Cu verigheta pe deget

Mi-am propus sa imi pot permite orice in domeniu de barbati. De asemenea mi-am propus sa nu depasesc bariere impuse o data, de constiinta mea severa, care ma determina de fiecare data, aproape instinctiv sa ma uit la mana stanga. Intotdeauna imi spuneam ca si eu, la randul meu, voi fi sotie, si ca o alta, mai tanara, mai frumoasa, imi va fura barbatul, bagandu-l in asternuturile ei moi.
Traiesc o perioada in care sunt invaluita si din dreapta si din stanga de povesti despre barbati care insala. Fie ei iubiti sau soti, barbatii nu au absolut deloc talent in a disimula. Problema este ca noi femeile, atunci cand iubim, simtim orice urma de deviere de la drumul comun, a barbatului care este pus in fata unei femei ce ii trezeste interes. Chiar daca fizic nu au sau nu au avut nici un fel de contact cu acea femeie, se simte acea conexiune, acea contopire de aure, din care lipseste atunci cand el ajunge acasa. Ajungi sa visezi noaptea chipuri de femei necunoscute si sa te trezesti dimineata cu o senzatie de parca tot ce ai visat chiar s-a intamplat. Si ii spui cu inocenta caracteristica celui de langa tine tot ceea ce simti, iar acesta, nestiind sa minta, sau macar sa te ia cu ”lugu-lugu”, o tranteste pe aia cu...”esti paranoica”, facandu-te sa crezi ca ceea ce simti s-ar putea sa ti se para. Si astfel trec zilele, continuand sa traiesti cu acelasi ghimpe ascutit infipt direct in inima. El simtindu-se incoltit de ideile tale, in ideea de a nu parea deloc suspicios, vine cu flori, te alinta, te fute. Iar purtarile lui duioase in contradictoriu cu simtirile tale, te fac sa te intrebi daca nu cumva ai innebunit. Povestesti prietenelor care pun (si ele) la indoiala ceea ce spui, crezand ca exagerezi. Vin cu sfaturi de genul sa fii mai pasionala, mai gingasa, mai feminina, mai indiferenta. Spun ca cel mai bine este sa nu i te arati si sa i te dedici ca si cum nimic nu s-ar intampla. Dar nu stiu ceea ce intr-adevar simti, pana cand nu trec si ele prin aceeasi situatie. Si numai atunci isi dau seama ca rabdarea in astfel de momente este cu adevarat o virtute si ca numai de feminitate si dragalasenii nu iti arde, atunci cand ai dovezi si iti vine sa ii dai cu o tigaie in cap. Eu nu l-am urmarit pe G. S-a dat singur de gol, cand dupa un sex nebun (da...acel sex de deculpabilizare)  i-a sunat telefonul si m-a rugat pe mine sa ma uit cine l-a contactat. Era un mesaj de la o colega de lucru: ”Soricel, sper ca maine vii la festivitatea absolvirii mele”. Cine pula mea e asta? ”Pui...e o colega de la munca, care imi este o si foarte buna prietena. Exagerezi! Esti paranoica.” M-am intalnit cu individa, si foarte diplomat, i-am cerut socoteala. ”Ah...nu scumpa mea!!!Cum poti sa crezi. Eu cu G. am o relatie mai speciala asa...suntem foarte buni prieteni”. De abia dupa multe lacrimi, mustrari de constiinta, autoculpabilizari, reprosuri, lacrimi, stari de-a dreptul ingrozitoare, G. mi-a recunoscut ca m-a mintit si ca mi-a ascuns ca el era curios sa vada cum saruta o alta femeie, de teama sa nu-i fac vreun scandal monstru. Dupa patru luni de la despartire, intr-o conversatie telefonica destul si surprinzator de lunga, G. mi-a declarat: ”Dupa doua saptamani dupa ce ne-am despartit, mi-am tras-o cu ea, dar numai asa sa ne ”simtem bine”, ca ceva serios intre noi in nici un caz nu ar fi putut fi.” Eu l-am inselat pe G. acum trei ani, cu un medic spaniol, cu care sunt mandra ca mi-am tras-o. Dar am facut asta pentru ca vroiam sa ne despartim. Si tocmai de aceea i-am spus adevarul. Eu nu l-am mintit niciodata pe G. Niciodata. Si in plus mi-am ales un super om, nu orice japita nespalata, care a avut ”onoarea” sa linga unde am scuipat eu...Cred cu tarie ca adevarul spus proaspat, cu demnitate si asumare, doare mai putin decat minciuna taraganata si prost disimulata. Si atunci? Unde oare imi puteam incadra propria-mi incredere, cat atata timp simturile imi spuneau una si ceilalti alta? Era o adevarata lupta intre ceea ce cred si ceea ce mi se pare? Oare mi se pare? Dar totusi...Oare sunt nebuna?
Nu stie nimeni care nu a trecut prin asemenea momente, cat de grea este negocierea cu propriul ego, cat de greu este sa-l convingi ca de fapt tu ai avut dreptate, nu nenorocitul, si ca tu poti mai mult decat iti impuneai pana atunci, punandu-ti ochelari de cal, ca sa nu cumva sa ti se para ca faci ochi dulci vreunui barbat, si apoi sa te doara constiinta. Am fost apreciata, si in mod special de...mine, ca am trecut peste toate acestea fara sa intru in vreo depresie. Am avut rabdare cu mine insami cum nu credeam ca as putea avea vreodata si...am invins...
Azi noapte am fost...cealalta femeie...Si am fost minunata - sau cel putin asa mi-a spus barbatul care nici macar nu s-a sinchisit sa-si dea verigheta jos de pe deget...
Vreau sa-mi promiti doua chestii, i-am spus...ca te vei mai intoarce si ca data viitoare iti vei scoate verigheta.