Monolog...Bya

In 2010, anii sclipiciului si al manelelor, al bolilor cu transmitere sexuala si al operatiilor estetice, al orgasmelor si calatoriei interspatiale, in anii vitezei luminii si a internetului fara fir…..cine mai stie ce inseamna clasic? Va spun eu…frumusetea. Dap frumusetea luati-o ca o zeita ce dainuie in timp…cu o singura conditie, sa isi pastreze spiritul clasic, sau macar sa aiba o astfel de aroma…Eu stiu asta, sunt femeie si miros frumusetea, sunt sexul frumos nu? Indiferent de cine castiga azi eu sunt cea mai frumoasa. Imi pare rau ca nu sunt modesta….dar asa ma simt. Si am si o explicatie…acelasi model de rochie pe care o port astazi a mangaiat in alti ani si trupul frumusetii clasice, ce va supravietui pentru totdeauna Audrey Hepburn.Dostoievski afirma despre frumusete ca este o enigma. Si la drept vorbind, ce este aceasta frumusete clasica. Nu prea stiu sa fac glume dar imi permit una de prost gust ca deh sunt in scoala mea…oare unde e enigma in femeie sau in rochia asta….clasica. Eu pariez pe femeie, voi???A era o intrebare, nu o gluma…vasazica nu am stofa de comedian.
Am avut doua idei …pentru rochia ce urma sa o imbrac in aceasta seara. Am ales clasicul si enigmatica muza Audrey Hepburn, poate si pentru ca nu imi place, sau cel putin cred acum ca nu imi place sa fiu….doar nevasta cuiva. A doua optiune era o rochie de seara din sifon roz cu paiete. Aceasta tinuta despre care va vorbesc a fost purtata candva de o femeie. Mai exact prin anul 1961 intr-o vizita oficiala a presedintelui Kenedy la Paris, sotia sa Jacquelin a purtat rochia Iar la final de serata s-au auzit vorbele ,, Eu sunt barbatul care a insotit-o pe Jackie la Paris,, a spus presedintele american. Jaqueline Kennedy, a captivat intrea audienta, prin eleganta bun gust, si bun simt….si multe picaturi de vraja numiti-le feminitate.
Sotia presedintelui american nu era o frumusete orbitoare, fiind chiar complexata de ochii ei, i se pareau prea departati…unul de altul.Deh fiecare cu complexele noastre… Cu toate acestea era intruchiparea gratiei si a elegantei, efectul sau general era devastator; stia foarte bine sa se faca remarcata prin hainele pe care le purta si prin stilul sau caracteristic, ce a rezistat mult timp dupa disparitia ei.
A-ti observat, insa, cum majoritatea femeilor din ziua de astazi… parca nu au grija de sufletul lor, nu isi ofera bucuriile pe care le ravnesc atat de mult; micile bucurii. Intotdeauna am crezut ca femeile ar trebui sa fie mai pline de ele si mai increzatoare, sa nu se lase trantite la pamant de nimeni si de nimic. Sa fie puternice… si de ce nu, putin dominatoare. Sa se gandeasca la ele inaintea tuturor si sa aiba intotdeauna cele mai inalte aspiratii. Ce este groaznic in jurul meu….uneori ies pe strada si vad femei frumoase ascunse dupa masti. Masti de femei ce s-au uitat, au uitat sa fie ce sunt….frumoase,au fost printesele cuiva si cu siguranta sunt regine peste regatul lor. Dar la masca ce o poarta aceste femei mi-e si frica sa le vad regatul, nu de alta dar cand ii cunosti unui om pierdut sufletul te napadeste mila….si nu imi place sentimentul acesta. De ce? Doar pentru ca sunt egoista si imi place sa simt lucruri frumoase…
Nu sunt o feminista convinsa. Un barbat a fost si va fi intotdeauna deasupra femeii. Iar o femeie desteapta, irevocabil, isi cunoaste locul… sau macar porneste pe drumul ce o duce in locul ei potrivit. Da sunt gingasa si delicata, pot sa fiu, . Sa ofer senzatia ca am nevoie de protectie si sprijin, pentru ca barbatilor le place asta, dar suficient de puternica ca sa nu permit sa ma raneasca . Desi am fost ranita, si probabil o sa mai fiu, ca asa e viata aceasta ce ne straduim cat traim s ao intelegem. Insa intr-un fel femimin aparte stiu sa trec si prin iad demna cu capul pe sus…ca nu imi este atat de strain locul. Sau ce, credeati ca va duc doar in rai????
Eu regret. Regret ca a trebuit sa sufar, ca sa ajung asa. Dar in fond….tot ce fac este sa ma formez ca femeie….fiinta cu suflet impartit intre un inger si un demon. Evident ca …sunt femeie…fata/femeie….si imi vine parca instictual sa ascult vocea dracusoruli. Si asta credeti ca este un defect? Nu….dupca ce cortina cade este …uneori o calitate. Poate si pentru ca …ce nu te omoara te intareste si trebuie sa stii sa suferi cand esti fata si urmezi drumul spre femeie.
Ca orice om… Am iubit. Si am prins aripi, si m-am ridicat de la sol, si am zburat spre Cer ca o Zeita. Si totul era atat de dulce, atat de perfect, atat de minunat si ma simteam nemuritoare. Pana cand… am cazut. Si aripile mi s-au rupt, iar o data cu ele, sufletul mi-a fost despicat si a inceput sa curga din el valuri de sange. Am incercat sa ma ridic si mi s-a parut imposibil, ma durea fiecare centimetru din mine. Dupa indelungi fortari si mustrari de constiinta, dupa lacrimi de sange varsate pentru persoana mult iubita, acea persoana care credeam ca ma iubeste la fel de mult… rana din suflet mi s-a inchis si am reusit sa ma ridic si sa merg. Dar nu am mai prins aripi. Nu am mai zburat. Nu mai eram nemuritoare. Eram un simplu om. Cu durere in suflet am jurat sa ma razbun si am blestemat si am scrasnit din dinti printre racnete de durere.
Acum?
Sunt o tipa relaxata, sincera si sigura pe ea… enervant de relaxata, transant de sincera, intimidant de sigura pe ea. Nu imi mai este frica de nimeni si de nimic. Sunt un suflet fericit; am tot ce mi-as fi putut dori vreodata.
Si totusi niciodata nu am suficient, mereu voi merita mai mult, mai bun din toate punctele de vedere. Pentru ca sunt femeie, pentru ca sunt iubita, pentru ca sunt eu… pentru ca sunt un Diavol. Da, sunt un Diavol, ascuns in spatele unei masti de Inger.
Nu asa sunt toate femeile? Spune tu draga doamna sau spune-mi tu draga domnita.
Eu sunt femeie si ….adesea diavol, deci asa…
“Sunt spiritul ce-ntotdeauna neaga
Si nu-n zadar, caci toate cate sunt
Nascute, vor pieri pe drept cuvant
Sa nu fi fost nimic era mai bine, asa ca tot ce voi numiti
Pacat, Distrugere, deci Raul,
E insusi elementul meu.” pentru ca sunt femeie
In umbra mastii mele se ascund povesti. Interzis imi este numit pacatul, dar imi permit sa-l savarsesc, sa-i stiu gustul… e dulce, uneori de un dulce murdar. de femeie.
Sunt un fir de nisip, ce mereu isi va gasi un loc sa se prelinga si totusi stiu mereu sa creez iluzia ca pot fi prins si pus intr-o clepsidra, intotdeauna transparenta. Uneori trebuie sa dai lumii ce vrea… dar tot un banal fir de nisip va stabili proportia. imi spune uneori ingerul sa cred….si zic oricui si eu, cui e femeie..
Poate ca traiesc doar ceea ce creez: iluzii. Habar nu am. Dar eu mai vreau. Si primesc intotdeauna, suav, romantic, dur, condamnabil si totul se termina… la un zambet.
Este seara mea. Ziceti-mi pe nume si va incepe o poveste. Una in care adevarul e doar o iluzie.
Sunt Mefisto si am cea mai frumoasa masca. pentru ca sunt femeie si cum sa nu fiu si demon cand sunt capabila sa te izgonesc si din Rai. Ti-amintesti nu?…inca de la inceputuri…