Am gresit...

Draga constiinta imi pare rau, dar am gresit. Nu pot sa respect indicatiile tale, indiferent cat de mult stiu ca ai dreptate. Nu pot sa ma abtin sa nu-l sarut....
- Hai noroc! Imi spune intrand timid pe usa. Imi intinde mana si ne salutam precum doi barbati care nu s-au mai vazut de mult.
- Ia loc si fa-te comod. Se opreste in mini holul meu unde, ca niciodata se descalta din proprie initiativa.
- Uite ti-am adus ce ti-am promis. Sper ca e bun. Si atunci imi intinde fondul de ten pe care il testez imediat. Era bun. Ma ofer sa-i platesc. Ma refuza....Am de ceva zile niste dureri in zona omoplatilor de nu-ti spun...
- Iti fac masaj? O sa incerc sa fie un masaj pur de relaxare, fara conotatii sexuale.
- Spui tu...bine! Se dezbraca si se intinde pe patul meu trivial. Atunci am pus aceeasi muzica excelenta pentru astfel de momente, am aprins lumanari si am scos uleiul de masaj din dulap. Fara sa ma dezbrac am inceput sa intind uleiul pe tot spatele lui masiv. Inca o data ma gandeam ce poate sa-mi placa fizic la acel om, sau mai bine zis ce poate sa-mi placa la el daca fizic nu-mi place...Sau imi place? Tocmai asta imi place? Dupa sedinta de masaj destul de obositoare, ma intind langa el, deasupra plapumei care o parte il invelea. A deschis plapuma sa ma primeasca si pe mine. Am acceptat sa intru cu el intr-o zona interzisa, dar fierbinte, senzuala si in acelasi timp de vis. Stateam imbratisati sub plapuma, el gol pusca, eu imbracata, si ne priveam in ochi. Atunci s-a apropiat si m-a sarutat...
- Prietenii nu fac asta scumpul meu!!!
- Saruta-ma si taci. Dezbraca-te!
- Nu am sa fac asta...Imi pare rau ca esti excitat si ca nu pot face nimic in privinta asta. Dar stii prea bine ca daca vreodata vom face ceva, vom face dragoste...nu sex din asta cum face toata lumea...Hai sa mergem sa lansam lampionul vrei?
- Nu! Vreau sa stau aici alaturi de tine. Hai la pieptul meu si taci.
- Tu poti fii vreodata serios?
- Sunt!
- Ma iubesti?
- Nu! (dar cu siguranta vroia sa spuna ca ma adora...)
- Te tii de promisiune?
- Ce promisiune?
- Sa-mi faci un copil...Si sa ma duci pe mine prima, inainte de toate curvele tale, in noua ta locuinta.
- De ce? Sa o dezvirginam? Si daca ramai acolo?
- Ai vrea?
- Saruta-ma!
Si ne sarutam usor, dar pasional, lung si suficient de puternic incat sa trezeasca in mine acei fluturi care au murit la un moment dat. Renasterea lor a fost violenta, nascand cu aripile lor lacrimi in coltul ochilor mei. M-am abtinut cu greu la inceput, dar apoi mi-am amintit de vorbele lui E.L. care spunea ca exprimarea sentimentelor este ceva firesc care arata ca traim...Si am plans. Am plans de fericire ca il aveam pe R. langa mine ca intr-un lung si dulce postludiu. Am plans de tristete ca desi il iubesc, nu il pot avea al meu asa cum mi-ar placea. Am plans de ciuda ca am incalcat promisiunile constiintei mele. Am plans pentru felul in care ma amagesc atunci cand ma gandesc ca R. va fi tatal copilului meu.
- Spune-mi te tii de promisiune?
- Scumpa...copilul ala trebuie sa aibe si mama si tata...
Cand a plecat, nici nu a iesit bine pe usa, ca a sunat o (alta) femeie. Mi-a strans mana la fel cum a facut atunci cand a intrat si a coborat vorbind la telefon. Atunci mi-a venit in cap vocea constiintei mele care doar mi-a spus despre faptul ca e nebun...Si nu am crezut-o...Si am gresit!!!