Deja mi-e dor...si doare.Nici nu am plecat...sunt tot aici...dar mi-e dor.
Vreau sa-mi iau ramas bun de la toti.Sa ma intalnesc cu toti.Sa stie ca-i iubesc.
Plec...trei luni sunt putine...dar sunt multe zile,ore,secunde...
As face lucruri pentru ultima oara.
Nu sunt fericita ca plec...deloc.Mimez fericirea ca sa nu-i ingrijorez pe altii...
Nu vreau sa creada ce cred eu...ca am sa mor...
Dar oare-am sa mor?Eu fizic,eu ca intreg?Sau doar o parte din mine?
Cineva mi-a zis motivul pentru care ne este frica de moarte...pentru ca o traim.
Mai e putin si las prada sufletul meu demonilor...oare vor intelege ca nu meritam?
Ma uit cum ninge...si ma intreb ce se intampla cu mine...Nu ma recunosc.
Cred ca mi-e dor...si doare.
Iubesc si sufar...
Il iubesc pe Gabi,dar sufar ca voi fi departe de el atata timp.
Ma iubesc pe mine,dar sufar cand sunt la menstruatie.
Iubesc sa calatoresc,dar sufar cand n-am bani.
Iubesc sa fac sex,dar sufar cand nu am orgasm.
Iubesc sa mananc,dar sufar cand ma ingras.
Iubesc sa pictez,dar sufar cand ofer din lucrarile mele.
Iubesc marea,dar sufar cand vad rechini atacand oameni.
Iubesc sa scriu,dar sufar ca nu scriu mai mult sau mai des.
Iubesc sa rad,dar sufar cand cineva imi zice ca rad prea tare.
Iubesc fluturii,dar urasc gandacii.
Iubesc ceea ce fac,dar sufar ca nu o fac mai bine...
Ce-i mai sus nu are legatura cu subiectul...dar mi-era dor sa scriu,si sa-mi amintesc ce iubesc.Bineinteles ca sunt mult mai multe...important este totusi ca...iubesc...
Si atunci daca iubesc...de ce nu plec de la premisa asta?De ce nu gandesc ca iubind,ma va iubi si viata...si atunci poate nu ma va lasa prada acelor demoni...
Cred ca sunt lasa...foarte lasa...Mie cred ca nu mi-e frica de moarte...Cred ca mi-e frica de maturizare,de acel moment cand voi deveni om,adult...femeie...
In nici un caz nu sunt depresiva,dar am acea stare...cand ma gandesc ca ceea ce eu iubesc cel mai mult...va fi departe de mine...
