joi, 11 martie 2010

Nu stim sa apreciem!

Observ...de ceva timp,din cauza lipsei de preocupare...Nu ca nu as avea ce face,dar in afara tuturor celor pe care le fac mecanic,in lipsa altor stimuli,unica mea preocupare este sa...observ...Observarea nu este atat de simpla precum credeam,este o activitate pentru care depun efort,si care ma oboseste enorm.Acaparez informatia,o implementez in cutia gandurilor,apoi,cu ajutorul unui proces dificil de reorganizare,o ¨clatesc¨cu subiectivitate,si se transforma in concluzii...
Concluzia-una dintre ele-a tuturor acestor observatii este ca noi,oamenii in general,nu stim sa apreciem...Ce sa apreciem?Totul...inclusiv ca eu pot scrie si tu poti citi acum ce scriu...Trebuie sa apreciem viata,si faptul ca suntem integrii,oamenii de langa noi,situatiile in care ne aflam uneori...pe scurt...tot!!!
In Barcelona a nins...Banal pentru noi romanii,ca in plina primavara sa ninga...Se intampla la noi si in Aprilie,si nu ne place ca e frig...ca ne umezim picioarele,ca racim etc.Dar in Barcelona nu a mai nins din 2001,si atunci oamenii de aici,dintr-o data au capatat...viata...cese putea observa pe fata fiecaruia...Cursurile de la scoala s-au suspendat,masinile au incetat sa mai circule...In cateva ore totul s-a transformat intr-un peisaj de basm,cu multa zapada si copii fericiti tavalindu-se in ea...Adultii filmau,faceau poze,se bulgareau...Traiam un sentiment de relaxare si adevarata fericire,caci toata lumea era fericita...Era fericita pentru ca vedeau zapada...Ce banal,nu?Noi romanii oare de ce nu ne bucuram de primii fulgi de nea,de darurile naturii?Oare pentru ca le avem din plin?Nu stim sa apreciem iata,lucrurile simple ale vietii,care altora le ofera atata bucurie...Nu stim sa apreciem nici ploaia...Sunt tari in care nu ploua ani de zile,si oamenii se roaga sa aibe mancare...Nu stim sa apreciem nici caldura soarelui,care da viata,sau marea care ne incanta privirea...De ce traim oare fara a ne bucura de toate astea?De ce purtam ochelari de cal si nu stim sa ne bucuram de o floare,de roua diminetii sau de o raza de soare iesita din nori...Vom simti lipsa lor doar atunci cand nu vor mai fii...
Cand nu-l ai atunci ti l-ai dori mai mult...cand il ai nu stii sa-l apreciezi...Nu vi s-a intamplat niciodata ca in plina iarna sa va fie pofta de pepene rosu,de capsuni,sau cirese...Mie da!Si asta pentru ca,poate nu am stiut sa ma bucur suficient de ele cand era vremea lor...
Mi-e dor de iubitul meu...aseara am adormit cu el in gand...Si ma oftic ca numai la sute de kilometrii imi dau seama de adevarata lui valoare,pe care nu stiu sa o apreciez cand ne vedem zilnic...Mi-e dor de bunicul meu,si cred ca nu trece o zi fara sa ma gandesc la el,si regret ca nu am stiut sa ma bucur de existenta lui,atunci cand traia...Cei apropiati nu ar mai trebui indepartati sau criticati dupa felul in care se imbraca,sau se poarta...caci numai atunci cand nu mai sunt,descoperim adevarata lor valoare...numai ca atunci e prea tarziu...
Vreau sa imi deschid bratele,mintea si sufletul si sa imbratisez tot ce ma inconjoara,ca sa nu regret mai apoi,ca n-am stiut sa apreciez...va fii mult prea tarziu!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comment