"Daca tu ai fii eu si eu as fi tu, deci daca am inversa rolurile, intamplandu-se totul la fel...tu...te-ai ierta? Te-ai ierta daca eu as fi tu si tu ai fi venit la mine sub geam, dand bani pe taxi numai asa ca sa putem vorbi fata in fata, pentru ca la telefon oricum nu vroiai sa imi raspunzi? Imagineaza-ti cum te-ai fi simtit daca te-as lasa plangand in fata usii mele, eu plecand la distractie cu prietenii mei...Cum te-ai simti sa-ti spun eu in casa mea ca nu ai spalat vasele asta numai dupa o saptamana jumate de cand ne cunoastem. Cum te-ai simti sa simti toate lucrurile astea cand eu de abia m-am despartit de Dani, care Dani numai cu reprosuri stia sa comunice cu mine...?Te-ai ierta?"
"Nu...sincer nu!"
Cred ca numai Dumnezeu si propria noastra persoana poate sa ierte propriile greseli. Ceilalti doar trec peste, sau se fac ca uita, dar nu iarta decat prin propria iertare si cainta. Poti sa-mi spui de o mie de ori ca iti pare rau, lucrul este deja facut, impresia deja formata. Cum as putea eu sa sterg cu buretele toate chestiile astea cand ele exista si vor exista intotdeauna?
"Daca as intoarce timpul as face-o tocmai de acolo de unde m-am mutat la tine. Nu m-as mai fi mutat. Tocmai de aia nu vreau eu sa ma intorc la tine acasa...pentru ca eu te vreau pe tine...vreau un noi,...fara vizite neanuntate, fara mica...doar noi. Sa ne-o tragem cand, cum, unde vrem, sa stingem lumina, sa tragem perdelele si sa facem cea mai lunga noapte. Sa impodobim bradul in mai si sa facem Craciun. Sa ne doara in pula de restul si sa traim...noi doi...pentru noi doi."
"Tu Isa! Tu te-ai ierta?" Ma intreaba constiinta. Doamne unde ai fost pana acum. Credeam ca te-ai ratacit pe undeva ca m-ai uitat si sa nu ai sa te mai intorci...Cat de dor mi-a fost de tine!!!
"Am fost departe de tine pentru ca nu te mai recunosteam. Ajunsesem sa cred ca tot ceea ce am construit impreuna candva, cu atata efort, s-a dus pe apa sambetei. Ai gresit mult. Si inca o faci...Ce-i cu tine? Tu care stiai ce vrei...chiar si reciprocitatile alea convenabile...pacturile alea incheiate cu diversi indivizi ti le intelegeam. Dar nu inteleg cum poti sa iei o decizie...decizia de a-ti schimba radical viata, de a ajunge atat de departe, si o data ajunsa acolo sa iti doresti sa te intorci. Am impresia ca ai impresia ca ai obtinut totul prea usor si ca de fapt nu ai progresat deloc si ca esti de fapt tot acolo. Nu te gandesti insa ca nu oricine ar fi avut curajul sa paraseasca un loc de munca bun si sigur, sa paraseasca prieteni, un oras drag, independenta, pentru a incepe de la inceput o noua viata. Esti pe un alt drum...imagineaza-ti ca de la Brasov e un drum spre Maramures pe care e Dani si un drum spre Constanta pe care esti tu. Sunt destinatii total opuse, diferite, care nu au nici o legatura. Ai ales drumul asta, dupa lungi tatonari. Ce rost mai are sa te imbeti cu apa rece, caci viitor comun cu Dani nu mai poti avea oricat de mult ti-ai dori...Cum ai spus mai sus...nu poti sterge cu buretele...toate lucrurile rele vor exista pentru totdeauna. Ce te face sa crezi ca mai poate fi un bine. Exclus! Tu ai alte prioritati. Ai vise. Ai dorinte care pot deveni realizabile. Tu poti!!! Mergi hotarata inainte si nu mai privi inapoi. In ritmul asta vei ajunge sa alergi iar dupa doi iepuri si sa nu prinzi nici unul...Si in situatia aia...spune sincer!!! Tu...te-ai ierta?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comment