima din piept. Cand primeam vreun mesaj speram sa fie de la el si deschideam cu emotie telefonul. Ma inselam de fiecare data si oftam ca desi i-am zis....i-am zis sa ma recastige, el nu a miscat nici macar un deget. Avea si are impresia ca totul i se cuvine si ca merita cumva sa fiu la picioarele lui sau in pula lui cand vrea el. Inainte de a merge a treia oara la el, mi-am facut abonament la masaj, si cu aceasta ocazie am fost si la un pedi-spa cu oja semipermanenta. Nu l-am sunat in astea doua ore pentru ca am ales sa-mi tin telefonul pe silent si sa nu fiu deranjata de nimeni. Aveam trei apeluri si si pe sora-mea o sunase, desi el stia pentru ca ii spusesem cu cateva zile inainte ca in ziua respectiva ma rasfat. Turba ca nu i-am raspuns si a facut un mare circ pe tema asta. Ma ofticam ca nu are justificare...Daca intr-adevar as fi mers cu cineva, ar fi fost altceva, dar ma oftica teribil lipsa lui de incredere.
Intr-un moment de barfa cu maica-mea, i-am aratat unghiutele de la picioare, si atunci mi-a zis ceva care m-a plesnit: "Vezi Isa? Cam asta inseamna sa te respecti si sa ai grija de tine! Spune tu in tot acest timp cat ai stat cu Dani...tu ce ai facut pentru tine? Ti-ai acordat atentie cum o faci acum?
...
Dupa cateva zile dupa ce am intrat in ture (prima luna am fost numai dimineata) si cu o saptamana inainte de a-mi da demisia ca sa plec la Cluj, m-a chemat in biroul dansei, sefa de sectie:
- Am auzit numai lucruri bune despre tine, Isabella. Felicitari si speram sa te avem mult timp de acum incolo in echipa noastra. (strategic, pentru ca ea deja stia despre intentiile mele)
- Nu doamna doctor, eu de fapt am sa plec...
- Am auzit. De ce? Care este motivul?
- Partea de renumeratie ma nemultumeste. De asemenea unele persoane care ma intimideaza...
- Ca de exemplu?
- Ca de exemplu dumneavoastra...
- Stiu ca par o scorpie dar trebuie sa intelegi ca fiecare are persoanlitatea lui, si trebuie sa il accepti asa cum e...
- Doamna doctor, cu tot respectul, eu sunt berbec. Sunt foarte impulsiva si daca ar fi sa-mi exprim eu personalitatea nu ar fi prea frumos...
- Tocmai de aceea vreau sa fii asistenta sefa. Ai toate calitatile necesare.
Atunci am ramas fara cuvinte...am lasat capul pe spate si am inceput sa plang...de fericire,,,pentru ca era tot ce mi-am dorit....credeam insa ca mai am multa paine de mancat pana sa ajung aici...Dar iata-ma!!!Sunt aici! Sunt sefa...

Ploua in suflet

Ajunsa la el dupa trei saptamani in care nu ne-am vorbit i-am sarit in bratele primitoare, ca-ntr-un mare bazin a sperantelor desarte, a viselor neimplinite si a penumbrelor trecutului amagitor. Vroiam sa ma scufund in toate, sa uit de tot si sa fiu acolo pentru totdeuna. Hainele ne erau din ce in ce mai nefolositoare in alergatura noastra dupa dulcele strop de placere de care ne era amandorura atat de dor. Eram deasupra lui si il vroiam tot, in mine, prin mine, sa ma contopesc in el, sa fim unul si acelasi, intr-o fiinta pura cu aripi mari de inger care zboara agale in vazduh. Momentul acela cand corpurile noastre s-au contopit a fost explozie de curcubee, in care s-au eliberat fluturi, furtuna de flori care lasa in urma-i petale ningand. A fost placerea pura de a-l simti in mine.

Urmatoarele doua zile ne-am rasfatat in asternuturi albe si ne-am iubit la nesfarsit. Ne-am promis iubire vesnica, am plans, am ras, ne-am rasfatat trupurile in saruturi si in mangaieri interminabile. A trebuit in cele din urma sa plec...m-a condus pana acasa, impreuna cu Mica m-au adus inapoi la Brasov, asta doar pentru cateva ore in plus impreuna. Am plans la despartire. Ar fi plans si el dar ii era rusine de maica-sa. Dupa alte doua saptamani m-am dus din nou. Mi-a facut cadou un buchet de trandafiri si un tort cu ocazia zilei mele de nastere. Dupa alte doua saptamani m-am dus iar, desi de data asta nu as mai fi vrut sa merg...Pentru ca relatia noastra, acum la distanta, avea acelasi tipar ca cea dinainte, croit mai stangace, cu material de proasta calitate si cusaturi strambe. Drumul este foarte obositor iar scopul este amagitor. Practic merg ca sa ma fut. Fac 600 km dus-intors pentru o pula buna care stie sa ma futa cum imi place mie. Maica-mea e ofticata pe mine ca cica ii mentin orgoliul ridicat facandu-l sa creada ca "prea stau in pula lui". Si eu sunt ofticata ca nu mai pot fi ca inainte...Mi-e dor de anul acela al cunoasterii in care nu aveam nici un stres (poate uneori cu banii dar gaseam repede o rezolvare). Atat de eu am fost in tot acel timp...Camera aceea in care stateam a fost martora a tuturor luptelor launtrice pe care le-am dus. Mare greseala am facut cand am plecat...Si acum imi aduc aminte cum imi striga constiinta cand caram mobila pe scari: "Ce pula mea faci Isa?"

...Si acum, dupa o relatie de un an si jumatate (nu sapte in pula mea...nu sapte), stau in camera copilariei mele, la Brasov, si nu ma pot regasi. Vreau sa continui sa fiu ce am fost, dar nu ma caracterizeaza, vreau sa o iau de la inceput, dar nu stiu de unde sa incep. Sunt blocata intr-un cocon si nu am forta necesara pentru a ma decide ce sa fac. Tanjesc dupa un telefon de la Dani, dupa vreun mesaj frumos, si planuiesc dinainte de a pleca de la el cand il voi vizita data viitoare. Nu mai vreau...simt ca nu mai pot, dar franghiile care ma tin stransa sunt prea groase si nu-mi dau voie nici macar sa trisez un pic. Vreau sa pot sa ii spun adio si sa nu-l mai caut. Vreau sa renunt la tot si sa ma regasesc, sa ma redescopar. Sa ma trezesc din nou plimbandu-ma singura pe strazi cu castile in urechi, cu muzica la maxim, si sa nu ma intereseze nimic. Sa las vantul sa-mi mangaie parul, soarele sa-mi sarute obrajii...sa merg apasat ca si cum as fi urmarita de vreun paparazzo. Sa ajung acasa tarziu, sa fumez si sa beau un pahar de vin rosu...(ce mi-e dor de ritualul meu). Sa aprind lumanari si betisoare parfumate, sa dansez goala, pe varfuri doar cu paharul de vin in mana. Sa fiu singura in singuratate si fericita ca ma am pe mine...Pentru ca pe primul loc sunt eu, pe locul doi sunt eu, si undeva acolo pe locul trei, daca ma gandesc bine...sunt tot eu.

Ploua afara si-mi ploua-n suflet lacrimi care se rostogolesc grabite pe dealurile obrajilor...Imi ploua in suflet chiar daca fata-mi zambeste...Imi ploua in suflet si-n minte-mi tuna. Mai fulgera cateodata o amintire ca cea de sus cu mine dansand si ploua si mai tare...

Iubesc...inca

A doua zi dupa ce a plecat:
- Daca o sa treaca? Il intreab eu cu lacrimi in ochi
- O sa treaca mai devreme sau mai tarziu.
- Daca o sa treaca si nu o sa mai vreau sa te vad. Stii ca am stabilit ca ramanem prieteni si ca ne vom mai vedea cand vin la Cluj.
- Asta tu ai spus, nu eu. Eu numai am aprobat.
- Pai cum? Nu o sa ne mai vedem? Stii ce Dani? Las-o balta! Nu cred ca mai are rost sa mai vorbim.
Si i-am inchis telefonul.

Ieri m-am intalnit cu Kadir, un tip de 25 de ani, student la medicina, de nationalitate turca. Am baut o ciocolata calda si am ras mult. M-a facut sa ies din starea pe care o aveam, motiv pentru care am stabilit sa ne vedem si a doua zi...la el. Ne-am sarutat si in acel moment am simtit o explozie launtrica, atat de puternica incat am izbucnit in plans. In timp ce buzele mi-erau atinse si mana mea ii mangaia ceafa, am realizat cat imi este de strain. Buzele lui Dani erau mai carnoase, ceafa ii era mai groasa, mainile mai puternice. Si atunci mi s-a facut brusc "rau", intelegand faptul ca de fapt eu nu eram acolo in calitate de amica precum ne propusesem sa fim. Eu eram acolo in calitate de "una pe care sa o futa de 8 martie". Mi-a luat flori. Niste flori galbene din alea de dus la morti. Cica sunt printre putinele persoane carora el i-a luat flori si ca ar trebui sa apreciez asta. Tot ma ruga sa mai stau, dar "raul" nu-mi trecea, ba parca se intensifica, motiv pentru care l-am rugat sa ma conduca acasa.
Ajunsa acasa am sters contul de pe Badoo, unde mai vorbesc cu diversi indivizi pentru a invinge plictiseala. Am blocat pe facebook un tip care insista si el sa ne vedem, si am luat laptopul in brate. Nu mai sunt cea care am fost. Nu mai vreau sex fara sa simt ceva pentru partener, si nici de dragul "artei" pentru ca am incetat de mult sa pictez...Ma urasc pentru cat am putut sa ma schimb...Pana si tocurile nu-mi mai stau bine. Imi pare bine in acelasi timp, pentru ca stiu ca nu era viata nici aia. O relatie parca iti taie din viata. Timpul trece si nu realizezi, desi iti propui sa o faci, ca nu te mai poti intoarce niciodata la ceea ce ai fost. Pentru ca o relatie te schimba o data cu timpul. Schimba perceptii, dorinte, vise, aspiratii...Cand relatia se destrama iti propui sa iti continui viata. Sa o continui de unde, daca nu mai esti cum ai fost? Sa o iei de la inceput? Unde e inceputul atata timp cat cunosti unul singur, a vietii in doi. Si atunci te trezesti ca aruncat din neant, in mijlocul unei realitati in care nu cunosti pe nimeni, si ce e si mai rau, nu te cunosti pe tine. Cum sa procedezi? Ce alegeri sa faci in continuare? Pentru ca sufletul nu e vindecat. Tanjeste inca dupa biciuirile acelea dureroase care il faceau fericit in felul lor.
Ma doare, fiindca iubesc...inca...

Acasa...pentru ca...GATA

Ceva ma tinea. Vroiam sa plec, dar nu aveam curajul sa spun gata, sa-mi iau bagajele si sa plec. La ultimul scandal l-am intrebat ce vrea si atunci mi-a zis sa plec, sa ies din casa lui, in care nu am nici macar chiloti pe mine...Atunci mi-a dat si prima palma, cand in dreapta lui statea ma-sa care spunea ca mi-am tras ceva priviri suspecte cu Doru, amandoi napustiti fiind asupra mea, eu stand jos, in fata lor pe canapea. Daca pana atunci m-a mai bruscat strangand cu putere de incheieturi, sau tarandu-ma pe parchetul alunecos, acum primisem o palma de-mi tiuiau urechile. Si atunci m-am trezit. Am plans atunci atat de mult incat am simtit ca m-am descarcat de toate...am plans pentru bunica mea care s-a dus, am plans pentru cat de buna la suflet sunt cu oameni care nu merita nici negru de sub unghie, am plans pentru mine si de mila mea.

"Vin dupa tine! In patru ore sunt acolo, cand vrei tu, si diseara la 12. Cheama-ma si voi veni...in momentul asta nu imi doresc nimic altceva, decat sa te stiu aici langa mine, sa te pot tine in brate si sa te sarut. Si Mica a zis sa vii inapoi doar cu ce ai pe tine...Ma tot cearta ca m-am purtat asa urat cu tine. Pufosul meu...need you in my life. Nu imi pasa de ce cred altii si ce spun. Eu stiu ce simt, doar ca nu am stiut sa apreciez, Tot mai mult simt lipsa ta, mai ales la sufletel. Iti simt lipsa in camera, mi-e dor de parfumul tau. Gandeste-te ca luna viitoare trebuie sa ne pregatim de X-mas. Iti voi cumpara cizme, facem cumparaturi, impodobim bradul impreuna. Ar fi cel mai frumos Craciun din viata mea daca o sa fi cu mine. Cu bluze de lana pe noi sa asteptam colindatori..." imi scria Dani in Decembrie cand plecasem de la el pentru a ma intoarce la Brasov. Cu fiecare mesaj pe care mi-l trimitea, imi facea sufletul sa tremure. Lacrimi grele de dor si din iubire imi strabateau una dupa alta obrajii. Nu mi-a pasat de ce va spune lumea, de ce va zice mama sau nimeni altcineva. Desi aveam totul aranjat la Brasov, am decis sa ma intorc acasa...
- Dar de ce m-ai sunat? Il intreb eu pe Radu amestecand in mancarea ce o pregateam bunicii
- Sa vad ce mai faci, pentru ca mi-era dor de tine.
- Pai cum tu nu te-ai insurat intre timp?
- Si ce treaba are asta? Vreau sa vad cum mai esti...
- Sunt intr-o situatie naspa (...si i-am povestit tot)
- Isa, draga mea, asta nu e de tine. Ramai acolo la Brasov, pentru ca altfel vei ajunge cu ochiul machiat natural. Tu aveai alte pretentii de la barbati din cate imi aduc eu aminte...si a continuat cu bla-bla-uri din astea, pe care nu le auzeam pentru ca eu stiam deja ce vreau. Vroiam sa ma intorc la cel pe care il iubesc crezand in toate promisiunile pe care mi le-a facut. Visam cu ochii deschisi la un Craciun minunat, plin de dragoste si voie buna.

...A fost un Craciun groaznic, zi in care bineinteles ne-am certat. De Revelion am numarat singura descrescator, pentru ca el se certase cu ma-sa, iar ma-sa facea atac de panica. Zilele care au urmat nu s-au dovedit a fi altfel. Acelasi program, aceeasi curatenie, aceeasi inchisoare. Nu faceam nimic altceva decat casa si munca. Am terminat cartea "Suge-o Ramona", pentru ca vroiam sa fac altceva, dar tot nu era suficient. Nu eram fericita. Oricate lucruri mi-as fi zis ca sa imi pacalesc mintea, ajungeam la aceeasi concluzie. De fiecare data cand ma simteam trista incercam sa deschid o discutie, care niciodata nu ajungea la un consens. Mi-a spus la un moment dat ca el nu o sa se schimbe, ca el asa este si ca este de acord sa ne despartim atata timp cat simt ca nu sunt fericita...A uitat insa de promisiuni si de vorbele fumoase care m-au facut sa ma intorc si sa renunt la toate lucrurile pe care mi le propusesem pentru mine. A urmat apoi marele scandal...Plangeam intr-una. L-am rugat sa ma lase singura si plangeam din tot sufletul, in hohote si cu suspine.
- De ce nu-mi spui ca vrei sa pleci?
- Eu vreau sa plec? Tu vrei sa vreau sa plec, ca tu sa pari in fata celorlalti nevinovat si sa trezesti compasiuni si mila. Vrei sa fie, ca intotdeauna vina mea.
- Nu vreau sa pleci! Te iubesc! Si vine sa ma ia in brate, asta dupa la cateva minute dupa palma aceea, care nu fizic m-a durut ci m-a durut undeva in suflet, atat de tare incat mi-a zdruncinat pana si cel mai tatonat sentiment de iubire fata de el.

- Uite ce am patit...nu mai pot! Ii spun eu nasei mele de la munca, intr-o zi de sambata.
- Vai dar nu-mi vine sa cred! Nenorocitul! Stiam eu ca ceva se intampla cu tine!Simteam ca ceva nu este in regula. Vezi ca sambata viitoare eu si sora ta venim dupa tine.
Imi batea inima de imi sarea din piept. Aveam emotii pentru ceea ce urma sa fac si simteam fluturi in stomac de fiecare data cand ma gandeam ca in curand am sa renunt la tot. Duminica am fost de noapte la lucru. Luni dimineata cand am iesit, m-am dus cu demisia la sef. Cu asta trebuia sa incep, pentru locul de munca era singurul care ma mai tinea prizoniera acolo.
Sambata am plecat spre casa, spre adevarata mea "acasa", la Brasov. M-a dus Dani. Pentru ca ne impacasem. Ne impacasem cu gandul ca trebuie sa ne despartim...