M-am bucurat foarte mult cand am aflat ca pot merge intr-o tara straina sa fac practica in spitalele lor...Marele si singurul dezavantaj era ca merg fara iubitul meu,dar in rest numai si numai avantaje...
Si asa si e...Sunt de o saptamana in Spania,in Barcelona si practic ca asistenta medicala in spitalul Vall D´Hebron.Sunt foarte incantata de tot...conditiile nici nu se pot compara cu Romania...Pe langa faptul ca igiena e la mama ei...aici nu se da spaga...
Mi-a fost greu sa ma indepartez iar de iubitul meu...El a mai fost plecat tot trei luni,tot in Barcelona,dar atunci parca a fost altceva...Cum timpul a trecut,si relatia noastra este din ce in ce mai consolidata,este tot mai greu sa traim unul fara celalalt...Ne intalnim zilnic,si depind mult de el...Am fost obisnuita sa mi se ofere totul,cand nu pot sa fac ceva sa ma ajute el...Din pacate insa,sau din fericire,depinde de cum privim lucrurile,aici trebuie sa ma obisnuiesc cu independenta...
Mi-e teama...dar nu atat de mult cum imi era acum o saptamana...
Incep sa invat cum sa ma descurc cu banii si sa nu-i mai risipesc cum obisnuiam...
Incep sa invat sa ma abtin deci de la multe lucruri pe care mi le-as dori...
Invat...abtinerea...si in alt mod decat in ceea ce privesc banii...dar si in ceea ce priveste mancarea,imbracamintea...barbatii...
Incep sa invat perversitatea oamenilor,dar si bucuria de a face bine altor oameni neconditionat...sau aproape neconditionat...
Invat sa fiu calma,sa gandesc foarte profund problemele,si de abia apoi sa iau o decizie...
Invat sa ma multumesc cu ce am,sa fiu mandra de propriul corp...
Pentru fiecare am sa dezvolt...Pana acum pot spune ca am fost(poate inca mai sunt),un copil rasfatat...Toata lumea exista pentru mine...caci am refuzat sa cred ca eu exist pentru cineva.Mama are rolurile ei,care multe de fapt ar trebui sa imi revina...Iubitul meu are rolurile lui,cand de fapt el ar trebui doar sa ma iubeasca...Eu trebuie doar sa am grija de mine,de propria persoana...si atat...Aici mi-am dat seama insa ce efort depune mama si iubitul m eu,de fapt toti oamenii din jurul meu ca sa exist...Asadar realizez ca eu nu traiesc...sunt doar tinuta in viata de toti ceilalti...Este trist...stiu...este trist sa observ(de abia acum) ca nu am pic de independenta,independenta pe care sper ca in astea trei luni sa o castig aici....
Abtinerea pentru mine este un termen ce nu l-am avut pana acum in vocabular...si asta pentru ca nu aveam de ce....Iata motivul pentru care sunt supraponderala,am haine multe dar putine de calitate,nu-mi ajung banii pentru lucruri importante,sau am multe dermatocosmetice pe care le folosesc poate o data pe luna...Iata de ce l-am tradat pe iubitul meu mult timp in urma...Pentru ca niciodata nu m-am multumit cu ce am,ca fiind al meu,ci mereu mi-am dorit ce este al altuia,dar nu pentru a fi al meu,ci doar pentru a vedea ce incearca alta...Tot mereu insa am fost dezamagita...si inainte de a fi cu Gabi aveam obiceiul asta...Regret acum insa ca am fost atat de hapsana si de insistenta uneori pentru a vedea cum e...Si doar asta...sa vad cum e...a adus cu ea si consecintele...Cand mi se ofera doua lucruri si sa aleg unul din ele tot mereu il aleg pe cel mai mare...desi poate nu mi-ar fi trebuit atat...Tot mereu cand mananc,mananc tot din farfurie,desi poate nu imi mai trebuie.Cand ma plictisesc deseori gasesc pentru a-mi ocupa timpul,mancarea...si mananc,asta daca nu fumez,de fiecare data cand ma plictisesc chiar daca nu mi-ar fi trebuit...Trebuie sa ma abtin...Asta este concluzia la care am ajuns...pentru ca unele consecinte ale faptelor mele pot fi atat de grave incat apoi s-ar putea sa regret repezeala si nesatul meu.
Oamenii de aici sunt perversi...mai ales barbatii...Lumea este buna in general,dar foarte prefacuta...Aici nimic nu se fura...totul se cere si ti se ofera imediat...chiar si un sarut poti sa-l ceri ca si cum a-i cere o tigara....dar cu mine nu le merge...caci incep sa devin o femeie...si nu una oarecare ci una cu capul pe umeri...
