Dansatorul (IV)

A venit la mine cu intentia de a face sex in trei. Eu cu el si prietena mea. Dupa o lunga pledoarie in fata prietenei mele care ii cerea sfaturi de viata, in care el nu inceta sa-si arate inteligenta si senzualitatea, am inceput un soi de joc. In prima etapa rolul principal l-am avut eu, cand trebuia sa-i excit pe amandoi. Stateau in pragul usii de la baie si ma priveau facand dus pe muzica mea preferata. Atunci mi-am confirmat inca o data cat de buna sunt si cat de mult am crescut in tot acest timp. Prietena mea ma privea stand pe scaun, fumand o tigara, iar el, in spatele ei, incercand sa o seduca sarutand-o pe gat, ma privea in ochi neincetat. Cei doi au inceput apoi sa danseze pe ritmuri lente de Julio Iglesias, iar eu ii acompaniam, de la distanta, imbracata doar intr-o rochie improvizata dintr-o paturica albastra. Ma simteam bine si al naibii de dorita cand vedeam ca atunci cand se intoarce cu privirea spre mine, ma soarbe din priviri, desi avea o alta femeie in brate. Prietena mea nu a cedat, lasandu-ne singuri in cele din urma.
- In seara asta nu vom face nimic! Ii spun eu in plina desfasurare a preludiului.
- De ce?
- Fiindca vreau sa-ti fie dor...Stii? Cred ca...m-am indragostit de tine.
- E imposibil...Nu uita ca poate fii efectul de transfer emotional care s-a creat intre noi.
Si in acea noapte nu s-a intamplat nimic...In acea noapte nu a mai dormit la mine. S-a imbracat si a plecat.

"Drum bun si numai bine iti doresc".
"Mersi....sa ai o viata frumoasa! "
Si atunci il sun...
- Imi spui sa am o viata frumoasa fiindca nu ne vom mai revedea, asa-i?
- Eram sigur ca spui asta...Nu! Iti spun sa ai o viata frumoasa indiferent daca ne vom mai vedea sau nu.

Si de atunci chiar daca am simtit ca "mi-e sete", am refuzat sa "ma imbat cu ceai"...Eu imi doream un pahar de lapte...Au intrat in patul meu doi barbati ; cu nici unul dintre ei nu am intretinut relatii sexuale. Cu unul dintre ei, am convenit ca daca facem sex stricam prietenia dintre noi, iar cu celalalt (E.L.) efectiv nu mi-am dorit.
E.L. a plecat adineauri de la mine dupa ce planuisem o alta seara fantezista...Astazi urma sa-mi fie pictor si sa picteze pe trupul meu drept panza, cu un caramel extrem de fluid, formele fanteziilor lui. L-am intampinat delicios de bine, dar el nu s-a putut integra in rol. Era tensionat, nervos, stresat, si pe langa asta eu eram nemultumita. Ma simteam (f)utilizata. Prin urmare l-am oprit din ce incepuse sa faca si...l-am trimis acasa. I-am spus pe sleau ceea ce imi doresc de la el si ca discretia si deschiderea mea catre absolut toate fanteziile noastre lui, ar trebui pretuite si valorificate mai mult. Ma stia, poate m-a simtit, motiv pentru care azi nu a venit cu parfumul pe care mi-l doream. Asta a fost si unul dintre motivele pentru care l-am refuzat. E.L. nu-si doreste o relatie de la mine. Nici eu de la el. Dar vreau ca macar ce exista intre noi sa fie o chestie convenabila. Si nu e...Pentru ca in timp, si mai ales dupa intamplarea cu dansatorul, mi-am dat seama ca valorez mult mai mult decat m-am gandit vreodata...Mai mult decat credeam inainte de asta, cand mi-a trecut prin cap gandul de a fi dama de companie. Eu nu pot fi cumparata pentru ca nu am un pret, si prin urmare nimeni, sau prea putini ar putea sa-si permita sa ma aiba. Dansatorul mi-a oferit ceva incomensurabil, de neestimat in bani, motiv pentru care astept sa mi se ofere in continuare ceea ce merit...
"Cu riscul de a te supara, dar mi-a placut sa te cunosc si asa. Crede-ma! Am putea face cele mai perverse lucruri impreuna...Crezi ca eu n-as putea? Trebuie doar sa inveti ca ceaiul se poate bea si cu lapte..." imi spune E.L. intr-un mesaj.
Oare...nu vreau sa mai beau ceai pentru a-mi satisface setea, atunci cand eu imi doresc un pahar cu lapte, sau laptele este de fapt dansatorul visurilor mele???