Cunoastere...

Experienta inseamna cunostere...si nu ai cum sa cunosti daca nu intalnesti oameni. Inveti din propria experienta si din experientele celor cu care experimentezi la randu-ti. De asemnea inveti din cartile citite, filmele vazute, intamplarile auzite. Pentru cunoastere este nevoie de vointa si dorinta, de o sete desertica. Nevoia de cunoastere este precum un burete care absoarbe tot. Satisfacerea nevoii este restul care ramane dupa strecurarea informatiilor primite, prin propria sita a cunoasterii. Acel rest este experienta, lucrul care ne modeleaza in permanenta fiinta, ducand astfel la maturizare si autocunoastere.

- Atat de putine stii despre mine si atat de mult ma cunosti...! spune M. dupa o pledoarie lunga tinuta de mine in fata bunului meu prieten care se dovedeste (putin si din pacate) indragostit de mine...
- Imi place sa tai firul in multiplii de patru. Observ mai multe decat crezi si stau si le rumeg, le trec prin toate sitele ratiunii, si ajung la concluzii care de foarte putine ori s-au dovedit a fi gresite.
- Nu, femeie frumoasa! (ador sa-mi spuna asa) Tin foarte mult la tine, m-am atasat oarecum, dar stii bine ca intre noi nu poate fi nimic.
- Stiu si nici nu imi doresc asta. Dar noi am stabilit inca de la inceput niste reguli pe care sincer ma asteptam sa le incalc eu, avand in vedere labilitatea emotionala care ma caracterizeaza in perioada asta. Atat de mult insa mi-am repetat in gand conditiile relatiei dintre noi, incat si sufletul a ajuns sa creada acelasi lucru ca si ratiunea. Si tu ce faci? Esti gelos? Imi reprosezi lucruri neavand absolut niciun drept sa o faci.
- Mi-ai aratat lipsa de respect. Prietenii trebuie sa aiba respect unul fata de altul. Nu mi s-a parut normal sa iesim in club si tu sa dansezi cu altul. Erai atat de frumoasa, poate cea mai frumoasa de acolo...si nu este vorba de gelozie...poate mai degraba de subjugarea autoritatii...
- Scumpul meu...intr-o relatie de prietenie se presupune ca membrii acesteia sunt la un nivel de egalitate. Nu stiu despre ce fel de autoritate vorbesti...
- Da! Ai dreptate! Saruta-ma!
Intre timp ii suna telefonul si raspunde unei alte prietene, brunete, care ii cerea sa-l vada. Vorbeste pe geam, incet, sa nu-l aud. Termina convorbirea si-mi spune ca nu poate sa stea mult. ”Nu-i nimic!” , i-am spus eu si l-am strans tare in brate, sarutandu-l patimas. A intrat in jocul meu, pe care l-am continuat pana cand am considerat ca este suficient de excitat incat sa-i spun...sa plece...
- Du-te la bruneta ta! In timp ce o vei avea te vei gandi numai la mine,si asta ma excita teribil...
- Tu vorbesti serios?Chiar vrei sa plec?
- Da! Vreau sa pleci! Se incalta, imbraca geaca si ma cheama sa-l sarut...
- Atat de multe stii despre mine si atat de putin ma cunosti...