Metamorfoza

Immanuel Kant spunea: "Omul este o trestie,cea mai fragila din intreaga natura,dar este o trestie ganditoare"...Niciodata nu ma voi putea compara in gandire sau in abordare cu acest mare filozof,care a fundamentat idealismul critic,si a exercitat o deosebita influenta asupra dezvoltarii filozofiei in timpurile moderne.Vreau doar sa-mi exprim parerea si sa spun ca omul este mai degraba o simpla omida... Omul este o vietuitoare aflata intr-o continua schimbare de la nastere pana la moarte care nu-si da seama ca are o viata asemanatoare omizii,dar intr-un context mai larg.Faza intrauterina a dezvoltarii nu vreau sa o iau in considerare pentru ca este nesemnificativa.In schimb atunci cand se naste,omul se afla in stadiul de larva,in care acesta asimileaza,asimileaza mancarea si se pregateste sa devina omida...se chinuie sa priceapa"lantul trofic"...Larva se va transforma in omida atunci cand va stii singura sa-si procure hrana,cand va incepe sa se miste,practic atunci cand isi capata independenta.Acum este timpul explorarii,al aventurii...Acum omul are 20 ani,isi cauta un rost in viata,incepe sa aibe propriile pareri,propria perceptie despre viata.Face o facultate,se gandeste la un viitor.Daca nu are ghinionul sa fie devorata de un pradator,omida va trece la stadiul urmator...incepe sa construiasca un cocon,in care se va ascunde un timp,va sta linistit de pradatori...Echivalentul in cazul omului consta practic in intemeierea unei familii...Situatia este putin tragico-comica pentru ca se poate interpreta faptul ca acum omul,indiferent de sex,o data cu responsabilitatea de a avea familia sa,devine oarecum incorsetat de asta,la fel cum este omida in coconul sau...Daca totusi tratam asta intr-un mod realist,se poate spune ca este asa,dar nu intr-un mod trist.Intervine totusi incomoditatea fiecaruia,lipsa de intimitate,dar si dorinta de a forma din doi unul...care de fapt este si ultima etapa a dezvoltarii...acum omul devine fluture...Asta se intampla in medie la varsta de 30 de ani cand omul este implinit din toate punctele de vedere...Cu o familie fericita,cu un loc de munca bun,cu un stil maturizat de abordare a vietii. Eu ma aflu acum la stadiul de omida in care incep sa descopar lumea in care traiesc,in care imi dau seama de propiile-mi convingeri si valori.Studiez cu amanuntul tot ce mi se intampla,si imi formez aspiratiile,principiile.Inaintez intr-o lume nebuna,si ma apar cu inversunare de pradatorii care ar putea sa ma naruiasca.Cineva imi spunea o data..."In viata asta trebuie sa dai din coate,pentru ca la fiecare colt de pandeste un rechin care la cea mai mica greaseala te ataca."...Mi-e tema doar cand ma gandesc la asta...pentru ca fiind omida...n-am coate...si s-ar putea sa sfarsesc in dintii neiertatori ai unuia... Acum cateva zile in urma vorbeam cu o prietena despre ea.Imi povestea cum a ajuns ea la concluzia ca varsta si imprejurarile ii impun o alta abordare a vietii.Imi spunea foarte decisa ca vrea sa-si schimbe anumite perceptii,anumite stari,comportamente...O ascultam fara sa intervin cu un interes deosebit si in sinea mea imi era rusine ca eu pana acum nu m-am gandit la asta...Acum,intr-un stadiu obscur din viata mea am stat sa ma gandesc si eu la o astfel de schimbare si m-am decis sa accelerez putin procesul asta de metamorfozare...nu vreau sa ma pripesc si tocmai de aia am sa incep sa desenez un plan,si am sa tratez totul cu o deosebita seriozitate,studiind cu amanuntul orice schimbare... Si vreau sa scriu cu liniute,unul sub altul,caligrafic pasii care ma vor determina sa devin cat mai repede posibil...un fluture!