sâmbătă, 7 mai 2016

Cu stangul in dreptul

"Tu inca nu te-ai resemnat? De ce cauti pe facebook in continuare?"
M-a sunat Mica care, desi blocata, cu cele sapte apeluri pe care le-am vazut in jurnalul de apeluri de abia a doua zi, m-a facut sa o sun eu sa vad care e disperarea...Ii e doar foarte dor de mine-zice, si spera ca ma voi reintoarce. Ma intreaba cand. Sa-l intrebe pe fiu-su ii spun. Imi zice ca stie ca l-am contactat pe Doru intre timp. Il sun pe Doru si il intreb daca chiar trebuie sa dea raportul la fiecare semn pe care i-l dau eu...Nu o facuse el, pana nici Dani nu a fost cel care mi-a cautat prin facebook...Fusese fiica lui Doru care nu are ce face si baga zazanie. Dani mi-a raspuns la telefon imediat...:
" Isa, eu nu mai am nici o treaba. Tu poti face ce vrei tu. Nu ma mai intereseaza viata ta."
A doua zi il contactez printr-un mesaj, pentru a-i cere parerea despre o masina, pe care intentionam sa o achizitionez. Asta a fost un pretext sa il tot sun si sa il intreb in cele din urma daca ii este dor ca si mie, daca m-ar mai dori cum il doresc eu...Era reciproc dorul, iar asta m-a naucit. Intr-o discutie telefonica a avut curajul sa imi ceara bani pentru o amenda de anul trecut pentru expirarea rovignetei. Conduceam eu masina atunci, dar masina este a lui. Cand si-a dat seama ca e expirata am platit-o, am facut pana si asigurare, ca sa nu mai vorbim de accident, pagubele fiind platite integral de mine. Nu mi se pare normal sa platesc o amenda din neatentia lui. Daca era amenda pentru viteza, as fi inteles, dar asa nu are absolut nici un drept...Si vazand ca refuz, mi-a inchis telefonul.
"Vezi ca trebuie sa incarc si aerul conditionat care e inca 100 (roni)."...
"Auzi Dani? Cand a fost vorba de asumat responsabilitatea (accidentul) eu mi-am asumat-o integral...dar rovinieta nu mai era responsabilitatea mea. Vinde-mi masina si nu o sa ai atatea batai de cap. La cat circuli tu cu ea nu se merita banii pe care ii bagi (asigurare, rovinieta etc), care oricum trebuie platite peste o luna. Te-am intrebat aseara si te intreb si acum...tu daca ai fi tatal unei fete, cum ai reactiona cand cineva ar avea pretentiile pe care le ai tu?"
"Eu pretentii?...de la tine chiar nu mai am nici un fel de asteptare, cum de altfel nu vreau sa mai am de-a face cu tine. Stai linistita! Ma descurc si cu asta...era si o chestie de bun simt ca te-ai folosit de masina...eu ti-am dat-o dupa 3 luni. Nu stiai nici sa pornesti din rampa, ai facut si scoala pe ea"
"Bun simt zici? Tu cand mi-ai dovedit ca ai asa ceva? Mi-ai dat masina de frica sa nu ma pierzi. A fost mereu o moneda cu care ma santajai. Daca puneai altfel problema te ajutam, dar asa...nici o sansa!"..."Nu-i nevoie" - imi raspunde..."Daca nu era nevoie nu cereai bai..." "Bai...???Aminteste-ti cine are nevoie de cine?"
"Ma santajezi acum...?Era inca o incercare Dani...era inca o incercare si tu ai dat (din nou) cu stangul in dreptul...eu am nevoie de tine in suflet!!!Era doar un pretext faza cu masina, ca sa intru in vorba cu tine..."
Cu vreo doua saptamani in urma am descoperit niste mesaje pe care Raul mi le trimisese in decembrie, in care imi scrie: "De curiozitate ti-am citit blogul zilele trecute si am aflat prin ce clipe grele ai trecut. Stiu ca nu te ajuta cu nimic compasiunea mea, dar vreau sa stii ca iti doresc tot binele din lume, ca imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin asa ceva si ca lucrurile astea s-au intamplat alaturi de un barbat care nu a stiut sa te aiba decat ca o proprietate. Imi doresc sa treci repede peste trauma fizica si usor peste cea sufleteasca. Chiar daca trenurile noastre nu mai au nici o gara comuna, accepta un gand bun din partea unui om care iti vrea binele. Nici chiar tu nu meritai asa ceva..."
Claudiu, tipul de care am pomenit in postarea precedenta, este un tip ambitios care lupta sa imi intre la sufletel... Imi doresc sa nu il fac sa sufere. Este atat de bun si ma face sa ma simt atat de bine, astfel incat nu vreau sa-l ranesc. I-am povestit de intamplarea cu Dani. Si am discutat atat de lejer si matur despre ce mi se intampla incat am ramas uimita. Am vorbit mult noaptea trecuta...despre trecut, prezent si viitor. Sunt deschisa si sincera. Nu vreau sa-l mint sau insel vreodata. Sunt sigura ca in toate greselile din trecut este si vina mea...De data asta insa, nu vreau sa dau cu stangul in dreptul...ca altii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comment