miercuri, 14 octombrie 2009

Cea mai mare avutie...SANATATEA


Conform DEX-ului,SĂNĂTÁTEA este"starea unui organism la care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal şi regulat".Conform propriei pareri,sanatatea este o calitate,pe care din ce in ce mai putin oameni o dobandesc. Din pacate sau din fericire,practica pe care o fac in spitale,ma face sa-mi dau seama in fiecare zi cat de fragila si sensibila este fiinta umana.Oameni in toata firea,care daca i-ai vedea pe strada nu ti i-ai putea imagina stand intr-un pat,hranindu-se prin perfuzie si fiind total dependent de personalul sanitar...E trist sa vad decese din cauza unor boli neincadrate la cele incurabile,dar care netratate cum trebuie ajung sa distruga viata unui om... De multe ori,ca oricine altcineva,m-am intrebat de ce nu am bani mai multi,sau de ce nu sunt fericita,sau de ce nu am mai mult nocroc....insa niciodata nu am multumit pentru ce am si pentru faptul ca sunt intreaga...Asta a ajuns sa ma faca fericita,bogata,sau foarte norocoasa...am doua maini,doua picioare,cu toate degetele...am ratiune,sentimente,ganduri...si de abia acum realizez...nu mai am nevoie de nimic...am tot ce-mi trebuie... Bunicul meu a murit de cancer de colon care s-a metastaziat...Nimeni nu poate sa stie cat a insemnat omul acela pentru mine,si cate amintiri frumoase am alaturi de el...In acest caz si in nici un alt caz nu pot sa implic divinitatea,cum spun altii,care cred ca au fost parasiti de Dumnezeu...sau care spun ca sunt pedepsiti...Nu!!!Dumnezeu nu pedepseste...doar ajuta...Asa cred ca a fost si cazul bunicului meu...avea frati,avea parinti....acolo sus si tocmai de aia viata lui s-a curmat relativ repede,dar din pacate in chinuri...Pentru ca boala...oricare ar fi ea te chinuie.... Eu am inceput articolul asta cand am racit foarte rau...era o simpla raceala dar imi manca puterea si energia de nu mai puteam si nu mai stiam sa fac nimica...Si ma gandeam...mai pemine reuseste sa ma doboare o raceala si altii se chinuie cu boli mult mai grave...Repet...vad prin spitale cazuri ce imi rup sufletul in doua...Pe hemato sunt oameni bolnavi de leucemii,care din cauza citostaticelor raman fara pilozitate...ceea ce este si mai dureros este ca sunt si persoane tinere,poate chiar de varsta mea,si asta ma face sa meditez asupra vietii...si realizez cat de pretioasa este si ca ar trebui sa ma straduiesc,sa ne straduim,s-o tratam ca atare.Pe interne vad pacienti cu diabet care nu se pot bucura de o ciocolata,iar pe chirurgie oameni fara membre,care nu vor mai putea vreodata sa duca o viata normala.Ceea ce m-a impresionat recent a fost o femeie careia,din cauza unui cancer,i-a fost extirpat unul dintre sani...femeia era resemnata;eu insa am incercat doar pentru o secunda sa ma pun in pielea ei,si mi-am dat seama cat de greu poate fi...O boala poate sa-ti distruga psihicul,pentru ca te face diferit fata de ceilalti si iti creeaza impresia ca esti inutil intr-o viata atat de tumultoasa... Plang uneori caci nu inteleg...cum dintr-un om sanatos care merge,vede,simte,gandeste poti deveni o epava...Concluzia mea(desi poate nu am epuizat subiectul asa cum imi doream)...este TRAIESTE CLIPA...MAINE POATE FI MAI RAU!!!

Un comentariu:

comment