Trandafiri rosii

Cu gandul la cum arata cobor grabit scarile. Cand am iesit din casa frigul mi-a pus gluga mare in cap, acoperindu-mi aproape toata vizibilitatea. Gandind ca ma asteapta in masina (cum de altfel au facut absolut toti pana acum), nu am preconizat ca de fapt era acolo, in fata portii, cu mainile la spate. M-am speriat oarecum, crezand ca este un om oarecare care merge pe trotuar, dar luandu-mi gluga de pe cap, mi-am dat seama ca e el....Am avut o revelatie. Era in fata mea barbatul care fizic arata aproape identic cu imaginea pe care mi-o facusem eu despre barbatul acela.... Un pic mai inalt ca mine, imbracat decent, aranjat cu atentie, parfumat placut, un pic mai corpolent si nu in ultimul rand brunet...cu ochi verzi-albastrii. Ce oare poate fi mai frumos de atat? Si de cum l-am vazut, un zambet larg a aparut pe chipul meu, uratit pana atunci de dezamagiri repetate, zambet care a persistat toata seara aceea. De la spate a scos, apropiindu-se spre mine sa ma sarute pe obraji, poate cel mai frumos trandafir rosu pe care l-am primit pana atunci. Lung, mare, gros, cu petale multe, adunate, acel trandafir a fost prima floare primita de la un barbat, dupa Gabi.
Am urcat in masina. Directia? Spre nicaieri...Pun mana pe telefon sa-mi sun colega care mi-a pus la dispozitie numarul lui de telefon, pentru a-i multumi. El ramane placut surprins. Directia? Unde vrei tu!!! Unde m-a dus? Acolo unde ma ducea R. Dar R., M, V. sau G nu mai contau. Eram de-a dreptul fascinata, pentru ca aveam in fata un barbat care vroiam sa-mi fie sot atunci. Sentimentele s-au dovedit ulterior, a fi reciproce. El, putin sasait, defect ce-l facea extrem de sexy, se uita la mine exclamand in continuu ca nu ii vine sa creada ce are in fata. Mi-am dat seama ca nu se prefacea deloc, dupa ce mi-a povestit de fosta lui relatie. A stat langa o femeie total opusa decat mine timp de cinci ani. Prin diverse circumstante am cunoscut-o pe fosta lui iubita, despre care nu vreau sa vorbesc, dar care repet, este exact opusul meu...in absolut toate privintele...Fascinatia din privirea lui, sclipirea din ochi, zambetul multumitor, frecventele exclamatii de uimire, cuvintele frumoase pe care mi le spunea, si care pareau desprinse din cartile de dragoste, unele dintre ele intr-atat de ”exagerate” ca acelea care ma faceau sa rad cand citeam, fiind sigura ca din pacate asa ceva nu mai exista in ziua de azi...toate acestea m-au facut sa plang...de fericire. Eram de-a dreptul fericita ca am gasit barbatul care imi seamana atat de mult, cu care am atatea in comun, care este atat de frumos.

Ajunsa acasa o cheam pe prietena mea la mine ca sa-i povestesc...
- Este barbatul ideal!!!Este acel cineva care are acel ceva... Asta imi va fii sot! Sunt sigura de asta...simt, spun eu cu lacrimi de fericire in ochi, extrem de entuziasmata.
- Si daca are penisul mic? Te-ai gandit la asta? Iti spun eu ca la un moment dat dragostea asta, entuziasmul asta pentru care eu ma bucur, o sa dispara...si va ramane ceea ce conteaza cel mai mult intr-o relatie...sexul. Si la cum te stiu tie iti treabuie des si foarte bine...Daca nu e bine?
- Nu crezi ca as putea fii a unui singur barbat, stiind ca acesta imi ofera de tot ce am eu nevoie pe partea sufleteasca. Nu crezi ca ar trebui sa ma cumintesc?
- Hmm...asta este aproape imposibi pentru tine, Isa!!!

Si intr-adevar are ceva problme de natura sexuala, peste care deocamdata pot sa trec! Dar oare o sa am rabdare, si daca o sa am, pentru cat timp va fi? Oare el isi va reveni dupa cei cinci ani in care nu a primit nici pe departe ce-si dorea de la o femeie? Oare...?

R (intr-un mesaj): ”Hahaha...intr-o relatie?”