Vreau sa pun in practica doar ce propriile ganduri imi dicteaza...Vreau sa nu mai gandeasca altii pentru mine si sa ma dau de fiecare data cu capul de pereti,daca este nevoie...Vreau sa fiu independenta...Sunt eu oare pregatita?
Simt inca cordonul ombilical dintre mine si mama mea,ce ne tin impreuna...Dar simt,de asemenea cum acesta a ajuns sa mi se infasoare in jurul gatului si sa ma sugrume...Mintea mea...a ajuns la termen,si impinge provocand contractii puternice si dureroase...Vrea sa iasa...Vrea sa nasca prin puterea dorintei de a trai...Si se pare ca exista si acel medic care ma va ajuta sa o aduc pe lume...Vreau cezariana...nu vreau sa sufere deloc sugrumat de stramtoarea iesirii din absolut...Vreau sa fie liber si sa nu aibe limite...Dar cine insa ma va ajuta oare sa-i tai cordonul ombilical?Va fi cineva sau ceva?O persoana sau o intamplare?...Oricum ar fi sunt decisa...vreau sa-l tai...sa scap de toate legaturile materne in ceea ce priveste propriu-mi gand...Vreau sa fiu independenta...sa am propria parere,care sa aiba o personalitate atat de puternica incat sa nu fie schimbata de nimeni...Sa bata cu pumnul in masa si sa aiba puterea de a ramane neschimbata pana la sfarsit...
Ascult Rihanna...
Poti sa-mi vezi inima batand
Poti sa o vezi prin piept...
Sunt speriata,dar nu plec
Stiu ca trebuie sa trec acest test...
Asadar apasa pe tragaci...
Am fost si sunt foarte apropiata de mama...O iubesc enorm...Dar sunt trista ca a gresit si greseste in continuare...Nu a stiut sa taie ea acel cordon ombilical,care intre timp s-a fibrozat...Este de la sine inteles ca trebuie taiat...dar ea nu ma mai poate ajuta,si tot efortul va fi acum numai de partea mea...Stiu ca voi reusi pana la urma,dar mi-este realmente greu... Deznodamantul acestei operatiuni va fi sa gandesc fara a asculta parerea mamei...Poate voi fi inteleasa gresit...Eu stiu ca mama are intotdeauna dreptate,ca are o experienta de viata care ii permite sa gandeasca in locul meu...dar tocmai asta nu mai vreau eu...Vreau sa gandesc eu...sa gandesc liber...(app.de asta click pe: http://www.cealeg.blogspot.com/ )...Vreau sa fiu libera...Nuria mi-a zis sa nu cumva sa confund termenii a fii libera cu a fi libertina,caci sunt,dupa cum se poate si observa literalmente diferiti...Tot ea mi-a zis ca independenta unui copil trebuie acordata de mic,parintele trebuie doar sa-l supravegheze...Asta nu a inteles mama mea,care din atata iubire,a ajuns sa ma supravegheze cum un gardian il vigileaza pe cel mai mare criminal.Independenta insa,din cate mi-a zis Nuria,o asistenta de 54 ani din Barcelona,inseamna libertate responsabila.Si responsabilitatea o ai cand ai respect....fata de tine insuti si fata de tot ceilalti...Respectul din ce zicea ea,il ai,in primul rand,atunci cand te tii de cuvant...Imi zicea ca este normal ca mama sa ma streseze la telefon,cand eu sunt o alta tara,pentru ca ea isi face griji,ci nu ca ma constrange...Tot ceea ce eu pot face(si voi aplica asta si cand ma voi intoarce in tara)este sa-i spun mamei ca sunt bine,sa stea linistita,si atunci cand ii promit ceva sa ma tin de promisiune.Adica chiar si la cei 22 ani ai mei,trebuie sa ma tin de cuvant atunci cand zic ca voi fi acasa la x ora,caci pana atunci mama e linistita...trecand de ora x,mama isi face griji si de asta suna...nu pentru ca imi limiteaza liberatea...
Bineinteles ca aceasta lectie invatata,sau in curs de invatare,o voi aplica,in alta forma si cu alte persoane...Caci respectul nu este nicidecum ceea ce credeam...Este mult mai mult decat un sarut mana dumneavoastra ...Dar mai am,se pare,multe de invatat...
