Diagnosticul clinic al sarcinii

Diagnosticul clinic al sarcinii se bazeaza pe trei elemente fundamentale:

-amenoreea (lipsa menstruatiei);

-manifestarile functionale;

-modificarile organelor genitale.

Amenoreea reprezinta aproape intotdeauna primul semn de sarcina la o femeie tanara,normal menstruata,si fara o alta cauza de amenoree.Uneori pot persista mici sangerari pana in luna a 4-a,cand se produce coalescenta caducii reflectate de cea parietala.

Manifestarile functionale sunt frecvente dar nu sunt obligatorii.Ele pot fi:

-digestive: greturi, varsaturi, sialoree (hipersalivatie), constipatie;

-urinare: polakiurie;

-neuropsihice: emotivitate, fatigabilitate, perturbari ale ritmului somn veghe;

-cresterea temperaturii bazale (37,1-37,5 grade C);

-congestie mamara - senzatie de tensiune in sani.

Inspectia evidentiaza o serie de semne care apar in primul trimestru si se accentueaza in perioada urmatoare:

-modificari tegumentare: hiperpigmentarea liniei albe, aparitiei cloasmei gravidice;

-modificari mamare: marirea sanilor (din saptamana 6), aparitia retelei vasculare Haller (retea venoasa subcutanata), aparitia tuberculilor Montgomery din saptamana 8-10(hipertrofierea glandelor sebacee perimamelonare), hiperpigmentarea areolelor mamare si a mamelonului, aparitia areolei secundare;

-exprimarea mamelonului (nerecomandata) poate genera cateva picaturi de colostru;

-epulis gravidarum = hipertrofierea papilelor gingivale interdentare si a gingiilor.

Palparea poate indica fundul uterin la sarsitul lunii a treia, cand acesta depaseste simfiza pubiana.

Examenul clinic, pe care il au in atributie in general medicii, evidentiaza la examenul cu valvele si tuseul vaginal, modificari specifice de sarcina (coloratie, secretie, imbibitie de sarcina, modificari ale uterului, etc.).