Cinci

Pe 28 decembrie acest blog a implinit cinci ani.
Scriu fara oboseala si plictiseala, de cinci ani, cu si despre sex si sexualitate. Mai nou insa, avand in vedere viata atat de complexa si complicata, scriu cu si despre tot. Imi cer mii se scuze fata de cititorii mei fideli, care au ramas uimiti sa descopere ca blogul meu s-a inchis. Nu s-a intamplat asta, si nici nu cred ca se va intampla vreodata, doar ca am ales sa-l redenumesc. Simt ca nu mai pot fi isaxx. Acea perioada a trecut; acum ma reinventez, sunt si voi fi ceea ce sub apelativul pe care il am de la 20 de ani, nu am putut fi.

In ultimul timp am trecut prin intamplari care mi-au schimbat viata, perceptia asupra ei, unele principii, perspectiva generala. Din aceste considerente, am ales sa las totul in urma si sa privesc in fata, spre un viitor mai bun.
In urma cu o luna si jumatate iubitul meu, cu care formam un cuplu de 7 ani jumate, a decis ca este momentul sa ia o pauza. Cum am mai spus, nu sunt de acord cu pauzele si prin urmare l-am lasat sa aleaga. Putea sa ramana alaturi de mine si impreuna sa facem ordine in propria-i minte sau sa plece definitiv. A ales a doua varianta. Timp de doua saptamani am incercat sa-l fac sa isi schimbe decizia, timp in care am plans atat de mult incat aveam cercanele rosii de la atatea lacrimi. Nefiind acasa, si-a luat toate lucrurile si a plecat. Inainte sa plece l-am cunoscut pe R.,de care m-am indragostit. Stand stramb si judecand drept, imi dau seama acum ca a fost o dragoste salvatoare. Nu stiu ce a putut face dar cred ca unicul sau rol a fost acela sa trec peste despartire. Spre uimirea mea a reusit, regasindu-ma acum mai senina, plina de viata, doritoare de intamplari fascinante care sa sparga monotonia cotidianului. M-am indragostit, dar nu de el ci de senzatiile pe care mi le oferea, de care in cele din urma m-am dovedit a fi dependenta. Era altceva decat eram obisnuita pana atunci. Atatea complimente si cuvinte frumoase poate nu am primit in ultimii doi ani, iar acestea m-au facut sa-mi dau seama de ceea ce sunt cu adevarat. Cand a spus ca nu vrea sa-mi faca vreun rau, si sa-l inteleg cu privire la faptul ca nu poate avea o relatie cu mine, nu am vrut sa accept. Acum insa realizez de fapt ceea ce a vrut sa spuna...Sunt prea buna (nu la trup) pentru el. Inocenta mea, si sentimentele pure pe care credeam ca le nutresc atunci pentru el, nu ma puteau face niciodata sa inteleg lumea obscura in care el se invarte. Nu meritam sa vad, sa aud si sa traiesc in problemele lui. Tin sa-i multumesc inca o data pentru ceea ce a reusit sa faca, dar nu in ultimul rand pentru faptul ca intr-adevar a tinut la mine...Acum se vede cu o femeie,doar ca sa nu fie singur...si vad prin asta inca o dovada ca am fost prea buna pentru el si ca nu ma merita...
Intre timp am realuat legatura cu M (acel M din povesti de demult), cu care traiesc o reciprocitate convenabila. Stie cum sa atinga, cand sa se opreasca, unde sa ma sarute...fara implicatii emotionale, compromisuri sau promisiuni...Si totusi ma gandesc la V. care a aparut in viata mea cum nu se putea mai prost. Nu sunt pregatita pentru el, cat si el nu e pregatit pentru mine. Am trait alaturi de el poate cel mai frumos Craciun, dar acest aspect nu ne poate face sa decidem asupra a ceea ce ne dorim unul de la altul. Este in aparenta barbatul perfect. M-a fermecat din prima clipa in care ne-am vazut. Mi-a gatit, si stie cum sa invarta in oala, are grija mai mult decat am fost obisnuita de propria lui persoana, are grija de confortul meu, dar nu poate avea grija de mine, si eu de el...Nu promite nimic, nu-i place sa dea explicatii, traieste prezentul si atat. Ma lasa sa aleg cum vreau, fara presiuni, fara constrangeri, dar nu-mi ofera nici un impuls sa-l aleg pe el...
Anul se termina, si ca de fiecare data, vreau sa-mi propun niste teluri pentru anul care urmeaza...
1) Sa fiu iubita. De fapt eu imi doresc fericire, dar stau sa realizez ca iubirea aduce o data cu ea si fericirea...Si nu ma refer la vreo iubire fizica...Vreau sa fiu iubita de Dumnezeu, pentru ca El si doar El poate sa-mi aduca fericirea de care am nevoie.
2) Sa iubesc. Vreau sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, caci nu intamplator aceste lucruri sau oameni fac parte din viata mea. Vreau sa ma reindragostesc de arta, sa pictez mai mult, sa citesc, sa visez. Vreau sa ma reindragostesc de mine si sa ma iubesc mai mult, cel mai mult.
3) Sa am parte de intelepciune. Sa iau cele mai bune decizii, sa fac ceea ce trebuie sa fac, sa spun ceea ce trebuie sa spun. Sa scriu mai mult, sa ma exprim mai liber.
4) Sa fiu inconjurata doar de oameni valorosi de la care am ce invata. Sa am puterea sa renunt la acele persoane care imi sug energia, si ma lasa fara de puteri. Sa am puterea sa nu-mi pese...
5) Sa realizez tot ceea ce mi-am propus. Sa obtin postul pe care atat de mult il doresc, sa impartasesc din cunostintele mele si altora, sa slabesc, sa ma las de fumat (si de data asta nu glumesc), sa-mi alcatuiesc un stil de viata sanatos, sa fac mai mult sport, sa ma plimb, sa calatoresc, sa descopar...

Anul 2014 este pentru mine un nou inceput...
”Stii ce-mi spune mama? Decat un chin fara sfarsit, mai bine un sfarsit cu chin...” Laura Andresan