One of your favorite shows.
Aceasta cerinta se refera oare la show-urile de televiziune sau...
Pai daca vine vorba de televiziune imi place orice stire mondena, orice emisiune de lifestyle, si multe din documentarele de pe Discovery.
Daca vine vorba de show in general imi place extraordinar de mult sa merg la concerte in aer liber. Basul care vibreaza sufletul si energia celor din jur imi revitalizeaza mintea, trupul si sufletul.
Imi mai plac show-urile dansatoarelor la bara...Ma excita la nebunie sa vad femei cum danseaza lasciv si isi freaca diferite parti ale corpului de recele metalului...Am incercat si eu o data (doar de proba, fara spectatori) si este realmente imbatator sentimentul pe care o bara ti-l da cand te invarte nebuneste...
Imi place sa fac show...
luni, 27 august 2012
vineri, 24 august 2012
Ziua no.20
How important you think education is?
Foarte importanta...
Desi pe timpul scolii nu-mi placea mai deloc sa invat si mi se parea o povara bibliografia impusa pe timpul vacantei, acum recret si cred ca as fi putut face mai mult in aceasta privinta. Cred ca daca nu era mama mea, care pe tot timpul scolii si-a aratat severitatea, care ulterior s-a dovedit a fi foarte ajutatoare, cred ca aveam in amintire multe corijente. M-am bazat mult timp pe noroc, pe fler si pe inteligenta nativa, si doar in facultate (pe la sfarsitul ei) mi-am dat seama ca de fapt invat pentru mine si pentru nimeni altcineva.
Dorinta de a demonstra ceva, cuiva, tuturor de fapt, m-au determinat sa am rezultate bune. Am luat premiul intai pana in clasa a 5-a inclusiv si am iesit sefa de promotie in facultate. Un feedback m-a facut insa sa-mi dau seama ca desi am avut rezultate bune, desi am demonstrat ceea ce vroiam sa demonstrez, nu am nici o satisfactie. Nu ma intelegeti gresit...sunt multumita de statutul meu actual, dar destul de tarziu mi-am dat seama ca de fapt propria educatie este o latura care de ceva ani ma priveste...Am realizat asta in ultimul an, cand efectiv nu mai pot fi cea mai buna, si cand un sapte m-a facut cea mai fericita. Este un sapte pe care il merit pe deplin, pe care l-am obtinut fara sa copiez, fara sa apelez la fler, sau inteligenta nativa, si care ma face sa ma simt (mai) mandra decat un zece dobandit prin frauda. Am plans de fericire de doua ori datorita unui zece...in anul 1, semestrul 2 la T.I.B. si in anul 4 la ginecologie...Asta si pentru ca pe acestea le-am meritat cu adevarat, si care (inca) isi demonstreaza autenticitatea prin informatiile bine intiparite in minte.
Ceea ce vreau sa subliniez este ca nu conteaza nota, desi asta reflecta rezultatul studiului. Valoarea educatiei scolare, caci despre asta vorbim, nu releva din rezultate neaparat, mai ales ca in zilele noastre, subiectivitatea profesorilor strica adevarata clasare a elevilor. Valoarea educatiei se poate evidentia prin cultura generala dobandita, care se mentine mult in ani...Cartile citite, istoria si geografia propriei tari, putina cultura medicala, contureaza frumos bagajul de cunostinte. Dar cine mai tine cont printre tinerii din ziua de azi de aceste aspecte? Pentru ei altele reprezinta valorile...
Cultura mea generala nu este nici pe departe vasta, dar pot spune ca dobandesc cateva cunostinte care ma fac mandra de propria persoana. Iubesc limba romana si urasc greselile gramaticale. Iubesc medicina si urasc pseudocunostintele unora care isi autoadministreaza medicamente. Iubesc cartile (mi-am descoperit de putin timp aceasta pasiune-din pacate).
Educatia nu se refera numai la scoala. Educatia se dobandeste in timp cu multa rabdare si perseverenta. Valoare din ce in ce mai rar intalnita, educatia nu are nici o legatura cu snobismul, gelozia, invidia, frustrarea, barfa...Educatia reflecta fidel inteligenta...Si imi pare rau sa deduc ca suntem din ce in ce mai putin educati...
Foarte importanta...
Desi pe timpul scolii nu-mi placea mai deloc sa invat si mi se parea o povara bibliografia impusa pe timpul vacantei, acum recret si cred ca as fi putut face mai mult in aceasta privinta. Cred ca daca nu era mama mea, care pe tot timpul scolii si-a aratat severitatea, care ulterior s-a dovedit a fi foarte ajutatoare, cred ca aveam in amintire multe corijente. M-am bazat mult timp pe noroc, pe fler si pe inteligenta nativa, si doar in facultate (pe la sfarsitul ei) mi-am dat seama ca de fapt invat pentru mine si pentru nimeni altcineva.
Dorinta de a demonstra ceva, cuiva, tuturor de fapt, m-au determinat sa am rezultate bune. Am luat premiul intai pana in clasa a 5-a inclusiv si am iesit sefa de promotie in facultate. Un feedback m-a facut insa sa-mi dau seama ca desi am avut rezultate bune, desi am demonstrat ceea ce vroiam sa demonstrez, nu am nici o satisfactie. Nu ma intelegeti gresit...sunt multumita de statutul meu actual, dar destul de tarziu mi-am dat seama ca de fapt propria educatie este o latura care de ceva ani ma priveste...Am realizat asta in ultimul an, cand efectiv nu mai pot fi cea mai buna, si cand un sapte m-a facut cea mai fericita. Este un sapte pe care il merit pe deplin, pe care l-am obtinut fara sa copiez, fara sa apelez la fler, sau inteligenta nativa, si care ma face sa ma simt (mai) mandra decat un zece dobandit prin frauda. Am plans de fericire de doua ori datorita unui zece...in anul 1, semestrul 2 la T.I.B. si in anul 4 la ginecologie...Asta si pentru ca pe acestea le-am meritat cu adevarat, si care (inca) isi demonstreaza autenticitatea prin informatiile bine intiparite in minte.
Ceea ce vreau sa subliniez este ca nu conteaza nota, desi asta reflecta rezultatul studiului. Valoarea educatiei scolare, caci despre asta vorbim, nu releva din rezultate neaparat, mai ales ca in zilele noastre, subiectivitatea profesorilor strica adevarata clasare a elevilor. Valoarea educatiei se poate evidentia prin cultura generala dobandita, care se mentine mult in ani...Cartile citite, istoria si geografia propriei tari, putina cultura medicala, contureaza frumos bagajul de cunostinte. Dar cine mai tine cont printre tinerii din ziua de azi de aceste aspecte? Pentru ei altele reprezinta valorile...
Cultura mea generala nu este nici pe departe vasta, dar pot spune ca dobandesc cateva cunostinte care ma fac mandra de propria persoana. Iubesc limba romana si urasc greselile gramaticale. Iubesc medicina si urasc pseudocunostintele unora care isi autoadministreaza medicamente. Iubesc cartile (mi-am descoperit de putin timp aceasta pasiune-din pacate).
Educatia nu se refera numai la scoala. Educatia se dobandeste in timp cu multa rabdare si perseverenta. Valoare din ce in ce mai rar intalnita, educatia nu are nici o legatura cu snobismul, gelozia, invidia, frustrarea, barfa...Educatia reflecta fidel inteligenta...Si imi pare rau sa deduc ca suntem din ce in ce mai putin educati...
Ziua no.19
Disrespecting your parents
Nu am de ce sa-mi desconsider parintii. Datorita lor sunt aici. Cu toate ca acum ceva ani credeam ca am cei mai rai parinti de pe planeta, in momentul de fata nu pot sa zic decat ca ii iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru ei...
Nu am de ce sa-mi desconsider parintii. Datorita lor sunt aici. Cu toate ca acum ceva ani credeam ca am cei mai rai parinti de pe planeta, in momentul de fata nu pot sa zic decat ca ii iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru ei...
joi, 23 august 2012
Ziua no.17
Your highs and lows of this past year.
Highs:
- Am absolvit facultatea cu media cea mai mare fiind sefa de promotie;
- Am intrat la buget la masterul mult dorit de Terapie Intensiva la Cluj-Napoca;
- M-am mutat cu iubitul meu in chirie la Cluj-Napoca, decizie pe care o consider una dintre cele mai bune;
- M-am perfectionat in gatit: am facut ciorba de burta, cozonaci, sarmale si mi-au iesit minunat;
- Am cunoscut-o personal pe Laura Andresan;
- M-am fotografiat cu (aproape) toti cantaretii renumiti din tara;
- Am participat la prima Conferinta orala, unde am prezentat o lucrare;
- Am reusit sa sarbatoresc impreuna cu iubitul meu sase ani de relatie;
- Am devenit mai responsabila, mai ordonata;
- Am luat examenul pentru un post de asistent medical pe Terapie Intensiva; acum lucrez la Institutul Regional de Gastrologie si Hepatologie Cluj-Napoca.
Lows:
- Nu am reusit sa slabesc asa cum mi-am propus;
- Nu am reusit sa ma las de fumat;
- Nu mi-am dat licenta la a doua facultate (psihologie la Spiru Haret);
- Nu am citit atat cat mi-as fi dorit;
- Nu am calatorit atat cat mi-as fi dorit.
Highs:
- Am absolvit facultatea cu media cea mai mare fiind sefa de promotie;
- Am intrat la buget la masterul mult dorit de Terapie Intensiva la Cluj-Napoca;
- M-am mutat cu iubitul meu in chirie la Cluj-Napoca, decizie pe care o consider una dintre cele mai bune;
- M-am perfectionat in gatit: am facut ciorba de burta, cozonaci, sarmale si mi-au iesit minunat;
- Am cunoscut-o personal pe Laura Andresan;
- M-am fotografiat cu (aproape) toti cantaretii renumiti din tara;
- Am participat la prima Conferinta orala, unde am prezentat o lucrare;
- Am reusit sa sarbatoresc impreuna cu iubitul meu sase ani de relatie;
- Am devenit mai responsabila, mai ordonata;
- Am luat examenul pentru un post de asistent medical pe Terapie Intensiva; acum lucrez la Institutul Regional de Gastrologie si Hepatologie Cluj-Napoca.
Lows:
- Nu am reusit sa slabesc asa cum mi-am propus;
- Nu am reusit sa ma las de fumat;
- Nu mi-am dat licenta la a doua facultate (psihologie la Spiru Haret);
- Nu am citit atat cat mi-as fi dorit;
- Nu am calatorit atat cat mi-as fi dorit.
Ziua no.16
Your views on mainstream music.
Muzica este pentru mine cert indispensabila. Ascult mai multe genuri de muzica in functie de stare. Imi place sa ascult indeosebi Beyonce si Rihanna, dar nu ma feresc de muzica clasica, atunci cand vreau sa ma relaxez sau surprinzator de manele cand sunt sub influenta alcoolului si vreau sa dansez. De la un timp imi place si muzica populara, care poate sa aduca melancolie, sau dimpotriva fericire in starea de spirit.
Nu cred intr-un curent muzical, asa cum de altfel nu cred in trand-uri de moda. Consider ca persoanele care respecta un tipar, nu au personalitate, nu au imaginatie. Este monoton, si comunist sa-ti placa ceva ce este impus de societate.
Nu ma feresc sa recunosc (asa cum multi o fac), ca-mi plac toate genurile de muzica, si ca ascult in functie de stare orice...
Muzica este pentru mine cert indispensabila. Ascult mai multe genuri de muzica in functie de stare. Imi place sa ascult indeosebi Beyonce si Rihanna, dar nu ma feresc de muzica clasica, atunci cand vreau sa ma relaxez sau surprinzator de manele cand sunt sub influenta alcoolului si vreau sa dansez. De la un timp imi place si muzica populara, care poate sa aduca melancolie, sau dimpotriva fericire in starea de spirit.
Nu cred intr-un curent muzical, asa cum de altfel nu cred in trand-uri de moda. Consider ca persoanele care respecta un tipar, nu au personalitate, nu au imaginatie. Este monoton, si comunist sa-ti placa ceva ce este impus de societate.
Nu ma feresc sa recunosc (asa cum multi o fac), ca-mi plac toate genurile de muzica, si ca ascult in functie de stare orice...
luni, 20 august 2012
Ziua no.15
Your favorite Tumblrs
Poate o sa vi se para amuzant dar nu pot scrie nimic la aceasta postare pana nu ma lamureste cineva ce naiba inseamna "Tumblrs"...
Poate o sa vi se para amuzant dar nu pot scrie nimic la aceasta postare pana nu ma lamureste cineva ce naiba inseamna "Tumblrs"...
vineri, 17 august 2012
Ziua no.14
Your earliest memory
Era o seara inorata in care vantul batea puternic si lumini se intrezareau in departare. Mama trebuia sa plece la schimbul trei, asadar m-a lasat la o matusa indepartata, batrana si urata. Dupa plecarea mamei de acasa, furtuna s-a apropiat de orasul nostru, dezlantuindu-se cu tunete si fulgere puternice. Mi-era foarte frica si stiu ca m-am ascuns sub plapuma. Cand eram mica imi imaginam ca daca inchid ochii luminile se sting, sau daca ma ascund sub plapuma si tin ochii stransi ma voi teleporta altundeva. Mi-as fi dorit sa fiu atunci alaturi de bunicii mei care ma iubeau nespus si care cu siguranta ma linisteau, inlaturand frica de luminile si zgomotul de afara. Nu s-a intamplat...eram tot acolo alaturi de vrajitoarea aia care stiu ca deschisesera geamurile sa ma inspaimante si mai tare si care statea pe un fotoliu razand de mine...M-am dus fugind spre usa de la intrare, si stand in genunchi am inceput sa zbier din toti rarunchii dupa scumpa mea mama care nu mai venea...
Cred ca aveam patru ani pe atunci...si de atunci mi-e frica de tunete si de fulgere...
Era o seara inorata in care vantul batea puternic si lumini se intrezareau in departare. Mama trebuia sa plece la schimbul trei, asadar m-a lasat la o matusa indepartata, batrana si urata. Dupa plecarea mamei de acasa, furtuna s-a apropiat de orasul nostru, dezlantuindu-se cu tunete si fulgere puternice. Mi-era foarte frica si stiu ca m-am ascuns sub plapuma. Cand eram mica imi imaginam ca daca inchid ochii luminile se sting, sau daca ma ascund sub plapuma si tin ochii stransi ma voi teleporta altundeva. Mi-as fi dorit sa fiu atunci alaturi de bunicii mei care ma iubeau nespus si care cu siguranta ma linisteau, inlaturand frica de luminile si zgomotul de afara. Nu s-a intamplat...eram tot acolo alaturi de vrajitoarea aia care stiu ca deschisesera geamurile sa ma inspaimante si mai tare si care statea pe un fotoliu razand de mine...M-am dus fugind spre usa de la intrare, si stand in genunchi am inceput sa zbier din toti rarunchii dupa scumpa mea mama care nu mai venea...
Cred ca aveam patru ani pe atunci...si de atunci mi-e frica de tunete si de fulgere...
joi, 16 august 2012
Ziua no.13
Somewhere you'd like to move or visit.
Pana acum am vizitat Portugalia si Spania, locuri care mi-au placut enorm, indeosebi pentru ca sunt tari latine. Spania (Barcelona) mi-a ramas in suflet si prin urmare acesta este locul unde mi-ar placea sa ma stabilesc la un moment dat (insa nu definitiv).
Mi-ar placea din suflet sa am posibilitatea sa vizitez propria tara, pentru ca atat cat mi-a fost dat sa vad, tara noastra este realmente minunata...Pacat insa de (unii) locuitori de-ai ei care nu ne-o uratesc dar ne fac, pe cei care vrem valoare, sa ne indepartam de ea...Eu imi doresc ca indiferent unde voi ajunge vreodata sa ma intorc in Romania...Aici ma simt realmente in largul meu.
Mi-ar placea sa vizitez, dar doar in regim de vacanta, India, China, Japonia, Brazilia, Statele Unite ale Americii (Las Vegas, New York).
Imi doresc sa ajung in Suedia la nasul meu de botez.
Mi-ar placea sa profesez o perioada in Anglia, de preferat in capitala...
Vreau sa vad Parisul alaturi de iubitul meu...
Nu cred ca am prea multe pretentii...Sunt doar dorinte care poate la un moment dat mi se vor implini...Apropo de dorinte...Anul trecut pe vremea asta imi doream nespus sa vad oceanul...Anul acesta dorinta mi s-a implinit vizitand Porto si Lisabona...Nici daca planuiam dorinta nu mi se implinea...S-a indeplinit de la sine, cu ocazia unui schimb de experienta cu facultatea...
Imi place sa zbor cu avionul la nebunie...asadar nu voi rata nici o ocazie sa o fac...
Cu siguranta la pensie (sau pana atunci) o sa am ocazia sa bifez pe lista toate cele descrise mai sus...
Pana acum am vizitat Portugalia si Spania, locuri care mi-au placut enorm, indeosebi pentru ca sunt tari latine. Spania (Barcelona) mi-a ramas in suflet si prin urmare acesta este locul unde mi-ar placea sa ma stabilesc la un moment dat (insa nu definitiv).
Mi-ar placea din suflet sa am posibilitatea sa vizitez propria tara, pentru ca atat cat mi-a fost dat sa vad, tara noastra este realmente minunata...Pacat insa de (unii) locuitori de-ai ei care nu ne-o uratesc dar ne fac, pe cei care vrem valoare, sa ne indepartam de ea...Eu imi doresc ca indiferent unde voi ajunge vreodata sa ma intorc in Romania...Aici ma simt realmente in largul meu.
Mi-ar placea sa vizitez, dar doar in regim de vacanta, India, China, Japonia, Brazilia, Statele Unite ale Americii (Las Vegas, New York).
Imi doresc sa ajung in Suedia la nasul meu de botez.
Mi-ar placea sa profesez o perioada in Anglia, de preferat in capitala...
Vreau sa vad Parisul alaturi de iubitul meu...
Nu cred ca am prea multe pretentii...Sunt doar dorinte care poate la un moment dat mi se vor implini...Apropo de dorinte...Anul trecut pe vremea asta imi doream nespus sa vad oceanul...Anul acesta dorinta mi s-a implinit vizitand Porto si Lisabona...Nici daca planuiam dorinta nu mi se implinea...S-a indeplinit de la sine, cu ocazia unui schimb de experienta cu facultatea...
Imi place sa zbor cu avionul la nebunie...asadar nu voi rata nici o ocazie sa o fac...
Cu siguranta la pensie (sau pana atunci) o sa am ocazia sa bifez pe lista toate cele descrise mai sus...
Ziua no.12
Bullet you whole day
Care zi? Pai nu stiu ce zi sa aleg avand in vedere ca sunt in urma cu postarile...Ieri...a fost zi de sarbatoare, asadar o descriu pe aceasta:
Care zi? Pai nu stiu ce zi sa aleg avand in vedere ca sunt in urma cu postarile...Ieri...a fost zi de sarbatoare, asadar o descriu pe aceasta:
- La 9 jumatate m-am trezit;
- La 10 am fost la biserica;
- Pana la 11 jumatate cand am ajuns acasa; al meu era deja trezit;
- Am luat micul dejun impreuna;
- Ne-am imbracat si am mers la cumparaturi;
- Am revenit acasa ca sa lasam cumparaturile si apoi am mers la mall pentru o...plimbare;
- Mi-am achizitionat niste ghetute superbe de la Zara (la super reducere) si am servit o prajitura cu crema de branza si visine (incalcand drastic regulile dietei) ;
- Am ajuns acasa si mi-am facut mani-pedi timp in care al meu s-a dus la un client;
- Am facut putina ordine prin casa, am facut baie si apoi....patul;
- Am facut dragoste si apoi ne-am uitat pana mai tarziu la televizor.
marți, 14 august 2012
Ziua no.11
Put your iPod on shuffle and write 10 songs that pop up.
1. Rihanna - Where have you been
2. Beyonce - Run the world (girls)
3. Beyonce - I was here
4. Guess Who - Decat sa minti
5. Connect - R - Vara nu dorm
6. Kamelia - Prima oara
7. Grasu' - Turbofin
8. Guess Who - Tot mai sus
9. Mandinga - Zaleilah
10. CRBL - K boom
Si lista poate continua...
1. Rihanna - Where have you been
2. Beyonce - Run the world (girls)
3. Beyonce - I was here
4. Guess Who - Decat sa minti
5. Connect - R - Vara nu dorm
6. Kamelia - Prima oara
7. Grasu' - Turbofin
8. Guess Who - Tot mai sus
9. Mandinga - Zaleilah
10. CRBL - K boom
Si lista poate continua...
luni, 13 august 2012
Ziua no.10
Discuss your first love and first kiss.
Primul meu sarut a fost undeva pe la 12 ani si cred ca este unul dintre lucrurile pe care le regret cel mai mult. Nu era nici momentul, nici locul si nici persoana potrivita pentru acest lucru...Asadar nu vreau sa intru in amanunte...Prietenii stiu de ce!!!
Prima mea iubire a fost la 15 ani jumatate. Eram la sfarsitul clasei a 8-a cand l-am cunoscut pe fratele mai mare a unui coleg de clasa. Eu cu o colega am mers la el acasa pentru a cauta pe internet rezultatele la capacitate. Cand am strans mana cu el pentru a face cunostinta am simtit pentru prima data fluturasii dulci ai iubirii. Eram mica, naiva dar era poate cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat pana atunci. Au urmat intalniri, plimbari sub clar de luna, cadouri dragute...Ma indragostisem de el...iubeam pentru prima oara (desi daca ar fi sa definesc acum termenul "iubire" nu pot spune acelasi lucru). Au urmat intalnirile la el, unde am descoperit (prin masturbare reciproca) pentru prima data orgasmul alaturi de un barbat (caci deja stiam ce e...). Intr-o zi de toamna (5 octombrie) m-a condus la un apartament din blocul in care locuia. Covor de trandafiri, drum luminat de lumanari, un pat imens, muzica in surdina, si o felicitare cu un trandafir ce ma asteptau in pat. Ne-am dezbracat timizi, ne-am sarutat indelung si inevitabilul s-a produs. Eram atat de speriata...ma durea si sangeram...dar el m-a inteles si mi-a fost alaturi... Sunt fericita acum pentru simplul motiv ca prima data a fost frumos...Il iubeam, ma iubea, decorul era minunat. Singurul lucru pe care il regret este acela ca s-a intamplat (parca) prea devreme... Totusi sunt multumita...Am auzit povesti cutremuratoare de la fete care si-au pierdut virginitatea prin te miri ce bude infecte, la chefuri de apartament, beti crita...
Ne-am despartit din prostie pe 12 aprilie...adica exact de ziua mea. Imi parea rau pentru parintii lui pe care incepusem sa-i indragesc...imi parea rau pentru fratele lui, pentru el...pentru noi.
Au fost 8 luni frumoase. A doua zi mi-a cerut inapoi toate cadourile de la el...i le-am dat promitandu-mi ca nu am sa mai iubesc vreodata vreun barbat si crezand ca totul se termina acolo...
...dar acolo a inceput de fapt...
Primul meu sarut a fost undeva pe la 12 ani si cred ca este unul dintre lucrurile pe care le regret cel mai mult. Nu era nici momentul, nici locul si nici persoana potrivita pentru acest lucru...Asadar nu vreau sa intru in amanunte...Prietenii stiu de ce!!!
Prima mea iubire a fost la 15 ani jumatate. Eram la sfarsitul clasei a 8-a cand l-am cunoscut pe fratele mai mare a unui coleg de clasa. Eu cu o colega am mers la el acasa pentru a cauta pe internet rezultatele la capacitate. Cand am strans mana cu el pentru a face cunostinta am simtit pentru prima data fluturasii dulci ai iubirii. Eram mica, naiva dar era poate cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat pana atunci. Au urmat intalniri, plimbari sub clar de luna, cadouri dragute...Ma indragostisem de el...iubeam pentru prima oara (desi daca ar fi sa definesc acum termenul "iubire" nu pot spune acelasi lucru). Au urmat intalnirile la el, unde am descoperit (prin masturbare reciproca) pentru prima data orgasmul alaturi de un barbat (caci deja stiam ce e...). Intr-o zi de toamna (5 octombrie) m-a condus la un apartament din blocul in care locuia. Covor de trandafiri, drum luminat de lumanari, un pat imens, muzica in surdina, si o felicitare cu un trandafir ce ma asteptau in pat. Ne-am dezbracat timizi, ne-am sarutat indelung si inevitabilul s-a produs. Eram atat de speriata...ma durea si sangeram...dar el m-a inteles si mi-a fost alaturi... Sunt fericita acum pentru simplul motiv ca prima data a fost frumos...Il iubeam, ma iubea, decorul era minunat. Singurul lucru pe care il regret este acela ca s-a intamplat (parca) prea devreme... Totusi sunt multumita...Am auzit povesti cutremuratoare de la fete care si-au pierdut virginitatea prin te miri ce bude infecte, la chefuri de apartament, beti crita...
Ne-am despartit din prostie pe 12 aprilie...adica exact de ziua mea. Imi parea rau pentru parintii lui pe care incepusem sa-i indragesc...imi parea rau pentru fratele lui, pentru el...pentru noi.
Au fost 8 luni frumoase. A doua zi mi-a cerut inapoi toate cadourile de la el...i le-am dat promitandu-mi ca nu am sa mai iubesc vreodata vreun barbat si crezand ca totul se termina acolo...
...dar acolo a inceput de fapt...
Ziua no.9
How you hope your future will be like?
Desi am mai scris despre asta in postarea "Ziua no.2" as putea sa dezvolt totusi putin aici...
Pai am 24 de ani si 4 luni... viitorul pentru mine incepe de...maine sau nu mai degraba viitorul incepe din secunda urmatoare. Am invatat in tot acest timp ca lucrurile in viata sunt relative si ca planurile de viitor nu sunt decat niste prostii caci oricum lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample...Precum am spus...daca planurile se indeplinesc totul este de fapt o simpla coincidenta.
Ar fi imposibil sa spun ca nu am dorinte sau teluri. Imi doresc un viitor luminos. Imi doresc sanatate, fericire alaturi de cei dragi...
In urmatorul an vreau sa-mi termin masterul cu bine si sa acumulez experienta de lucru; vara viitoare vreau sa merg in vacanta in Grecia sau orice alta tara cu litoral frumos.
In urmatorii doi ani vreau sa fiu ceruta de sotie...si vreau sa plec...
In urmatorii trei ani vreau sa ma marit...
In urmatorii patru ani vreau sa am un copil...
Si cred ca dorintele se opresc deocamdata aici...
Nu vreau totusi sa cred ca va fi precum am spus mai sus...Lucrurile se pot schimba intre timp. Vreau totusi sa nu ma mai gandesc la alte timpuri si sa-mi traiesc frumos prezentul. Daca prezentul este minunat sansele cresc ca viitorul sa fie la fel, si in acest fel sa fie si trecutul...
Desi am mai scris despre asta in postarea "Ziua no.2" as putea sa dezvolt totusi putin aici...
Pai am 24 de ani si 4 luni... viitorul pentru mine incepe de...maine sau nu mai degraba viitorul incepe din secunda urmatoare. Am invatat in tot acest timp ca lucrurile in viata sunt relative si ca planurile de viitor nu sunt decat niste prostii caci oricum lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample...Precum am spus...daca planurile se indeplinesc totul este de fapt o simpla coincidenta.
Ar fi imposibil sa spun ca nu am dorinte sau teluri. Imi doresc un viitor luminos. Imi doresc sanatate, fericire alaturi de cei dragi...
In urmatorul an vreau sa-mi termin masterul cu bine si sa acumulez experienta de lucru; vara viitoare vreau sa merg in vacanta in Grecia sau orice alta tara cu litoral frumos.
In urmatorii doi ani vreau sa fiu ceruta de sotie...si vreau sa plec...
In urmatorii trei ani vreau sa ma marit...
In urmatorii patru ani vreau sa am un copil...
Si cred ca dorintele se opresc deocamdata aici...
Nu vreau totusi sa cred ca va fi precum am spus mai sus...Lucrurile se pot schimba intre timp. Vreau totusi sa nu ma mai gandesc la alte timpuri si sa-mi traiesc frumos prezentul. Daca prezentul este minunat sansele cresc ca viitorul sa fie la fel, si in acest fel sa fie si trecutul...
sâmbătă, 11 august 2012
Ziua no. 8
A moment you felt the most satisfied with your life.
Ar fi multe intamplarile care m-au facut sa fiu fericita dar nu cred ca a existat pana acum acel moment care sa ma copleseasca...Cred ca nasterea copilului meu va fi unul dintre cele mai frumoase intamplari a vietii mele, moment care probabil am sa-l descriu cel mai cel...
Imi place sa gust fericirea in doze mici...si des. Fericirea e un drog, care determina secretia de endorfine care sunt neurotransmitatori, ca si dopamina si serotonina, cu efect antialgic.
Iata momentele de fericire pe care le savurez de fiecare data ca un elixir dulce:
- de fiecare data cand ma alinta iubitul, inclusiv la fiecare orgasm;
- de fiecare data cand am rezultate bune...si acum tin minte primul 10 la TIB sau 10 la Gineco...Atunci am plans de fericire si am simtit momentul incredibil de intens;
- de fiecare data cand o sun pe mama si-mi spune ca acasa toate sunt bune si frumoase;
- de fiecare data cand imi fac prieteni buni si cand rad alaturi de ei;
- de fiecare data cand mananc inghetata...
Si dah sunt multe momentele...
Cineva mi-a spus ca fericirea nu trebuie asteptata de la altcineva...Fericirea vine din tine!!!
Ar fi multe intamplarile care m-au facut sa fiu fericita dar nu cred ca a existat pana acum acel moment care sa ma copleseasca...Cred ca nasterea copilului meu va fi unul dintre cele mai frumoase intamplari a vietii mele, moment care probabil am sa-l descriu cel mai cel...
Imi place sa gust fericirea in doze mici...si des. Fericirea e un drog, care determina secretia de endorfine care sunt neurotransmitatori, ca si dopamina si serotonina, cu efect antialgic.
Iata momentele de fericire pe care le savurez de fiecare data ca un elixir dulce:
- de fiecare data cand ma alinta iubitul, inclusiv la fiecare orgasm;
- de fiecare data cand am rezultate bune...si acum tin minte primul 10 la TIB sau 10 la Gineco...Atunci am plans de fericire si am simtit momentul incredibil de intens;
- de fiecare data cand o sun pe mama si-mi spune ca acasa toate sunt bune si frumoase;
- de fiecare data cand imi fac prieteni buni si cand rad alaturi de ei;
- de fiecare data cand mananc inghetata...
Si dah sunt multe momentele...
Cineva mi-a spus ca fericirea nu trebuie asteptata de la altcineva...Fericirea vine din tine!!!
vineri, 10 august 2012
Ziua no.7
Your zodiac sign and if you think it fits your personality.
Sunt in zodia berbec. Nativii din aceasta zodie sunt descrisi ca fiind incapatanati, ambitiosi, sociabili, iubitori. Cred ca aceste aspecte ma caracterizeaza pe deplin. Nu-mi place insa ca se spune ca berbecii nu se potrivesc cu fecioarele...si iubitul meu este fecioara...
Mai multe despre zodia Berbec click aici.
Sunt in zodia berbec. Nativii din aceasta zodie sunt descrisi ca fiind incapatanati, ambitiosi, sociabili, iubitori. Cred ca aceste aspecte ma caracterizeaza pe deplin. Nu-mi place insa ca se spune ca berbecii nu se potrivesc cu fecioarele...si iubitul meu este fecioara...
Mai multe despre zodia Berbec click aici.
joi, 9 august 2012
Ziua no.6
Write 30 interesting facts about yourself.
Foarte dificila aceasta provocare...Nu cred ca pot enumera atatea lucruri interesante despre mine...
1. Cand eram mica nu-mi placea numele meu. Vroiam sa ma cheme Andreea. Acum imi ador numele pentru ca ma...caracterizeaza.
2. Desi am (doar) 24 de ani mi-e foarte frica de batranete. Tocmai de aceea am inceput deja cu remedii antiaging.
3. Sunt super complexata de faptul ca sunt supraponderala.
4. Sunt (insa) o gurmanda...
5. ...pentru ca imi place la nebunie sa gatesc.
6. Imi place sa fiu inconjurata de oameni.
7. Imi place sa iubesc, sa ma impac bine cu toata lumea (desi constientizez ca asta e imposibil).
8. Sunt intr-o relatie de sase ani.
9. Imi iubesc jumatatea si mi-l doresc ca sot si tata al copilului meu.
10. Imi doresc doar un copil si daca ar fii posibil sa fie fata ar fi minunat.
11. Imi iubesc parintii desi cand eram mica nu credeam ca voi zice vreodata asta din tot sufletul.
12. Am avut o copilarie minunata.
13. Am o surioara minunata pe care o iubesc la infinit.
14. Nu-mi cunosc (inca) stilul vestimentar dar lumea ma lauda deseori.
15. Pictez, am facut Scoala Populara de Arte, dar nu ma consider un artist.
16. Anna Lesko m-a inspirat o perioada.
17. Sustin sexul bun si sanatos. Lucrarea mea de licenta s-a numit "Boli cu transmitere sexuala", si a continut un studiu despre nivelul de cunostinte sexuale a tinerilor liceeani.
18. Imi place Laura Andresan pe care o iubesc pentru omul care se ascunde in spatele atator prejudecati.
19. Am iubit cativa barbati pana acum, dar fiecare varsta ofera o perceptie diferita a acestui sentiment. Acum sunt convinsa ca iubesc cu adevarat.
20. Sunt ambitioasa si de obicei nu ma las pana nu reusesc ceea ce imi propun.
21. Sunt incapatanata si foarte greu imi schimb parerea...
22. Iert dar nu uit. Iert si ma fac ca uit...
23. Am cautat toata viata o prietena...In ultimul timp nu am mai cautat-o si a venit ea la mine...Te iubesc Adriana.
24. Imi place ordinea si curatenia.
25. Imi place sexul.
26. Imi place sa fumez. Desi imi doresc sa ma las si am avut cateva tentative...nu am reusit.
27. Vreau sa lucrez in strainatate.
28. Imi doresc sa fac si altceva in afara de asistenta medicala. Mi-as dori sa am propriul salon de infrumusetare.
29. Imi pace sa calatoresc si sa zbor cu avionul (la nebunie). Imi place apa si sa vizionez filmul.
30. Ador sa fiu independenta.
Cele 30 de lucruri despre mine (desi initial mi se pareau foarte multe), le-am scris dintr-o rasuflare, fara sa am vreo ezitare, fara sa ma impotmolesc...Deci ceea ce am scris mai sus este cat se poate de autentic...este cat se poate de...eu!!!
Foarte dificila aceasta provocare...Nu cred ca pot enumera atatea lucruri interesante despre mine...
1. Cand eram mica nu-mi placea numele meu. Vroiam sa ma cheme Andreea. Acum imi ador numele pentru ca ma...caracterizeaza.
2. Desi am (doar) 24 de ani mi-e foarte frica de batranete. Tocmai de aceea am inceput deja cu remedii antiaging.
3. Sunt super complexata de faptul ca sunt supraponderala.
4. Sunt (insa) o gurmanda...
5. ...pentru ca imi place la nebunie sa gatesc.
6. Imi place sa fiu inconjurata de oameni.
7. Imi place sa iubesc, sa ma impac bine cu toata lumea (desi constientizez ca asta e imposibil).
8. Sunt intr-o relatie de sase ani.
9. Imi iubesc jumatatea si mi-l doresc ca sot si tata al copilului meu.
10. Imi doresc doar un copil si daca ar fii posibil sa fie fata ar fi minunat.
11. Imi iubesc parintii desi cand eram mica nu credeam ca voi zice vreodata asta din tot sufletul.
12. Am avut o copilarie minunata.
13. Am o surioara minunata pe care o iubesc la infinit.
14. Nu-mi cunosc (inca) stilul vestimentar dar lumea ma lauda deseori.
15. Pictez, am facut Scoala Populara de Arte, dar nu ma consider un artist.
16. Anna Lesko m-a inspirat o perioada.
17. Sustin sexul bun si sanatos. Lucrarea mea de licenta s-a numit "Boli cu transmitere sexuala", si a continut un studiu despre nivelul de cunostinte sexuale a tinerilor liceeani.
18. Imi place Laura Andresan pe care o iubesc pentru omul care se ascunde in spatele atator prejudecati.
19. Am iubit cativa barbati pana acum, dar fiecare varsta ofera o perceptie diferita a acestui sentiment. Acum sunt convinsa ca iubesc cu adevarat.
20. Sunt ambitioasa si de obicei nu ma las pana nu reusesc ceea ce imi propun.
21. Sunt incapatanata si foarte greu imi schimb parerea...
22. Iert dar nu uit. Iert si ma fac ca uit...
23. Am cautat toata viata o prietena...In ultimul timp nu am mai cautat-o si a venit ea la mine...Te iubesc Adriana.
24. Imi place ordinea si curatenia.
25. Imi place sexul.
26. Imi place sa fumez. Desi imi doresc sa ma las si am avut cateva tentative...nu am reusit.
27. Vreau sa lucrez in strainatate.
28. Imi doresc sa fac si altceva in afara de asistenta medicala. Mi-as dori sa am propriul salon de infrumusetare.
29. Imi pace sa calatoresc si sa zbor cu avionul (la nebunie). Imi place apa si sa vizionez filmul.
30. Ador sa fiu independenta.
Cele 30 de lucruri despre mine (desi initial mi se pareau foarte multe), le-am scris dintr-o rasuflare, fara sa am vreo ezitare, fara sa ma impotmolesc...Deci ceea ce am scris mai sus este cat se poate de autentic...este cat se poate de...eu!!!
miercuri, 8 august 2012
Ziua no.5
A time you thought about ending your own life
Cred ca as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am gandit cum ar fi sa...nu mai fiu. Acum rad cand ma gandesc, dar aproape dupa fiecare despartire mi-am dorit sa mor, indeosebi cand a fost vorba de S sau L. Durerea provocata de decesul bunicului meu a fost un alt moment cand credeam ca nu mai are rost sa traiesc...
Dar le intrece pe toate intamplarea cand, singura fiind in Spania, am fost anuntata la telefon de iubitul meu (actual) ca ne despartim. Gresisem eu...recunosc, dar vorbele lui, felul in care au fost spuse au fost atat de dureroase incat mi-a incetosat gandirea. Sustin in continuare (am mai descris intr-un post) ca senzatia de suferinta este uneori placuta. Nu sunt deloc sadica, dar atunci am plans pana m-a apucat frisonul; ochii mi-au secat si nu mai aveau lacrimi...la fiecare suspin un fior rece imi aluneca in jos pe coloana...Cand plangeam vedeam totul in ceata...La un moment dat - cum stateam la etajul 8 - m-am uitat in jos si am avut senzatia ca cineva ma cheama sa o fac... Ma uitam in jos si lacrimi grele imi cadeau una cate una in negura noptii, spre...moarte...Si moartea ma chema cu o voce suava, ademenitoare. Am avut insa taria sa cred ca lucrurile se pot totusi remedia si ca ar fi un mare pacat sa mor dupa ce am investit atat in mine. Imi imaginam parintii langa propriul meu sicriu, cum plang si se intreaba intr-una de ce...Mi-l imaginam pe al meu cum innebuneste de dorul meu si cum imi viziteaza zilnic mormantul... Toate acestea m-au facut sa-mi revin si sa-mi dau seama ca sinuciderea ar fi cea mai proasta alegere.
De atunci cred ca nu as putea face niciodata asa ceva...Nu mi-as face nici un bine, ca sa nu mai vorbim de cei dragi. Stand stramb si judecand drept, chiar ma gandeam cat de slabi trebuie sa fie sinucigasii...Cat de nerespectuosi fata de darul oferit de Dumnezeu, cat de nepasatori fata de ce se va intampla ulterior, cat de egoisti, cat de...bolnavi. Sunt norocoasa...sunt norocoasa pentru ca ma gandesc ca din miile de spermatozoizi ce alergau ca nebunii dupa ovulul lui maica-mea, tocmai ala din care m-am facut eu, a ajuns sa il strapunga...Si asta ma face sa nu mai vreau sa ma gandesc vreodata la moarte.
Cred ca as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am gandit cum ar fi sa...nu mai fiu. Acum rad cand ma gandesc, dar aproape dupa fiecare despartire mi-am dorit sa mor, indeosebi cand a fost vorba de S sau L. Durerea provocata de decesul bunicului meu a fost un alt moment cand credeam ca nu mai are rost sa traiesc...
Dar le intrece pe toate intamplarea cand, singura fiind in Spania, am fost anuntata la telefon de iubitul meu (actual) ca ne despartim. Gresisem eu...recunosc, dar vorbele lui, felul in care au fost spuse au fost atat de dureroase incat mi-a incetosat gandirea. Sustin in continuare (am mai descris intr-un post) ca senzatia de suferinta este uneori placuta. Nu sunt deloc sadica, dar atunci am plans pana m-a apucat frisonul; ochii mi-au secat si nu mai aveau lacrimi...la fiecare suspin un fior rece imi aluneca in jos pe coloana...Cand plangeam vedeam totul in ceata...La un moment dat - cum stateam la etajul 8 - m-am uitat in jos si am avut senzatia ca cineva ma cheama sa o fac... Ma uitam in jos si lacrimi grele imi cadeau una cate una in negura noptii, spre...moarte...Si moartea ma chema cu o voce suava, ademenitoare. Am avut insa taria sa cred ca lucrurile se pot totusi remedia si ca ar fi un mare pacat sa mor dupa ce am investit atat in mine. Imi imaginam parintii langa propriul meu sicriu, cum plang si se intreaba intr-una de ce...Mi-l imaginam pe al meu cum innebuneste de dorul meu si cum imi viziteaza zilnic mormantul... Toate acestea m-au facut sa-mi revin si sa-mi dau seama ca sinuciderea ar fi cea mai proasta alegere.
De atunci cred ca nu as putea face niciodata asa ceva...Nu mi-as face nici un bine, ca sa nu mai vorbim de cei dragi. Stand stramb si judecand drept, chiar ma gandeam cat de slabi trebuie sa fie sinucigasii...Cat de nerespectuosi fata de darul oferit de Dumnezeu, cat de nepasatori fata de ce se va intampla ulterior, cat de egoisti, cat de...bolnavi. Sunt norocoasa...sunt norocoasa pentru ca ma gandesc ca din miile de spermatozoizi ce alergau ca nebunii dupa ovulul lui maica-mea, tocmai ala din care m-am facut eu, a ajuns sa il strapunga...Si asta ma face sa nu mai vreau sa ma gandesc vreodata la moarte.
Ziua no.4
Your views on religion
Religia - o fraza de dansii inventata
Ca cu ai ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osanda ca vita de la plug?
Mihai Eminescu - Imparat si proletar
Nu am fost crescuta in spirit credincios. Nu am fost dusa la biserica duminica si nu am avut icoane in casa. Asta m-a facut sa cred ca biserica este o constructie unde merg babele si barfesc, ca preotul e si el om si ca si el se masturbeaza, ca icoanele sunt chip cioplit, ca Biblia este de fapt un basm popular si ca moastele sunt simple oseminte. Am ajuns insa la o varsta la care simt nevoia sa ma indrept spre Dumnezeu.
Cred si am crezut mereu in Dumnezeu...dar eram convinsa ca singura dovada este sa port credinta in suflet si atat. Este ca si ascultatul muzicii...Admir persoanele care asculta rock si nu se imbraca in negru. Cei cu plete si tricou Metallica sunt dupa parerea mea lipsiti de incredere in propria persoana si in propriile gusturi, avand nevoia de aparteneta la un grup. La fel cred(eam) si despre credinta, ca reprezinta nevoia de apartenenta la un grup, care are aceleasi principii si credinta. Sa fie oare ceva mai presus de atat, si sa avem nevoia de credinta in ceva supraomenesc care ne poate ajuta cand avem nevoie? Dar de ce ne indreptam spre Dumnezeu doar atunci cand avem nevoie? De ce nu putem fi permanent cu gandul la El si sa fim cu credinta si atunci cand suntem fericiti sau avem tot ce ne-am dorit?
Acum doua saptamani am fost la Manastirea Nicula, pe care o recomand tuturor. Poarta hramul Fecioarei Maria, si este deosebit de frumoasa. Acolo am asistat la slujba de duminica, dupa care preotul ne-a povestit taina Inmultirii painilor in pustie. Se refera la hranirea spirituala de fapt; si asa cum cu credinta apostolii au hranit cu cinci paini si doi pestisori cinci mii de barbati, femei si copii lor, asa si noi din putinul pe care il avem, cu credinta putem hranii "foamea" sufleteasca. Mi s-a parut de-a dreptul irevocabila pilda preotului, care m-a facut sa vreau sa-l vizitez pe Dumnezeu mai des, nu numai atunci cand am nevoie de El, iar unul dintre motivele majore ar fi senzatia minunata de indestulare sufleteasca pe care credinta adevarata ti-o poate oferi.
Eu imi doresc sa-mi cresc copilul in spirit crestin pentru ca oricum toti ajungem la un moment dat in viata cand simtim nevoia de pocainta.
P.S.: Nu am patit nimic...sunt tot eu Isaxx care sustine sexul...bun si sanatos...numai ca putin mai...cu capul pe umeri... ;-)
Religia - o fraza de dansii inventata
Ca cu ai ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osanda ca vita de la plug?
Mihai Eminescu - Imparat si proletar
Nu am fost crescuta in spirit credincios. Nu am fost dusa la biserica duminica si nu am avut icoane in casa. Asta m-a facut sa cred ca biserica este o constructie unde merg babele si barfesc, ca preotul e si el om si ca si el se masturbeaza, ca icoanele sunt chip cioplit, ca Biblia este de fapt un basm popular si ca moastele sunt simple oseminte. Am ajuns insa la o varsta la care simt nevoia sa ma indrept spre Dumnezeu.
Cred si am crezut mereu in Dumnezeu...dar eram convinsa ca singura dovada este sa port credinta in suflet si atat. Este ca si ascultatul muzicii...Admir persoanele care asculta rock si nu se imbraca in negru. Cei cu plete si tricou Metallica sunt dupa parerea mea lipsiti de incredere in propria persoana si in propriile gusturi, avand nevoia de aparteneta la un grup. La fel cred(eam) si despre credinta, ca reprezinta nevoia de apartenenta la un grup, care are aceleasi principii si credinta. Sa fie oare ceva mai presus de atat, si sa avem nevoia de credinta in ceva supraomenesc care ne poate ajuta cand avem nevoie? Dar de ce ne indreptam spre Dumnezeu doar atunci cand avem nevoie? De ce nu putem fi permanent cu gandul la El si sa fim cu credinta si atunci cand suntem fericiti sau avem tot ce ne-am dorit?
Acum doua saptamani am fost la Manastirea Nicula, pe care o recomand tuturor. Poarta hramul Fecioarei Maria, si este deosebit de frumoasa. Acolo am asistat la slujba de duminica, dupa care preotul ne-a povestit taina Inmultirii painilor in pustie. Se refera la hranirea spirituala de fapt; si asa cum cu credinta apostolii au hranit cu cinci paini si doi pestisori cinci mii de barbati, femei si copii lor, asa si noi din putinul pe care il avem, cu credinta putem hranii "foamea" sufleteasca. Mi s-a parut de-a dreptul irevocabila pilda preotului, care m-a facut sa vreau sa-l vizitez pe Dumnezeu mai des, nu numai atunci cand am nevoie de El, iar unul dintre motivele majore ar fi senzatia minunata de indestulare sufleteasca pe care credinta adevarata ti-o poate oferi.
Eu imi doresc sa-mi cresc copilul in spirit crestin pentru ca oricum toti ajungem la un moment dat in viata cand simtim nevoia de pocainta.
P.S.: Nu am patit nimic...sunt tot eu Isaxx care sustine sexul...bun si sanatos...numai ca putin mai...cu capul pe umeri... ;-)
luni, 6 august 2012
Ziua no.3
Your views on drugs and alcohol.
Fumez si cred ca am obiceiul asta de mai mult de 9 ani...Nu vreau sa stiu ce depuneri sunt in plamanii mei asadar fumez in continuare. Mai fac cure de aer curat de munte, salinoterapie, exercitii cardio si nu simt (atat de tare) efectele fumatului. Folosesc creme antirid si paste de dinti cu efect de albire pentru a diminua efectele fumatului. Si in ciuda scuzelor mele stiu ca sunt dependenta.
Cred ca dupa varsta de 18 ani fiecare este capabil sa decida pentru sine. Eu atunci mi-am aprins tigara in fata parintilor, lucrurile fiind iremediabile. Stiu ca sunt dependenta de tigari iar aceasta senzatie de a depinde de un lucru ma face sa ma simt slaba in fata propriei ambitii care stiu ca poate fi superioara. Intotdeauna am sustinut ca nu ma las nu ca nu pot...ci ca nu vreau. De ce nu vreau???Pai pentru ca tigara a fost singura care mi-a fost alaturi si la bine si la rau, care a avut timp de fiecare data sa-mi asculte ofurile si singura care imi dadea o stare de bine dupa o criza acuta de plans... Ce fac cu mainile daca ies in oras? Ce fac dupa ce mananc? Ce fac dupa sex? Imi aprind o tigara... Daca as sta sa ma gandesc la cati bani am cheltuit pe viciu probabil mi-as pune un semn de intrebare, dar nu sunt buna la matematica asa ca las la o parte calculele. Fumez un pachet la doua zile deci cred ca nu exagerat, ci doar atat cat sa-mi alimentez dependenta.
Sunt dependenta...si stiind cum e sa ai un viciu m-am oprit aici. In afara de alcool, pe care il incerc ocazional numai pentru placerea de moment, nu am mai incercat nimic. Mi s-au intins jointuri sau pastile dar am refuzat de fiecare data de frica consecintelor imediate si a unei eventuale dependente ulterioare.
De fiecare data cand ma las de fumat (am avut multe tentative de genul asta pana acum), imi place senzatia de respiratie proaspata sau haine neimputite de tutun. Sunt sigura ca va veni momentul cand acest lucru va fi definitiv...Dar pana atunci...continui sa-mi gasesc...scuze!
Fumez si cred ca am obiceiul asta de mai mult de 9 ani...Nu vreau sa stiu ce depuneri sunt in plamanii mei asadar fumez in continuare. Mai fac cure de aer curat de munte, salinoterapie, exercitii cardio si nu simt (atat de tare) efectele fumatului. Folosesc creme antirid si paste de dinti cu efect de albire pentru a diminua efectele fumatului. Si in ciuda scuzelor mele stiu ca sunt dependenta.
Cred ca dupa varsta de 18 ani fiecare este capabil sa decida pentru sine. Eu atunci mi-am aprins tigara in fata parintilor, lucrurile fiind iremediabile. Stiu ca sunt dependenta de tigari iar aceasta senzatie de a depinde de un lucru ma face sa ma simt slaba in fata propriei ambitii care stiu ca poate fi superioara. Intotdeauna am sustinut ca nu ma las nu ca nu pot...ci ca nu vreau. De ce nu vreau???Pai pentru ca tigara a fost singura care mi-a fost alaturi si la bine si la rau, care a avut timp de fiecare data sa-mi asculte ofurile si singura care imi dadea o stare de bine dupa o criza acuta de plans... Ce fac cu mainile daca ies in oras? Ce fac dupa ce mananc? Ce fac dupa sex? Imi aprind o tigara... Daca as sta sa ma gandesc la cati bani am cheltuit pe viciu probabil mi-as pune un semn de intrebare, dar nu sunt buna la matematica asa ca las la o parte calculele. Fumez un pachet la doua zile deci cred ca nu exagerat, ci doar atat cat sa-mi alimentez dependenta.
Sunt dependenta...si stiind cum e sa ai un viciu m-am oprit aici. In afara de alcool, pe care il incerc ocazional numai pentru placerea de moment, nu am mai incercat nimic. Mi s-au intins jointuri sau pastile dar am refuzat de fiecare data de frica consecintelor imediate si a unei eventuale dependente ulterioare.
De fiecare data cand ma las de fumat (am avut multe tentative de genul asta pana acum), imi place senzatia de respiratie proaspata sau haine neimputite de tutun. Sunt sigura ca va veni momentul cand acest lucru va fi definitiv...Dar pana atunci...continui sa-mi gasesc...scuze!
Ziua no.2
Where you'd like to be in 10 years.
Daca pana acum aveam viitorul foarte organizat si stiam ce voi face (si) peste 10 ani, acum lucrurile sunt incerte. Viata este flexibila, relativa si orice poate interveni sa-ti naruie visele si planurile de viitor. Viitorul este asadar un mister, o negura in care patrunzi doar cu raza sperantei fara a putea in schimb vedea in jur. Noi oamenii gresim ca traim in alte timpuri decat in prezent si asta duce la trecerea inutila a timpului. Eu vreau sa traiesc in viitorul trecut prezent...si atat. Caci o prietena mi-a spus ca este nesanatos sa planuiesti ceva, pentru ca oricum lucrurile se intampla ca asa trebuie sa se intample indiferent de planurile noastre. Daca totul se intampla conform planurilor, este vorba doar de o simpla coincidenta.
Si totusi peste 10 ani cred ca am sa fiu implinita profesional si familiar, cu propria casa in constructie...Peste 10 ani voi avea 34 de ani...deja trecuta peste pragul critic, cred ca voi fi suficient de matura sa rad de planurile pe care mi le faceam cu 10 ani in urma...
Daca pana acum aveam viitorul foarte organizat si stiam ce voi face (si) peste 10 ani, acum lucrurile sunt incerte. Viata este flexibila, relativa si orice poate interveni sa-ti naruie visele si planurile de viitor. Viitorul este asadar un mister, o negura in care patrunzi doar cu raza sperantei fara a putea in schimb vedea in jur. Noi oamenii gresim ca traim in alte timpuri decat in prezent si asta duce la trecerea inutila a timpului. Eu vreau sa traiesc in viitorul trecut prezent...si atat. Caci o prietena mi-a spus ca este nesanatos sa planuiesti ceva, pentru ca oricum lucrurile se intampla ca asa trebuie sa se intample indiferent de planurile noastre. Daca totul se intampla conform planurilor, este vorba doar de o simpla coincidenta.
Si totusi peste 10 ani cred ca am sa fiu implinita profesional si familiar, cu propria casa in constructie...Peste 10 ani voi avea 34 de ani...deja trecuta peste pragul critic, cred ca voi fi suficient de matura sa rad de planurile pe care mi le faceam cu 10 ani in urma...
sâmbătă, 4 august 2012
Ziua no.1
Your current relationship, if single discuss how single life is.
Din pacate aceasta provocare incepe cu...ceva ce in momentul de fata este atat de ambiguu...Relatia mea...
Am o relatie de 6 ani cu o persoana care a devenit in timp un...barbat. Mi-ar fii placut sa-l fi avut de la inceput barbat dar, am decis sa ma implic intr-o relatie stabila cu gandul de a construi impreuna. Si pot spune ca nici acum nu este un barbat in adevaratul sens al cuvantului desi are 28 de ani. Il iubesc. Il iubesc desi a trecut atata timp si am trecut prin atatea chestii. Uneori chiar mai simt fluturasii aceia specifici inceputurilor dulci. Il iubesc si mi-l doresc ca sot si tata al copiilor mei. De aproape un an locuim impreuna. Mutarea ne-a schimbat mult relatia, dar nu stiu daca aceasta schimbare este o evolutie sau o...involutie. Nu stiu pentru ca depinde de cum privesc lucrurile. Pe de-o parte suntem mai responsabili, mai seriosi dar pe de alta parte ma intreb daca nu tocmai aceste aspecte nu-mi plac...
Uneori imi doresc ca lucrurile sa se intample mai rapid, caci simt ca incep sa-mi pierd rabdarea. Imi doresc sa ma ceara de sotie si numai nu face acest pas...Imi doresc sa fiu mireasa, ma visez deosebit de frumoasa in rochia alba. Simt ca asta mi-ar oferi incredere in el si in mine, m-ar face mai responsabila si mai...serioasa!!!Ups, parca am scris mai sus ca aceste aspecte nu-mi plac. Imi doresc oricum o schimbare. Vreau sa resuscitez aceasta relatie, dar in nici un caz nu vreau sa-l schimb pe el. Vreau sa visez mai mult, sa-mi fac timp si rabdare, sa profit de orice moment, orice clipa, sa stau cu orele sa-i adulmec mirosul, sa facem dragoste pana la epuizare, sa ne imbatam cu vise. Vreau sa-mi spuna cuvinte frumoase si nu...aici nu ma refer la poezii de-ale lui Eminescu sau la texte siropoase si fara farmec copiate de pe internet. Vreau sa-l fac sa-si deschida sufletul in fata mea, sa spuna ce simte realmente atunci cand simte, sa planga atunci cand ii vine. Caci de multe ori il vad uitandu-se in gol si gandindu-se la fel de fel de chestii fara sa spuna nimic, si sunt multe datile cand il vad cu ochii umeziti inghitindu-si lacrimile. Ce ascunde, ce vrea ce-si doreste. Nu stiu pentru ca efectiv nu-mi spune. Eu pot sa declar ca nu am nici un secret in fata lui. Si asta pentru ca desi stiu ca as putea fi criticata, adevarul il consider a fi o virtute a unei relatii. Multa lume spune ca e bine uneori sa ai secrete dar eu tind sa cred ca inainte de toate partenerul de langa mine trebuie sa-mi fie prieten. Vreau sa fie atent, sa ma surprinda atunci cand ma astept mai putin si sa-mi daruiasca flori intr-o zi doar asa pentru ca, de exemplu e marti...
Am eu oare prea multe pretentii? Mi-a spus cineva ca sunt prea fixista si ca nu reusesc sa fac ceea ce-mi propun, si sa fiu apreciata pentru asta la adevarat valoare, tocmai pentru ca ma straduiesc prea mult. Ar trebui oare sa las lucrurile sa decurga de la sine si sa accept o data pentru totdeuna ca lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample?
...Il iubesc...si nu cred ca ar fi atat de multe cuvinte incat sa exprime cat...
Din pacate aceasta provocare incepe cu...ceva ce in momentul de fata este atat de ambiguu...Relatia mea...
Am o relatie de 6 ani cu o persoana care a devenit in timp un...barbat. Mi-ar fii placut sa-l fi avut de la inceput barbat dar, am decis sa ma implic intr-o relatie stabila cu gandul de a construi impreuna. Si pot spune ca nici acum nu este un barbat in adevaratul sens al cuvantului desi are 28 de ani. Il iubesc. Il iubesc desi a trecut atata timp si am trecut prin atatea chestii. Uneori chiar mai simt fluturasii aceia specifici inceputurilor dulci. Il iubesc si mi-l doresc ca sot si tata al copiilor mei. De aproape un an locuim impreuna. Mutarea ne-a schimbat mult relatia, dar nu stiu daca aceasta schimbare este o evolutie sau o...involutie. Nu stiu pentru ca depinde de cum privesc lucrurile. Pe de-o parte suntem mai responsabili, mai seriosi dar pe de alta parte ma intreb daca nu tocmai aceste aspecte nu-mi plac...
Uneori imi doresc ca lucrurile sa se intample mai rapid, caci simt ca incep sa-mi pierd rabdarea. Imi doresc sa ma ceara de sotie si numai nu face acest pas...Imi doresc sa fiu mireasa, ma visez deosebit de frumoasa in rochia alba. Simt ca asta mi-ar oferi incredere in el si in mine, m-ar face mai responsabila si mai...serioasa!!!
Am eu oare prea multe pretentii? Mi-a spus cineva ca sunt prea fixista si ca nu reusesc sa fac ceea ce-mi propun, si sa fiu apreciata pentru asta la adevarat valoare, tocmai pentru ca ma straduiesc prea mult. Ar trebui oare sa las lucrurile sa decurga de la sine si sa accept o data pentru totdeuna ca lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample?
...Il iubesc...si nu cred ca ar fi atat de multe cuvinte incat sa exprime cat...
vineri, 3 august 2012
Schimbare
Simt nevoia unei schimbari radicale...
Oare cu ce sa incep???
Vreau sa incep cu mine si sa termin cu mine...
Si vreau sa ma redescopar raspunzand la 30 de provocari, lista preluata de pe http://insensibility.wordpress.com/.
Oare cu ce sa incep???
Vreau sa incep cu mine si sa termin cu mine...
joi, 2 august 2012
...
-Imagineaza-ti ca eu sunt lut, iar tu o bucata de lemn...Eu sunt atat de maleabila, pe cand tu esti atat de rigid...
-Cu o dalta si o bucata de smirghel poti modela si lemnul...Trebuie sa ai imaginatie, rabdare si vointa...
-Cu o dalta si o bucata de smirghel poti modela si lemnul...Trebuie sa ai imaginatie, rabdare si vointa...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)