joi, 19 septembrie 2013

Orgolii

Relatiile interumane sunt precum ciresele prinse de cele doua codite. Cand doi oameni se cunosc se contopesc. Daca relatia dintre cei doi se amplifica, cele doua cirese se zdrobesc intre ele, formand un suc comun de un rosu intens, atat de dulce si de bun incat procesul continua pana cand...una dintre cele doua cirese ramane fara pulpa, fara sursa de suc...
Si atunci acea cireasa se departeaza, dar ramane prinsa, cu speranta ca cealalta cireasa va produce suc suficient pentru amandoua. Atunci cand celalata cireasa se stafideste de la atata efort de a produce sucul, evident ca devine mai putin atragatoare, si uscata fiind se desprinde de codita celeilalte cirese, care triumfatoare, ramane in cautarea unei alte cirese intregi, de care egoista sa profite...

- De ce crezi ca relatia asta nu merge asa cum ar trebui? De ce crezi ca m-am certat cu Adriana si nici una dintre noi nu face nici un pas?
- Nu stiu pui, nu stiu cum crezi tu ca ar trebui sa mearga realtia asta...Nu stiu ce-ti doresti de fapt! Iar in legatura cu prietenia ta nu ma pot baga...spune, intorcandu-se cu fata la perete.
Stau o clipa tacuta, cu fata spre tavan, contempland intunericul care inunda camera.
- Stii? Cat timp tu ai avut perioada aceea de incertitudine, cand tu incercai sa-ti faci ordine in ganduri, timp de doua luni mai exact eu am plans si am suferit mai mult decat am lasat sa vezi. Cand am fost in concediu, am cunoscut doua persoane, una care imi plangea mereu de mila, si alta care ma imbarbata si care a reusit in cele din urma sa-mi construiasca un scut impotriva suferintei. Acele doua persoane eram eu transpusa in bine si rau, in negru si alb, nestiind exact care cum erau de fapt. Si m-am lasat condusa de ”acea persoana” care imi descria zilnic calitatile, care imi spunea la orice urma de incertitudine ca eu pot sa traiesc si singura, desi niciodata nu voi fi singura si era langa mine cand ma priveam in oglinda, dezvaluind de fiecare data parti atat de frumoase ale trupului meu. Si in tot acest timp, sub bagheta magica a ”acelei persoane”, m-am schimbat. Dragul meu...tu si Adriana mi-ati indus ca,  de fiecare data cand apar conflicte in relatiile noastre, de vina sunt eu...Ii spuneam si ei...ca eu am facut compromisuri, am insotit-o in locuri unde poate nu vroiam sa merg, dar am fost pentru ca isi dorea ea...Asa si cu tine. Tot ce am facut pana acum au fost multe dintre ele compromisuri, chestii pe care poate nu mi le-am dorit, dar le-am facut ca sa te stiu fericit. Chiar Adriana spunea ca atata timp cat isi stie sotul fericit e si ea fericita. Pe acelasi principiu mergeam si eu pana cand amandoi mi-ati reprosat ca ceea ce am facut, este de fapt pentru ca asa am vrut eu si atat. Practic ati aruncat toata vina asupra mea...
- Nu este chiar asa...iti place tie sa exagerezi tot timpul...
- Exagerez? Vezi cum incerci iar sa-mi induci vina...?Nu este vina mea dragul meu. Adevarul este ca suntem prea orgoliosi, iar orgoliul asta ne acopera relatiile cu o naframa otravitoare. Si eu sunt orgolioasa, dar folosesc asta ca metoda de aparare. Vreau sa vad ca merit sa lasi de la tine, sa lase si Adriana de la ea, si promit ca voi face eu urmatorul pas, dar pana atunci crede-ma ca voi lasa lucrurile asa cum sunt cu tot riscul...si nu-mi pune ambitia la incercare. ”Acea persoana” a avut o influenta atat de puternica, incat acum nu mai pot sa plang...M-am certat cu Adriana si n-am plans, a plans doar ea intr-o imbratisare stransa, care mi-a dat de gandit ca ne-am impacat, ca mai apoi, a doua zi, sa aflu ca-si duce planurile mai departe...

 Am fost prea dezamagita de oameni, am fost de prea multe ori cireasa stafidita, care si-a dat tot sucul pentru fericirea celuilalt, ca sa mai pot acum sa renunt la orgolii...Asa ca nu voi ceda!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comment