joi, 24 decembrie 2009

Dorinta apare...si dispare

Sunt abonata de ceva timp la revista "PSYCHOLOGIES" pe care o gasesc tare educativa,si pe care o recomand tuturor ce vor altceva decat tabloide cu sfaturi de slabit,produse de intinerire etc.Aceasta revista efectiv dezvolta subiecte despre probleme psihice,cotidiene,intalnite la oricare dintre noi,dar care,din pacate sunt neglijate,nebagate in seama.Aceasta ignoranta duce,fara bagare de seama,la "decaderi" si pe alte planuri.Unul din ele,si cel mai important-cel de altfel care ne intereseaza si pe noi-este sexul.Credem insa-si ne amagim-ca iubirea le rezolva pe toate...Ca viata de cuplu nu are cum sa fie afectata din cauza unor probleme cotidiene,ca ele doua nu se amesteca...dar fara sa ne dam seama,reactionam asupra cuplului,ca si o consecinta asupra ceea ce traim zilnic...
"Poate ca una dintre cele mai mari greseli pe care tindem sa le facem este aceea de a supravaloriza iubirea:credem ca ea ne va ajuta sa trecem peste orice,sa toleram pana la moarte defectele celui de langa noi.Insa nu este chiar asa.Pe langa sentimentele noastre,mai existam si noi,purtatorii schimbatori si capriciosi ai acestora."
"Suna anapoda dar in viata de cuplu a face dragoste,a-l dori pe celalalt este un fapt care are de-a face cu multe altele decat libidoul."
"Secretul mentinerii unei relatii erotice de cuplu satisfacatoare,ar consta in capabilitatea de a percepe primele semnale ale schimbarii si ale disconfortului si in a face ceva in acest sens"..."Pastrarea legaturilor sufletesti cu partenerul de viata este un proces permanent"..."Surprizele,toleranta,respectul-vin de la sine,pentru ca ele caracterizeaza o persoana functionala"...asadar trebuie sa fie"autentice".
L-am intrebat pe iubitul meu: "Dragul meu,consideri ca in relatia noastra exista un subiect,din cauza caruia avem divergente,si implicit,fara a ne da seama,ne creaza probleme de cuplu?"Din pacate...nu ma asteptam ca el sa raspunda: "Nu!"...Atunci am realizat ca avem mari probleme...Probleme chiar si de comunicare,desi vorbim zilnic,despre orice,dar poate prea cenzurat pentru a intelege adevaratul mesaj...Avem probleme de comportament in societate...Deoarece el nu obisnuieste sa danseze nici eu nu o fac,ca sa nu-l fac sa se simta...neglijat...El nu mai bea alcool decat foarte rar,refuzand de multe ori gazda...eu nu refuz niciodata...El nu nimereste aproape niciodata hainele cu care mi-ar placea sa-l vad imbracat,sau cele care s-ar potrivi pentru ocazia,sau locul unde urmeaza sa mergem...El da importanta jobului,eu nu prea...vreau sa-i dau importanta mai mult lui...El incepe sa se neglijeze ca om,ca barbat...si din pacate si eu...Eu am perspective inalte,el se multumeste cu putin si este mereu pesimist cand vine vorba sa faca si el ceva mai"de om mare"...Eu vreau sa mi-o trag mai des...si el nu vrea...
Oare acestea sunt un semn?Oare dorinta si iubirea dureaza doar trei ani?Oare...ma insala?Sau oare...gresesc eu undeva?Oare este cazul sa imi cumpar un vibrator si sa nu-l mai cicalesc atata?Am nevoie oare sa schimb aerul...sau sa-l schimb pe el?Iubirea ce i-o port insa nu ma lasa...Nu tac malc...ii spun de fiecare data ce ma deranjeaza...Mi-e frica totusi ca,spunandu-i in fata toate astea,sa se sature la un moment dat...si sa ma schimbe el pe mine...Si atunci eu ce ma fac?

2 comentarii:

  1. Buna draga isaxx, desi am citit doar postul acesta (si "scanat" blogul) trebuie sa-ti spun ca am fost captivat imediat. Nu prea sunt o pers interactiva pe net, dar subiectul (blogul) tau m-a impulsionat sa las si eu un comentariu aici. Dorinta in relatia de lunga durata e ca focul din paie ude, greu de (re)aprins si usor de (re)pierdut. Analogia mea pare mai degraba pesimista, eu aleg sa o vad ca si realista. Dupa 12 ani de relatie, am trait disparitia si reaparitia ei ca pe un ciclu natural. Desi imunizati la feromoni partenerului (cei "3" ani au trecut), dupa o perioada si prin perseverenta, focul se reaprinde ca un foc de paie, puternic, real, exploziv dupa care se linisteste si ramane dulcea lui amprenta asupra psiho-afectivului fiecaruia. Si eu zic ca asta si conteaza cel mai mult, sa simti din cand in cand ca ai facut alegerea care s-a potrivit cel mai bine nevoilor proprii. Biologic consider ca nu suntem construiti ptr monogamie, ci ptr reproducere, fara nici o constrangere de natura afectiva. La barbati e cel mai evident, ptr ca ei au nevoie de un loc doar ptr sex, femeia in schimb are nevoie de un motiv, de o semnificatie a gestului, insa pana la urma dorinta nebuna imbraca o forma sau alta.
    Catre sf postului tau ai enumerat o parte din nevoile fiecaruia dintre voi 2 incercand sa ramai impartiala, desi am simtit in discurs o anume frustrare. Poate nu o fi una virala concreta, ci una generica, filosofica, gandindu-te cat de greu e sa coexisti (mai ales erotic) in cuplu, insa intrebarea care-mi ramane pe buze e: dupa ce discuti (nu numai tu, si eu si toti) cu partenerul, mai deschis, mai cenzurat si problemele fiecaruia sunt trecute pe tabla, faci(em) ceva in aceasta privintza. De multe ori avem impresia ca e suficient ca s-a discutat.
    La final lansezi si o serie de intrebari (apropo ar trebui sa-ti iei vibrator in orice situatie ptr ca tu esti prima resonsabila de satisfactia ta sexuala :d; in caz ca nu ai deja in secret si faci acum pe inocenta aicisha :p) la care raspunzi paradoxal tot cu dragostea ptr celalalt si mai rau, consider, eu e ca ramai in frica "ma schimba el pe mine / atunci ce ma fac?". Eu consider ca orice angajament il facem cu buna stiinta si viata e prea scurta sa traim cu frica in spate. Trebuie sa alegi doar sa fii fericit(a) iar cand nevoile fiziologice te coplesesc si-si cer drepturile trebuie facut in asa fel incat sa nu adauge la nenorocitele fenomene din cotidian care oricum perturba viata sexuala a cuplului.

    P.S. da intr-adevar ignoranta omoara tot felul de chestii, dar mai este o alta "vorba" (din Matrix :)) Ignorance is Bliss la care de asemenea vibrez.

    RăspundețiȘtergere
  2. hmm...mi sa sa parut interesanta postarea ta.Desi nu am decat 18 ani,poate foarte putina experienta ,sunt genul care vorbeste foarte mult.cred ca singurul motiv pt care simti asta este ca..nu mai crezi cu adevarat in relatia voastra,iti e drag,dar simti ca nici unul nu depunde destul efort incat ca lucrurile astea sa treaca:D.Din cate ai spus despre el sunt sigura ca va intelege ce ii vei spune,spunei exact cum ai descris lucrurile aici.multa bafta:D Si pana la urma singura cale este sa comunicati astfel lucrurile se aduna si nu e bine sa ti in tine:D

    RăspundețiȘtergere

comment