Vrei sa nu vrei?

Nu mai pune intrebari stupide...Nu te mai gandi la ce va fi! Traieste cu mine prezentul. Viata este prea scurta sa ne gandim la ce poate fi, la cum tu sau eu putem la un moment dat sa clacam si sa nu ne mai dorim acelasi drum. Ma pui la incercare dupa incercare sa vezi poate, daca sunt asa cum m-ai desenat in mintea ta. Si dupa fiecare provocare peste care trec cu succes, esti atat mirat ca poate exista cineva atat de potrivit pentru tine, incat refuzi sa ma mai vrei. Ti-e teama sa nu ma pierzi caci totul este mult prea frumos sa fie adevarat. Discutii interminabile despre fel de fel de subiecte, saruturi pasionale care spulbera linistea fluturilor din stomac, clipe care te fac sa uiti de cotidianul asta mizer, minute in sir de rasfat, mirosul si rasul meu, toate acestea te sperie. Crezi ca nu stiu cum ma priveai atunci cand impodobeam bradul? Te faceai ca te uiti la televizor cand ma uitam la tine, dar imi admirai inocenta cu care agat atent globurile in brad. Crezi ca nu stiu ca atunci cand ai gustat din checul meu, atunci cand imi spuneai cat de bun e, iti spuneai in gand cat de mult ti-ar placea sa-l mananci si cu alte ocazii...Crezi ca nu stiu ca atunci cand faceam dus gandeai ca sunt prea tanara si buna pentru tine?
Incerc din rasputeri sa te inteleg, sa am rabdare, sa-mi spun ca totul va fi bine, desi stii prin ce suferinte am trecut in ultimul timp. Te cred atunci cand spui ca nu mai ai incredere in femei dupa dezamagirea pe care ai trait-o, dar iti poti imagina oare ce parere as putea avea eu despre barbati? Sunt optimista totusi pentru ca vreau sa cred ca suntem diferiti, si ca tu sau eu nu avem nici o vina pentru dezamagirile noastre din trecut. Pentru ca stiu ca totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample, gandeste-te de ce a vrut destinul sa ne intalnim. Eu refuz sa cred ca doar pentru atat. Relatia noastra (daca chestia asta se poate numi asa) nici macar nu s-a consumat. Refuz sa cred ca ai aparut in viata mea doar pentru cateva saptamani,doar ca sa readuci soarele si speranta in sufletul meu, doar ca sa construiesti un pod peste valea plangerii...Daca accepti doar acest singur rol, eu nu pot decat sa-ti multumesc, dar nu vreau sa accept ca a fost doar atat. Sunt dependenta de fericire, de iubire, si de fluturi, si le vreau des, in doze mici,dar concentrate. Tu poti, ca nimeni altcineva...si crede-ma ca nu exagerez...ca nimeni altcineva sa imi oferi de ce am eu nevoie. Sunt mai mult ca sigura ca acesta este de fapt un schimb, de care si tu te bucuri la fel de mult ca mine. Caci nu poti, fara sa nu simti nimic, sa ma ai in minte si atunci cand dai gol, sau atunci cand iti chioraie matele de foame, sau atunci cand esti obosit si racit. Ai trait niste sentimente de mult uitate, de care nu te credeai capabil. Ti-ai resuscitat sufletul si ai readus la viata cel mai frumos lucru care poate exista...iubirea. Cateva zile de distanta intre noi, te-au facut sa te trezesti din visul dulce in care te lafaiai, si ai trecut printr-o sita cu gauri mari a ratiunii sentimentele tale. Ai taiat cu ciuda, agresiune, revolta tot ceea ce a mai ramas, iar din asta nu a mai ramas aproape nimic. Pentru ca gandesti prea mult, in loc sa-ti asculti inima si sa o lasi pe ea sa decida. Stiu si eu ca e un risc; e ca la ruleta ruseasca, un joc in care ori ramai ori mori. Dar viata este prea scurta ca sa nu intri in joc...
-Ma astepti un an de zile cat o sa fiu eu plecat?
-Tu m-ai astepta daca situatia ar fi invers?
-Nu!
-Ti-ai dat singur raspunsul. Dar asta nu inseamna ca nu ne putem bucura impreuna de timpul ramas pana atunci. Iti vei aminti cu drag...
-Vreau sa nu mai vreau...Crede-ma ca esti ultima persoana pe care as vrea sa o fac sa sufere. Sa nu ma urasti!