Disfunctiile sexuale feminine

Atat femeile, cat si barbatii, pot intampina uneori probleme in dorinta sau participarea la actul sexual.
Este normal pentru orice cuplu, sa aiba parte de suisuri si coborasuri in viata lor sexuala, iar frecventa contactelor sexuale este diferita de la un cuplu la altul. Problema apare insa atunci cand momentele intime nu mai multumesc ambii parteneri, iar nemultumirea unuia dintre ei afecteaza nu doar viata sexuala ci si intreaga viata de cuplu.
Desi poate parea ciudat, exista femei care nu au simtit niciodata dorinta de a avea un contact sexual cu un barbat, care sa nu se fi excitat sexual niciodata sau care sa nu fi avut niciodata orgasm. In majoritatea cazurilor insa, intalnim femei care au o viata sexuala buna, dar care din diverse motive, incep sa aiba probleme ale comportamentului sexual.
Disfunctiile sexuale feminine au de cele mai multe ori o cauza organica si nu una psihologica. Cateva dintre cauzele acestor disfunctii sunt infectiile vaginale, travaliile de lunga durata si cu complicatii, malformatiile perineului si/sau ale vulvei. Aceste cauze locale pot face ca actul sexual sa fie dureros, daca nu chiar imposibil. Menopauza este si ea de vina pentru aceste disfunctii, deoarece nivelul estrogenului este din ce in ce mai scazut.
De asemenea, trebuie sa se aiba in vedere si anumite afectiuni cum sunt bolile cardio-vasculare, diabetul, scleroza multipla, dar si anumite medicamente utilizate in tratarea unor astfel de afectiuni.
Multe femei nu se simt in largul lor atunci cand trebuie sa discute cu partenerii de cuplu despre dificultatile pe care le resimt in legatura cu actul sexual. Vinovate aici sunt educatia primita in legatura cu rolul femeii in viata de cuplu dar si societatea care pune o presiune prea mare asupra femeii in rolul de sotie si/sau mama. Si mai multe femei se simt stanjenite la gandul ca ar putea cere ajutor din partea unei persoane competente, din acest motiv inrautatind situatia si agravandu-si de multe ori starea de sanatate, din cauza disfunctiei sexuale de care sufera.

Iata mai jos care sunt principalele disfunctii sexuale de care sufera femeile:
Pierderea dorintei ( scaderea libidoului)Un libidou scazut inseamna o dorinta sexuala redusa. Libidoul scazut se manifesta in doua feluri: fie femeia in cauza nu a avut niciodata un mare interes fata de sex, fie la un moment dat l-a avut insa nu il mai are. Exista si situatia in care o femeie are dorinta sexuala insa nu fata de partenerul sau, ci fata de altii. In aceasta situatie extrem de delicata, femeia va simti repulsie fata de apropierea intima cu partenerul ei.
Mai mult decat atat, rareori se poate intampla ca femeia sa isi acuze partenerul de lipsa de interes in viata sexuala, fara sa isi dea seama ca de fapt, ea sufera de hiperactivitate sexuala, adica o dorinta sexuala prea mare.Cea mai importanta cauza a dorintei sexuale inhibate o constituie problemele din interiorul cuplului. Se poate ca una dintre persoane sa nu se simta indeajuns de intim apropiata fata de cealalta, sa existe o problema de comunicare intre cei doi sau o lipsa de afectiune care conduce inevitabil la lipsa contactului sexual.
Apatia sexuala se poate datora si unei atitudini negative fata de sex sau unor experiente sexuale traumatice, cum sunt violul, incestul si abuzul sexual. De asemenea o dereglare hormonala, starile de depresie si stress, anorgasmia si dispareunia pot influenta nivelul dorintei sexuale.O metoda eficienta de marire a dorintei sexuale este acordarea unei atentii mai mari clipelor de intimitate sexuala si nonsexuala. Comunicarea intensa, respectul fata de partener si activitatile fara incarcatura sexuala pot fi de mare ajutor pentru o relatie.
Dispareunia
Dispareunia se manifesta prin dureri in timpul actului sexual, nivelul durerii putand varia de la un usor disconfort pana la o durere puternica, ce face imposibil actul sexual cu penetrare. Durerea poate fi resimtita atat inainte cat si dupa actul sexual, ca o durere surda sau ascutita sau ca o arsura.
In majoritatea cazurilor, durerea are o cauza organica, putand fi superficiala sau profunda. Durerea superficiala poate fi cauzata de o vulvo-vaginita micotica, de herpesul genital sau de o inflamatie a vestibulului vulvar. Sensibilitatea la prezervative sau la spermicide poate fi de asemenea vinovata pentru dispareunia superficiala. Nu in ultimul rand, vaginismul, prin contractiile musculare spastice si incontrolabile, poate fi o cauza a lipsei excitatiei si implicit, a dispareuniei.
Dispareunia profunda este deseori asociata cu endometrioza, cu bolile inflamatorii pelvine dar si cu lipsa unei excitatii suficient de mari. Excitatia insuficienta poate cauza durere si disconfort prin absenta lubrifierii dar si prin absenta modificarilor caracteristice ale peretilor vaginali si uterului. Este vorba aici despre alungirea peretilor vaginali si destinderea puternica a partii superioare a acestora, dar si ridicarea uterului.
Din nefericire, atunci cand actul sexual este asociat cu durerea, se formeaza un cerc vicios in care femeia ajunge sa refuze sexul in totalitate. De aceea, odata ce durerea este constientizata ca o problema grava si tratata, va trebui rezolvata si asocierea mentala intre sex si durere. De cele mai multe ori, comunicarea in cadrul cuplului poate rezolva aceasta problema, insa uneori poate fi nevoie de terapie sexuala.
Vaginismul
Vaginismul se manifesta prin contractia spastica a musculaturii perineului, in principal a celei care inconjoara intrarea in vagin si a partii inferioare a vaginului. Din cauza acestei contracturi, vaginul devine dificil si uneori chiar imposibil de penetrat.
Cauzele cel mai des intalnite ale vaginismului sunt actul sexual dureros (dispareunia), infectiile vaginale, traumatismele sexuale cum sunt violul si agresiunea sexuala, travaliile de lunga durata si cu complicatii, dar si atitudinea negativa fata de sex din motive de natura religioasa sau morala.
Tratamentul presupune obligatoriu interventia medicului si/sau a unei persoane competente, dar in egala masura si o buna comunicare intre parteneri si incredere in cuplu. In astfel de cazuri, cooperarea sotului si intelegerea de care acesta trebuie sa dea dovada sunt absolut necesare.
Anorgasmia
Anorgasmia se traduce prin incapacitatea de a avea orgasm. Desi exista un asa zis mit sexual care spune ca toate femeile ar trebui sa ajunga la orgasm prin penetrare si prin miscarile penisului in vagin, studiile arata ca 75% dintre femei au nevoie de stimularea suplimentara a himenului si clitorisului pentru a obtine orgasmul. Din acest motiv, in mod eronat sunt considerate a fi anorgasmice un numar mai mare de femei decat este real.
Estimarile arata ca doar 12% dintre femei sunt in mod real anorgasmice. Tehnologia si medicina evolueaza tot mai mult. Astfel se stie astazi ca exista factori fiziologici care pot impiedica excitarea suficienta, asa cum sunt dezechilibrele hormonale sau irigarea insuficienta a clitorisului si/sau vaginului. O disfunctie sexuala a partenerului (ejaculare precoce, disfunctie erectila) poate fi de asemenea cauza unei disfunctii orgasmice secundare. Totusi reactia orgasmica depinde de multi factori si un rol important il au, fara indoiala, factorii psihologici.Absenta orgasmului depinde, de asemenea, si de informatiile eronate despre sexualitate provenite din mediul familial si societate. Este vorba despre situatii de genul: fetele cuminti nu se gandesc la asa ceva, sexul este ceva murdar si pervers, barbatii profita de tine si te folosesc doar pentru interesul lor sexual, etc.
Multe femei se bucura de sex si se simt apropiate fata de partener fara sa ajunga la orgasm. Pentru cele care resimt absenta orgasmului ca pe o problema grava, exista diverse metode de ajutor dar si terapia psiho-sexuala. Principiul terapeutic este concentrarea pe senzatia de placere fara a face din aparitia orgasmului un scop in sine. Colaborarea cu partenerul si increderea in acesta sunt absolut necesare.