Toti Doamne si toti trei

Dupa ce am zis "Adio" si dupa ce am acceptat, cel putin la nivel constient, ca intre mine si Dani nu mai poate fi nimic, am decis sa ies.
Primul este un tip dragut fizic, dar blond cu ochii deschisi la culoare, iar mie, dupa cum se stie nu-mi plac barbatii astia...Nu mi-a dat nici un fel de detaliu, dar m-a asteptat cu Pasatul si m-a dus sa luam pranzul pe terasa unui restaurant brasovean. La o supa crema de ciuperci absolut gretoasa, am stabilit ca amandoi suntem genul de persoane care cauta satisfacerea nevoilor fizice, dar nu eram atrasi reciproc unul de altul...Spunea ca nu-l incit in nici un fel si ca asteapta poze cu mine dezbracata. Nu era loc de negocieri, ma vazuse deja in realitate si eu oricum nu fac asa ceva. Nu era pregatit - spunea...Nici eu nu eram, de figurile lui de baiat de bani gata care crede ca poate obtine ce vrea. M-a dus acasa spunandu-mi ca nu sunt genul lui si ca ii va da numarul meu de telefon prietenului lui...Dupa-masa m-a contactat...cred ca se razgandise, dar nu mai era cale de intoarcere.
M-a sunat prietenul lui cu care am iesit seara la un vin rose, vin care mi s-a urcat in cele din urma la cap. Dornica de aventura si de o...aventura, m-am trezit a doua zi de dimineata in alte asternuturi dezamagita de prestatie, de dotari si de somn. Eram epuizata psihic de inca vinovatia pe care o simt fata de Dani, pe care inca il iubesc. Eram epuizata fizic din cauza ca nu dormisem deloc bine in patul lui ingust de burlac. Nu m-a mai sunat si nu l-am mai sunat...
Al treilea se dovedeste a fi exact persoana de care duc eu lipsa acum. Dragut, respectuos, atent si cu dorinte mari...poate prea mari ca sa poata sa-mi spuna inca de la a doua intalnire ca el, spre deosebire de Dani, ar fi cel mai fericit daca as ramane insarcinata si ca mi-ar ridica statuie dupa statuie daca s-ar intampla asta. Disperarea sau maturitatea celor 33 de ani ai sai il face sa ma vada ca pe un cadou de Iepuras, ca pe un dar de la Dumnezeu dupa moartea bunica-sii, ca pe o minune. Si se poarta ca atare. Se simte ca atare...Pentru ca l-am simtit foarte implicat, ceea ce a facut ca experienta alaturi de el sa fie comparabila cu cele alaturi de Dani. Ma bucur ca am gasit pe cineva care ma face sa ma simt atat de bine, dar mi-e frica. Mi-e frica sa nu sufar si sa nu-l fac sa sufere. Pentru ca el vrea mult, mult mai mult...Vrea planuri de viitor (deja wtf!!!), planuri de vacanta...Ma priveste cu admiratie si spune cat de mult apreciaza ceea ce sunt si am devenit pe propriile mele puteri. Este ceea ce eu mi-am dorit de la Dani...I-am zis ca nu vreau sa-l amagesc, vreau sa ma ia incet pentru ca eu inca il iubesc pe Dani. Frica in cazul meu nu cred ca tine neaparat de consecintele unei posibile dezamagiri. Mie mi-e frica de fapt sa nu-l uit pe Dani. Mi-e frica de noi pasi care ma vor face sa las in urma trecutul. Inca aveam o urma de speranta, o mica usa deschisa pentru acel Dani care ma va suna intr-o zi si imi va spune ca si-a dat seama de greselile pe care le-a facut si ca ma vrea inapoi la el, facand tot posibilul sa se schimbe. Mi-e frica de mine si de faptul ca incep sa fiu din ce in ce mai legata de Brasov, lucru care ma indeparteaza din ce in ce mai tare de Cluj si de tot ce inseamna acesta pentru mine.
"Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar eu mi-am dorit intotdeauna o femeie ca tine. Esti de fapt ceea ce isi doreste orice barbat langa el. Ai tu acel ceva care te face speciala. Voi lupta pentru tine si pentru ceea ce esti, pentru ca ceea ce esti vreau sa fie al meu..."