marți, 8 martie 2016

Iubesc...inca

A doua zi dupa ce a plecat:
- Daca o sa treaca? Il intreab eu cu lacrimi in ochi
- O sa treaca mai devreme sau mai tarziu.
- Daca o sa treaca si nu o sa mai vreau sa te vad. Stii ca am stabilit ca ramanem prieteni si ca ne vom mai vedea cand vin la Cluj.
- Asta tu ai spus, nu eu. Eu numai am aprobat.
- Pai cum? Nu o sa ne mai vedem? Stii ce Dani? Las-o balta! Nu cred ca mai are rost sa mai vorbim.
Si i-am inchis telefonul.

Ieri m-am intalnit cu Kadir, un tip de 25 de ani, student la medicina, de nationalitate turca. Am baut o ciocolata calda si am ras mult. M-a facut sa ies din starea pe care o aveam, motiv pentru care am stabilit sa ne vedem si a doua zi...la el. Ne-am sarutat si in acel moment am simtit o explozie launtrica, atat de puternica incat am izbucnit in plans. In timp ce buzele mi-erau atinse si mana mea ii mangaia ceafa, am realizat cat imi este de strain. Buzele lui Dani erau mai carnoase, ceafa ii era mai groasa, mainile mai puternice. Si atunci mi s-a facut brusc "rau", intelegand faptul ca de fapt eu nu eram acolo in calitate de amica precum ne propusesem sa fim. Eu eram acolo in calitate de "una pe care sa o futa de 8 martie". Mi-a luat flori. Niste flori galbene din alea de dus la morti. Cica sunt printre putinele persoane carora el i-a luat flori si ca ar trebui sa apreciez asta. Tot ma ruga sa mai stau, dar "raul" nu-mi trecea, ba parca se intensifica, motiv pentru care l-am rugat sa ma conduca acasa.
Ajunsa acasa am sters contul de pe Badoo, unde mai vorbesc cu diversi indivizi pentru a invinge plictiseala. Am blocat pe facebook un tip care insista si el sa ne vedem, si am luat laptopul in brate. Nu mai sunt cea care am fost. Nu mai vreau sex fara sa simt ceva pentru partener, si nici de dragul "artei" pentru ca am incetat de mult sa pictez...Ma urasc pentru cat am putut sa ma schimb...Pana si tocurile nu-mi mai stau bine. Imi pare bine in acelasi timp, pentru ca stiu ca nu era viata nici aia. O relatie parca iti taie din viata. Timpul trece si nu realizezi, desi iti propui sa o faci, ca nu te mai poti intoarce niciodata la ceea ce ai fost. Pentru ca o relatie te schimba o data cu timpul. Schimba perceptii, dorinte, vise, aspiratii...Cand relatia se destrama iti propui sa iti continui viata. Sa o continui de unde, daca nu mai esti cum ai fost? Sa o iei de la inceput? Unde e inceputul atata timp cat cunosti unul singur, a vietii in doi. Si atunci te trezesti ca aruncat din neant, in mijlocul unei realitati in care nu cunosti pe nimeni, si ce e si mai rau, nu te cunosti pe tine. Cum sa procedezi? Ce alegeri sa faci in continuare? Pentru ca sufletul nu e vindecat. Tanjeste inca dupa biciuirile acelea dureroase care il faceau fericit in felul lor.
Ma doare, fiindca iubesc...inca...

2 comentarii:

  1. Da stiu...dintr-o experienta ulterioara...te-am adaugat la lista mea de bloguri pe care le urmaresc. imi place foarte mult ce scrii!!pup

    RăspundețiȘtergere

comment