Te-ai gandit pana acum la timp?Ai remarcat vreodata ca ceea ce ai zis,facut,gandit,citit ultima data,poate chiar adineauri,face parte din trecut...?Si ceea ce vei face peste un minut,o ora,o zi,o saptamana,un an sau zece este viitorul...atat de imprevizibil,de misterios,imbracat intr-un vesmant negru si acoperit la gura...?Te vei intreba...noi in ce timp traim?Acum...in prezent...Si ce este prezentul???O clipa...
Trecutul reprezinta scarile urcate pana acum ca sa ajungem aici...muntele escaladat cu greu pentru a ne opri la un popas...sau zidul construit caramida cu caramida...Interesant este ca niciodata nu vom urca scarile pana la sfarsit,nu vom ajunge in varful muntelui,sau nu vom termina constructia,si deci niciodata nu vom zice gata...am terminat....pentru ca...din pacate...CLIPA aceea...este moartea...Concluzia(desi gresita)ar fi urmatoarea:noi oamenii...traim degeaba...Si atunci de ce sa mai urcam muntele ala si sa ne obosim degeaba,cand nu vom avea niciodata satisfactia de a urmari peisajul de sus,din varf.Schematic...ceea ce a fost este in jos,ceea ce este este acum,cu noi,pe plan orizontal,iar ceea ce va fi este in sus...deci viitorul este ca o ascensiune....care practic duce spre cer, spre stele, sori, divinitate...Si deci Dumnezeu decide ce se va intampla in viitor?Am urcat si eu pana acum munti...la propriu...si am ajuns si in varf...aproape de fiecare data cand s-a intamplat asta am avut surprinderea sa vad ca nu pot vedea nimic...si asta pentru ca norii erau undeva sub varful muntelui....Asta poate scoate in evidenta ca sfarsitul calatoriei pe munte,sau terminarea constructiei de care am vorbit mai sus va avea loc...in RAI...de unde n-o sa ne mai putem vizualiza trecutul caci greselile noastre vor fi iertate... Din pacate situatia descrisa mai sus este una ideala,dar valabila doar pentru omul care vrea sa faca ceva bun in viata asta,benefic,frumos...caci cel ce nu se va apuca sa construiasca, gandind ca o face degeaba,va ramane pe loc,si nu se va putea incadra in nici un spatiu temporal,locul lui fiind in infern...Este trist ca sunt oameni din acestia care traiesc numai ca sa faca umbra pamantului, fara sa ajute si sa se ajute,care se complac in situatia lor,si care nu fac nimic pentru schimbare...Viata este un dar de la Dumnezeu...si trebuie pretuita,ingrijita ca sa fie mereu in stare buna...Corpul sau mintea in timp se pot deteriora,dar omul care continua sa construiasca se bazeaza mereu pe caramidele deja existente constructiei lui,si le aduna si le pastreaza in bagajul lui de cunostiinte,numit experienta care ii va fi de foarte mare folos pentru a ajunge in varf,varful care reprezinta o viata traita cu demnitate,cu respect pentru sine si celelalte persoane.... Oricat de negru si urat a putut fi trecutul unei persoane,acesta nu trebuie privit cu regret....Mereu mi-a palcut sa cred ca vor veni si vremuri mai bune in care voi fi apreciata cu adevarat pentru ceea ce sunt...Trecutul este un amalgam de intamplari ce pot schimba prezentul sau viitorul,dar care trebuie privit ca atare...Fapte ce le-ai facut odata le poti regreta acum,desi nu ar trebui,caci ele sunt omul care sti acum...Persoane dragi din familie,prieteni....poate au plecat dintre noi...dar nu trebuie sa existe nici o parere de rau caci inca o caramida din zidul lor a fost adaugat la al tau...ei au ajuns in varf...Ai pierdut case,bani,masini in trecut...?Afla ca a fost o alunecare de teren,iar tu trebuie sa-ti schimbi ruta...Si deci....trecutul nu e rau...e un el,care te va ajuta mereu sa mergi mai departe! Anul trecut am avut onoarea de a merge cu trenul si de a avea rezervare in ultimul vagon.Plictisindu-ma am inceput sa ma plimb pe culoar pana la sfarsitul vagonului.Ma uitam in urma trenului,la soarele ce de abia rasarea,la cele doua linii de tren care la orizont se uneau...Am ramas surprinsa sa aflu ca de acolo puteam sa vad trecutul despartit de viitor doar de catre un geam.
Trecutul reprezinta scarile urcate pana acum ca sa ajungem aici...muntele escaladat cu greu pentru a ne opri la un popas...sau zidul construit caramida cu caramida...Interesant este ca niciodata nu vom urca scarile pana la sfarsit,nu vom ajunge in varful muntelui,sau nu vom termina constructia,si deci niciodata nu vom zice gata...am terminat....pentru ca...din pacate...CLIPA aceea...este moartea...Concluzia(desi gresita)ar fi urmatoarea:noi oamenii...traim degeaba...Si atunci de ce sa mai urcam muntele ala si sa ne obosim degeaba,cand nu vom avea niciodata satisfactia de a urmari peisajul de sus,din varf.Schematic...ceea ce a fost este in jos,ceea ce este este acum,cu noi,pe plan orizontal,iar ceea ce va fi este in sus...deci viitorul este ca o ascensiune....care practic duce spre cer, spre stele, sori, divinitate...Si deci Dumnezeu decide ce se va intampla in viitor?Am urcat si eu pana acum munti...la propriu...si am ajuns si in varf...aproape de fiecare data cand s-a intamplat asta am avut surprinderea sa vad ca nu pot vedea nimic...si asta pentru ca norii erau undeva sub varful muntelui....Asta poate scoate in evidenta ca sfarsitul calatoriei pe munte,sau terminarea constructiei de care am vorbit mai sus va avea loc...in RAI...de unde n-o sa ne mai putem vizualiza trecutul caci greselile noastre vor fi iertate... Din pacate situatia descrisa mai sus este una ideala,dar valabila doar pentru omul care vrea sa faca ceva bun in viata asta,benefic,frumos...caci cel ce nu se va apuca sa construiasca, gandind ca o face degeaba,va ramane pe loc,si nu se va putea incadra in nici un spatiu temporal,locul lui fiind in infern...Este trist ca sunt oameni din acestia care traiesc numai ca sa faca umbra pamantului, fara sa ajute si sa se ajute,care se complac in situatia lor,si care nu fac nimic pentru schimbare...Viata este un dar de la Dumnezeu...si trebuie pretuita,ingrijita ca sa fie mereu in stare buna...Corpul sau mintea in timp se pot deteriora,dar omul care continua sa construiasca se bazeaza mereu pe caramidele deja existente constructiei lui,si le aduna si le pastreaza in bagajul lui de cunostiinte,numit experienta care ii va fi de foarte mare folos pentru a ajunge in varf,varful care reprezinta o viata traita cu demnitate,cu respect pentru sine si celelalte persoane.... Oricat de negru si urat a putut fi trecutul unei persoane,acesta nu trebuie privit cu regret....Mereu mi-a palcut sa cred ca vor veni si vremuri mai bune in care voi fi apreciata cu adevarat pentru ceea ce sunt...Trecutul este un amalgam de intamplari ce pot schimba prezentul sau viitorul,dar care trebuie privit ca atare...Fapte ce le-ai facut odata le poti regreta acum,desi nu ar trebui,caci ele sunt omul care sti acum...Persoane dragi din familie,prieteni....poate au plecat dintre noi...dar nu trebuie sa existe nici o parere de rau caci inca o caramida din zidul lor a fost adaugat la al tau...ei au ajuns in varf...Ai pierdut case,bani,masini in trecut...?Afla ca a fost o alunecare de teren,iar tu trebuie sa-ti schimbi ruta...Si deci....trecutul nu e rau...e un el,care te va ajuta mereu sa mergi mai departe! Anul trecut am avut onoarea de a merge cu trenul si de a avea rezervare in ultimul vagon.Plictisindu-ma am inceput sa ma plimb pe culoar pana la sfarsitul vagonului.Ma uitam in urma trenului,la soarele ce de abia rasarea,la cele doua linii de tren care la orizont se uneau...Am ramas surprinsa sa aflu ca de acolo puteam sa vad trecutul despartit de viitor doar de catre un geam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comment