Ciuda pe mine

"Diseara mergem la bowling."
Nu, nu vroiam. Eu vroiam sa stau cat mai mult in bratele lui, mai ales ca nu ne vazusem de cateva zile. Am raspuns sec cu "bine". La pranz m-a invitat sa merg cu el la finul lui. A botezat impreuna cu fosta un copil si fiind ziua lui era imposibil sa lipseasca nasul. L-am lasat sa mearga singur, urmand sa ne vedem in maxim doua ore. Orele au trecut, iar el nu a dat nici un semn. L-am sunat si mi-a raspuns sec ca nu are de ce sa-mi dea explicatii. Am ramas muta. La telefon nu era Clau pe care il stiam eu...Clau ala care ma iubeste (cica), care se poarta extraordinar cu mine, care ma venereaza. Vorbeam cu o scarba de om in momentul acela. Putin mai tarziu i-am cerut explicatii, si dupa un schimb de replici acide, in care repet nu il recunosteam, m-am imbracat cu ce am prins la mana si m-am trezit batandu-i in geam. "Ce vrei?" - ma intreaba zeflemitor, si in cele din urma ma primeste in casa. "Zi repede ca ma grabesc..." Iar scarba cu care imi vorbea a continuat, eu am inceput sa plang, si nu pentru era el un nenorocit ,ci pentru ca eram eu prea proasta. I-am cerut un singur lucru atunci...sa ma ia in brate (oare de ce pula mea nu inteleg barbatii ca luatul in brate atunci cand femeia este suparata face minuni?). M-a luat in brate strangandu-ma cu putere. Uitandu-ma in ochii lui i-am spus...: "Iti multumesc! Iti multumesc ca in astea doua saptamani ai reusit sa ma faci sa-l uit pe Dani (pe dracu!!!). Stii de ce am venit de fapt? Sa ma despart eu de tine si nu tu de mine." Atunci atitudinea lui s-a schimbat complet, dadea sa ma pupe sa ma ia in brate si sa-si ceara scuze. M-a invitat cu el. Eu eram imbracata intr-un trening pe care il luasem in fuga, deci nepregatita pentru o iesire in oras. Insista. Am iesit in fata usii si mi-am aprins o tigara..."Vii?" - ma intreaba grabit, fiind asteptat de o masina in fata blocului. "Ma duc acasa sa ma schimb si vin."...si a plecat. M-a lasat acolo in fata usii lui, fumand si plangand in hohote - de ciuda pe mine, si a plecat demonstrandu-mi ca de fapt pentru el conteaza cel mai mult anturajul si nu femeia aia pe care se lauda ca o iubeste...
Fumam o alta tigara in asteptarea taxiului si ma uitam la luna plangand in hohote. "Unde esti Dani. Ce faci scumpul meu?" Pe principiul...fac ce simt si-mi bag piciorul, ii trimit un mesaj:
"Ce faci?"
"Pe acasa."
"Mi-e dor de tine!"
"Ce vrei?"
"Sa-ti aud vocea"
"Eu nu"
"E de inteles...Noapte buna dragul meu!"
"La fel".
Nu vroia sa ma auda, dar vroia...stiu ca auzindu-ma isi facea rau...Am adormit dezamagita si trista, neimplinita si singura...A doua zi Clau si-a cerut iertare...iar eu m-am razbunat in cel mai neasteptat mod...am zburat. La propriu. Lui Clau ii plac avioanele. Vroiam sa merg cu el initial. Am luat-o pe sora-mea si am zburat cu un avion de mici dimensiuni, a unui medic din Cluj. O data cu conferinta anuala de la Sinaia m-am intalnit cu cativa medici de treaba, cu care nu am avut niciodata nimic decat o relatie profesionala extraordinara si cu care am petrecut o dupa-amiaza de duminica superba. A fost o experienta minunata cu care am reusit sa-l oftic pe Clau in cel mai original mod. Luni m-a invitat la o sticla de vin. M-am cam ciupit un pic dar m-am simtit foarte bine, amintindu-mi de vremurile pe cand stateam singura...Dupa o noapte scurta m-am dus la munca, unde noul job de asistenta sefa imi place teribil, dar unde mi-este dat sa intalnesc niste rautati nemaivazute, dar pe care le depasesc cu succes. Pe la 13, cand eram deja foarte obosita, primesc un mesaj pe whatsapp. Crezand ca este Clau, scot telefonul din buzunar. O imagine cu o benzinarie (benzinaria aia in care el a venit cu tirul) si textul "Iti amintesti?" O explozie de fluturi m-au navalit, mi s-au inmuiat picioarele, mi s-a uscat gura, mi s-a incetosat privirea...
Era Dani...