Tu ce-ai alege...?

No more alchohol...
No more clubbing alone...
No more other men...

Am cunoscut pe cineva care reprezinta intruchiparea mea ideala in varianta masculina. Ma cunoste atat de mult, de atat de putin. Gandim la fel, reactionam la fel (de impulsiv), avem aceleasi valori, aceleasi aspiratii...Este exact ceea ce mi-am dorit de la un barbat...mi-am dorit intotdeuna un barbat care ia decizii, care bate cu pumnul in masa, care ma face fericita spunand ceea ce vreau sa aud, facand ceea ce vreau sa faca...
Acum doua saptamani, cu lacrimi in ochi, si sufletul zdrobit de suferinta, imi doream o schimbare. Ceream cerului, strigand din toti rarunchii ca vreau sa schimb totul in viata mea...Atunci am spus ca fac orice, am spus ca as renunta la tot pentru fericire, pentru iubire, pentru tot ce mi-am dorit...
Intamplator sau nu cerul m-a auzit si mi-a indeplinit dorinta...
Cred fara doar si poate, ca atunci cand iti doresti ceva tot universul conspira spre indeplinirea dorintei tale, dar raman de fiecare data surprinsa atunci cand dorintele mi se indeplinesc cand ma astept mai putin si cand (poate) nu mai sunt (atat de..) valabile... Si atunci realizez ca trebuie sa-mi asum pana si dorintele...
Sunt pusa in fata faptului. Toate dorintele mi se vor indeplini (desi am inca mici indoieli), daca voi renunta la tot cu ceea ce am fost obisnuita pana acum...
Astfel ma simt acum ca in ”La tiganci” de Mircea Eliade. Intr-un labirint invaluit de ceata si intuneric, cu miros dulce, cu perdele care imi incurca drumul. Intruziunea brutala a misterului in cadrul vietii reale, imi ameteste ratiunea, imi sugruma sentimentele si ma suge de puteri. Supranaturalul face ca reperele de spatiu si timp sa dispara, ducand la confuzie si mai mult decat atat la delir...
De ce? De ce nu ai vrut sa fie bine? De ce nu ai ales sa ne iubim si sa fim fericiti? De ce ai vrut sa pleci?
Pentru ca totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample, imi raspunde constiinta...Pentru ca pentru mine exista ceva mai bun, pentru ca este momentul real sa devin femeie in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca ma maturizez, iar cineva este dispus sa ma ajute sa fac asta...
-Vreau sa te fac femeia mea...Vreau sa fii ca mine! Vreau sa schimb, sa te schimb, sa te ajut sa cresti!!!
Imi cere exact ceea ce am cerut eu acum doua saptamani divinitatii...
-Iti promit ca te voi face cea mai fericita!!!Vei avea tot ce-ti doresti, casa, masina, bani, iubire, apreciere...
Imi ofera exact ceea ce mi-am dorit dintotdeuna...
-Te iubesc! Imi pasa de tine! Esti cea mai frumoasa femeie pe care o cunosc! Te iubesc!
Imi spune exact ceea ce vreau sa aud...
-Te iubesc, dar viitoarea mea sotie, nu merge in club singura, nu bea alcool singura, si nu aspira la alti barbati...Asadar ca sa fii a mea trebuie sa renunti la toate acestea...
Inghit in sec, plang, ma uit spre cer si realizez ca trebuie sa renunt la tot...Imi aprind o tigara, ascult rap la maxim si tac. Sunt doar trei chestii, care insa le inglobeaza pe toate, si el nu intelege.
Vroiam o schimbare, tanjeam la ceva radical, care sa taie adanc, dar niciodata nu m-am gandit ca poate sa vina asa, pe nepregatite, dintr-o data, franc, taios. Imi doream schimbarea treptat, sa am timp sa reflectez, sa calculez, sa intorc pe o parte si pe alta, sa ma pot gandi la ce-ar fi fost daca, sa nu decida altii pentru mine momentul sau felul schimbarii mele...dar...
...astfel sunt scutita de framantari interioare, fel de fel de ganduri prostesti, de zeci de servetele ude de lacrimi inutile, de complexe inexistente, de grija zilei de maine...
Si atunci...