Intreaba-ma orice (8) - prima parte

Cum ai vrea sa-si aminteasca lumea de tine dupa ce vei muri?
Exact asa cum sunt/cum am fost. Fiecare insa are o perceptie diferita...
Ce ti se pare cel mai ridicol la o inmormantare?
Traditiile.
Ai incercat vreodata sa te sinucizi? Din ce motiv?
M-am gandit de cateva ori la asta, dar ma iubesc prea mult, si poate mi-e prea frica de Dumnezeu ca sa fi pus in aplicare...
Care ti se pare cel mai inspaimantator fel de a muri?
Conceptul de moarte inca mi se pare inspaimantator, desi vad destul de des morti. Oricare mod este groaznic in perceptia celor apropriati...
Daca ai afla ca cel mai bun prieten al tau se drogheaza, care ar fi reactiile tale?
Fara a intra in panica si a-l judeca, as incerca evident, si nu numai o data, sa-i explic consecintele faptelor lui. Daca as vedea ca nu intelege nimic si nu ia in considerare sfaturile mele, atunci m-as indeparta de acea persoana.
Cum rezolvi aceeasi problema, a drogurilor, daca afli ca le foloseste chiar copilul tau?
Psihoterapie, excursii, iubire si iar iubire....
Tu ai incercat vreodata un drog?
Sunt dependenta de fumat. Stiind ce groaznica e dependenta, nu m-a interesat altceva...
De ce ti-e frica cel mai mult?
De Dumnezeu, gandaci si intuneric.
Cand ai plans copios ultima data si din ce motiv?
Cand iubitul meu a vorbit urat la adresa nasei mele...Alaltaieri!
Cand ai simtit cea mai mare fericire ca te intorci acasa?
Acasa la parinti prima oara cand m-am intors dupa plecarea la Cluj, iar acasa la mine de fiecare data...
Ce intrebare eviti cel mai des?
Cum te simti? ...atunci cand cineva apropiat este indoliat. Mi se pare o intrebare de-a dreptul idioata...
Cand ti-ai facut ultima data un examen medical complet?
Anul acesta in Aprilie. Asa cum am mai zis, de ziua mea imi fac cadou, in fiecare an, un consult stomatologic, unul ginecologic si analize de sange complete...
Carui medic ii esti cel mai recunoscator?
Ultimul meu medic de familie, profesoara mea de nursing care este medic, d-nei dr.conf. I. care m-a ajutat sa-mi indeplinesc visul la Cluj.
Care este profesorul care te-a influentat cel mai mult in cariera ta de acum?
Profesoara mea de nursing, dr. M.
Ce te inspaimanata cel mai mult cand te gandesti la batranetea ta?
Moartea, ridurile, lipsa de sex (discutabil), singuratatea.
In ce chestiune esti extremista?
Cu problemele sexuale ale tinerilor... (BTS, sarcini nedorite etc)
Ce n-ai manca niciodata?
Niciodata n-as manca ce nu-mi place...dar dpdv culinar sunt tentata sa incerc orice...
Care ti se pare cea mai injositoare postura a unei femei? Dar a unui barbat?
Betivul/a.
Ce n-ar trebui sa simta niciodata un copil?
Pumni.
Care e diferenta majora intre tine la 20 de ani si tu la 30 de ani (40, 50, 60...)?
Fata de acum cinci ani cand aveam 20, cred ca sunt mai responsabila, mai rabdatoare, mai harnica. Tot ce imi doresc este ca, o data cu trecerea anilor aceste calitati sa se cizeleze.
Stii sa asculti problemele altora, ai rabdare si intelegere?
Da. Imi place sa ascult si sa sfatuiesc persoanele care aleg sa mi se destainuie. De cele mai multe ori sfaturile mele au fost pertinente.
Ce-ai face daca te-ai rataci in padure, noaptea, intr-o zona fara semnal?
Nici nu vreau sa ma gandesc la asta, dar daca totusi mi s-ar intampla, m-as ghemui langa in copac si as astepta sa se lumineze...
La ce tip de intrebari n-ai raspunde in public (sau in fata unor straini) ?
Nu stiu daca exista niste intrebari atat de intimidante, dar nu cred ca as raspunde la intrebari care se refera la viata mea sexuala.
Ce-ai desena intr-un tablou care s-ar numi Iubire?
Fluturi multicolori, flori, curcubeu...

Alegeri

Stau cateodata si ”ies”. Ma privesc asa cum sunt, in simplitatea fiintei mele. Sunt o femeie frumoasa, cu rotunjimi jucause, cu niste ochi albastrii minunati, cu un par de un blond natural si auriu in razele soarelui, cu piele fina si calitativa, cu o forma a unghiilor ideala pentru o manichiura si pedichiura perfecta. Sunt mandra de reusitele mele profesionale si de calitatile intelectuale si spirituale, si sunt foarte optimista in ceea ce privesc planurile de viitor. Am langa mine un barbat minunat, care are deosebit de multe calitati, net mai multe decat oricare alt barbat pe care l-am cunoscut pana acum. Stam in chirie dar ma simt acasa in siguranta. Am reusit sa facem dintr-o camera mica un adevarat camin, pe care il iubesc. Nu am prieteni multi dar acei cativa sunt cei mai frumosi oameni. Parintii mei au si ei calitati de care sunt deosebit de mandra, la fel si sora, nasa, bunica.

Cu ceea ce am scris mai sus nu vreau sa par o ipocrita, o egocentrista si nu reprezinta in nici un caz o lipsa de inspiratie in care nu mi-a ramas altceva decat sa ma laud. Ceea ce descriu mai sus este felul in care ma vad eu cand ”ies din mine”, asa cum sunt de fapt, in zilele insorite, chiar daca afara ploua. Este ceea ce mi-ar placea sa vad mereu, fara sa-mi propun strategii, fara sa-mi fac planuri aberante.
Sunt supraponderala cu un IMC de 25, dar vreau sa aleg sa-mi vad doar rotunjimile jucause, fara a mai apela la diete drastice care sa ma opreasca sa mananc ceea ce-mi place. Imi place la nebunie sa gatesc, si aleg sa-mi placa sa si mananc ceea ce gatesc. Aleg sa fac miscare, nu in fiecare zi, asa cum mi-am propus de atatea ori fara succes insa, ci atunci cand am chef si sa descopar placerea de a face sport. Aleg sa aprofundez tainele machiajului si sa scot in evidenta de fiecare data ochii mei albastrii, minunati. Aveam un fix sa ma vopsesc roscata, dar atat de mult mi se lauda culoarea parului de catre cei din jur, incat realizez ca au dreptate. Astfel incat aleg sa imi ingrijesc parul natural, sa merg la tuns frecvent si sa folosesc produse de calitate. Pielea mea a fost bombaradata de nenumarate ori de razele nocive ale soarelui si tocmai de aceea a avut de suferit. Vreau sa aleg sa o protejez si sa ma rasfat cu produse ce includ factor cu protectie solara si sa apelez la fel de fel de trucuri de intretinere a pielii. Aleg sa am intotdeuna manichiura si pedichiura perfecte. Aleg sa avansez profesional, sa-mi placa in continuare ceea ce fac, sa citesc cat mai mult, sa pictez, sa scriu, sa-mi reformulez legatura cu divinitatea. Aleg sa fiu in continuare asa cum sunt, si sa-mi pastrez optimismul in ciuda intamplarilor ce ma asteapta. Aleg sa-mi apreciez mai mult barbatul, sa-l iubesc si sa-l respect pentru ceea ce imi ofera. Aleg sa fiu o buna gospodina si sa ma bucur de reusitele mele culinare. Aleg sa fac investitii mari in ceea ce conteaza cu adevarat, in casa mea, relatia mea, in mine. Aleg sa-mi iubesc semenii si sa iau lucrurile asa cum sunt. Sa nu mai fiu atat de indoielnica in ceea ce priveste persoanele ce ma inconjoara si sa ne bucuram unii de altii atata timp cat viata ne-a adus impreuna. Aleg sa-mi sun mai des parintii, sa le fac cadouri si sa le aduc numai bucurii...

La urma urmei tot ceea ce ni se intampla tine de propriile alegeri. Mi s-a intamplat de atatea ori sa judec atunci cand mi se intampla ceva, fara a ma gandi putin ca totul tine de propria mea alegere. Nu am avut curajul, maturitatea, sau nu am constientizat atunci ca daca nu alegeam sa fac un lucru gresit, lucrurile nu se precipitau in defavoarea mea. Aleg sa privesc cu responsabilitate toate alegerile pe care le voi face. Aleg sa traiesc frumos si demn...Aleg viata cu toate culorile ei!
Tu ce alegi?

Teatru ieftin

Nu ne-am impacat, dar asta nu ne-a oprit sa ne facem din nou aparitia, de data asta cu mai putin entuziasm si chef. Clubul este mult mai gol si cu mult mai aerisit ca data trecuta. Deloc deranjate de acest aspect, inaintam spre masa de langa bar, si de data asta goala, parca asteptandu-ne. Ne facem comode si ne comandam acelasi vin rosu, dulce eu, sec ea din care sorbim privindu-ne in ochi. Aprindem o tigara si filam potentialii parteneri de dans...
...Se face doua si suntem de-a dreptul plictisite. Ca niciodata ne-am platit consumatia noi, iar atmosfera nu era nici pe departe asa cum speram sa fie si de aceasta data...
 -Il mai tii minte pe Adi? Hai sa-i trimit un mesaj sa vina aici.
 -Trimite-i! ii spun eu Adrianei, dezamagita de faptul ca Mihai nu a raspuns mesajului meu. De fiecare data cand intra cineva in club tresaream si ramaneam apoi dezamagita sa constat ca nu era el...
 -Mi-a raspuns! E la Rosetti organizeaza un majorat acolo si ne-a chemat si pe noi. Mergem?
 -Hai! Oricum aici nu mai avem ce face...
 -Buna fetelor ce mai faceti? intreaba Adi vizibil entuziasmat de sosirea noastra.
 -Bine. Ne plictiseam si ne-am gandit la tine...raspunde Adriana cu o voce senzuala.
 -Am la dispozitie o ora in care putem merge pana la un prieten. Ce spuneti?
 -Eu nu sunt de acord...spun eu sceptica si uimita de curajul lui.
 -Isa ai incredere in mine? Ma intreaba Adriana cu niste ochi mari.
 -Am incredere in tine, dar in el nu...
Ajungem la destinatie. O localitate in afara orasului, cartier rezidential cu vile frumoase si aer curat. Urcam sus la ultimul etaj, unde deschide un barbat burtos, cu ochi albastrii care ne pofteste inauntru. Apartamentul era inca in constructii dar ca si structura era minunat. Fiind la ultimul etaj avea si mansarda la care urcai pe o scara de lemn extrem de ingusta. Am facut turul casei si marea mi-a fost mirarea sa observ ca sus la etaj o camera era aranjata pentru un copil mic. Adi a invitat-o si pe Adriana sa vada mansarda. Eu m-am asezat pe canapea langa Mircea.
 -Si sotia unde e?
 -Mai bine nu intreba.
 -Am observat ca esti tatic. Sa-ti traiasca! Dar unde este el acum?
 -Cu maica-sa. Eu nu sunt insurat. Sunt cu fata asta de patru ani dar simt ca nu mai merge. Nepotrivire de caracter...
Sprijinita de manerul canapelei constat ca tocurile Adrianei nu se mai aud. Nu dureaza mult si cei doi coboara.
 -Mircea noua ne e foame. Ai ceva? Nici nu termin bine de spus si se indreapta spre frigider din care scoate alimente de mic dejun.
 -Am si o zacusca de la mama daca vrei. Dau din cap ca da, scoate zacusca si imi intind pe o bucata de paine. Gust din delicioasa zacusca, asemanatoare cu a mamei dar saraca in sare si piper. Politicoasa ii intreb si pe ceilalti daca vor sa manance, moment in care Adriana in face semn ca ceva este in neregula si ca ar vrea sa plece. Atunci ma uit la bucata de paine unsa cu zacusca si spun cu o voce domolita ca mi-e rau. Cer sa merg la baie, unde deschinzand incet robinetul de la chiuveta, imi umplu gura de apa, pe care o scuip zgomotos in vasul de toaleta ca intr-un efort de varsatura. Vine Adriana si cu voce tare ma intreaba ce am. Eu cu o voce maraita spun tare cat sa fiu auzita ca mi-e rau si ii cer sa plecam. Inchid usa si o intreb pe Adriana daca totul este in regula. Imi propune sa mai asteptam un pic si mai vedem. In acest timp ”vomit” din nou...
 -Cum esti? Esti mai bine? intreaba gazda vizibil ingrijorat. Uite noua ne trece cu portocala. Si se indreapta spre frigider de unde ia o portocala, o desface si mi-o aduce in farfurie feliata.
 -Vai nu pot. Sa nu aud de mancare. Mi-e rau. Se invarte toata camera cu mine. Adriana hai sa mergem pe terasa. Iesim pe terasa de unde zambind o intreb...
 -Iti place? Mai vrei sa stam sau sa continui?
 -Plecam.
In taxi mi-am continuat jocul. In drum ne-am oprit de la o shaormerie de unde Adriana vroia sa-si cumpere de mancare. Atat de foame (cica) ii era incat a trebuit sa cumpere doua ca sa mai aibe si pe dimineata. Cand au intrat in taxi...
 -Vai ce urat miroase aia...Mi se face si mai rau.
 -Hai tu Isa ca imediat ajungem acasa...
Si ajungem acasa unde devoram cu o foame de lup mancarea cumparata...

A doua zi dimineata la micul dejun.
 -Pui daca tu in conditia de barbat ”luat” mergi in club si vezi o femeie ca mine, te bagi in seama cu ea?
 -Da de ce nu?
 -Pai cum? Crezi ca daca sunt acolo vreau altceva decat sa ma distrez?
 -Hai sa fim seriosi...Doua femei merg singure in club, aranjate asa cum o faceti voi. Tu cum crezi ca percep asta barbatii care va vad?
 -Nici macar nu-i intereseaza daca avem sau nu verigheta. Se baga in seama si apeleaza la toate metodele pentru a se apropia mai mult de noi... Toti barbatii sunt niste prosti. Vor numai sex...
 -Ai sa ramai surprinsa dar eu ma uit mereu la mana in cautarea unei verighete. Deci verigheta se vede, dar reprezinta asta un impediment in a dansa sau flirtra cu o femeie? La urma urmei voi lansati mesajul asta...
Profund dezamagita de raspunsul lui, imi fumez tigara uitandu-ma la norii tomnatici... si ma gandesc doar ca mai am ceva sa-i spun...

Amanta de weekend

”Nu mai putem vorbi in perioada asta. Vine la mine amanta de weekend.”

Am fost amanta. Mi-a placut mult acest statut, atata timp cat am avut amandoi de castigat. Am acceptat acest joc pe termen scurt, pana cand beneficiile nu au mai fost chiar reciproce. Niciodata insa, nu mi-am lasat programul sau tabieturile schimbate dupa bunul plac al barbatului cu care alegeam sa-mi petrec cateva ore. Priveam atunci cu ochi puerili, traiam cu suflet de copil si ma entuziasma enorm acel statut, in care eram evident mult mai dorita decat sotia care-si astepta barbatul acasa.
Acum insa nu as mai accepta sa fiu amanta decat in conditii deosebit de stricte, cu beneficii reciproce, evident net mai multe pentru mine. As fi deci egoista, pretentioasa, versata...Dar nu vreau sa vorbim acum despre mine, ci vreau mai degraba sa vorbim despre amanta de weekend.

Ce face amanta de weekend in cursul saptamanii? Are alt partener cu care isi satisface nevoile sexuale, sau apeleaza la abstinenta totala, tocmai ca in weekend sa-si poata manifesta tot erotismul cu care este inzestrata? Cum arata aceasta femeie misterioasa, care reuseste sa stapaneasca timp de doua zile un barbat atat de puternic si inteligent? La ce apeleaza de a reusit sa faca din asta un obicei?
Aceste intrebari mi le adresez din pura curiozitate...Nu are nici o legatura cu vreo fantezie launtrica sau cu vreo dorinta inchistata pe undeva. Vreau sa intreb din perspectiva unei femei care nu ar accepta asa ceva. Amanta de weekend este o femeie care se compromite in aceasta situatie, ori din cauza sentimentelor fata de acel barbat, singur de altfel si nedoritor de vreo relatie serioasa, ori din cauza unor frustrari aparute pe parcurs. Weekend de weekend timpul trece, si trece agresiv peste trupul unei femei care se bucura inconstient de atuurile tineretii. Sunt curioasa daca aceasta femeie s-a gandit cum va fi, cum se va percepe, cand barbatul, plictisit de acest obicei, va renunta. Ce va decide aceasta femeie sa faca? Ce drum va alege?

 -Nu poti stii ce-ti rezerva viitorul. O alegere poate fi buna sau rea, poate fi o greseala sau nu. Nu ai de unde sa stii acum ce poate fi in viitor...Gandeste-te ca se poate intampla ca neluand aceasta decizie, peste doua luni sa stai in dreapta, in timp ce iubitul tau conduce, sa faca accident si tu sa mori. Poti sa privesti partea buna a lucrurilor si sa-ti spui ca iti poti schimba destinul, luand aceasta decizie.
 -Dragul meu eu ma bazez pe prezent...Stiu ca in viitor, prezentul va fi trecut, si cred cu tarie ca pe baza trecutului iti faci viitorul. Imi place prezentul, si bazandu-ma pe un viitor prezent promitator sunt sceptica cu ceea ce imi propui, si cred ca mai degraba voi alege constiinta. La urma urmei lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample...
 -Asa cum ai reusit o data sa-ti pacalesti si santajezi constiinta o poti face in continuare...E simplu, doar trebuie sa fii un pic mai puternica decat constiinta ta.
 -Tu nu stii si nu ai poate de unde sa stii, dar constiinta este strans legata de suflet, iar sufletul imi spune ca il iubesc.
-Trebuie sa-ti traiesti viata fetito! Iar ceea ce simti tu acum este absolut normal.

Am mai vorbit despre conceptul de normalitate. Normalul este o chestie relativa si difera de la perceptie la alta...Daca lui i se pare normal sa-si traiasca burlacia postdivort cu o amanta de weekend, care sa-l tina prizonier in mod constant in singurele sale zile libere este strict parerea lui. Mie nu mi s-ar parea normal sa ma compromit pentru o fantezie....

Orgolii

Relatiile interumane sunt precum ciresele prinse de cele doua codite. Cand doi oameni se cunosc se contopesc. Daca relatia dintre cei doi se amplifica, cele doua cirese se zdrobesc intre ele, formand un suc comun de un rosu intens, atat de dulce si de bun incat procesul continua pana cand...una dintre cele doua cirese ramane fara pulpa, fara sursa de suc...
Si atunci acea cireasa se departeaza, dar ramane prinsa, cu speranta ca cealalta cireasa va produce suc suficient pentru amandoua. Atunci cand celalata cireasa se stafideste de la atata efort de a produce sucul, evident ca devine mai putin atragatoare, si uscata fiind se desprinde de codita celeilalte cirese, care triumfatoare, ramane in cautarea unei alte cirese intregi, de care egoista sa profite...

- De ce crezi ca relatia asta nu merge asa cum ar trebui? De ce crezi ca m-am certat cu Adriana si nici una dintre noi nu face nici un pas?
- Nu stiu pui, nu stiu cum crezi tu ca ar trebui sa mearga realtia asta...Nu stiu ce-ti doresti de fapt! Iar in legatura cu prietenia ta nu ma pot baga...spune, intorcandu-se cu fata la perete.
Stau o clipa tacuta, cu fata spre tavan, contempland intunericul care inunda camera.
- Stii? Cat timp tu ai avut perioada aceea de incertitudine, cand tu incercai sa-ti faci ordine in ganduri, timp de doua luni mai exact eu am plans si am suferit mai mult decat am lasat sa vezi. Cand am fost in concediu, am cunoscut doua persoane, una care imi plangea mereu de mila, si alta care ma imbarbata si care a reusit in cele din urma sa-mi construiasca un scut impotriva suferintei. Acele doua persoane eram eu transpusa in bine si rau, in negru si alb, nestiind exact care cum erau de fapt. Si m-am lasat condusa de ”acea persoana” care imi descria zilnic calitatile, care imi spunea la orice urma de incertitudine ca eu pot sa traiesc si singura, desi niciodata nu voi fi singura si era langa mine cand ma priveam in oglinda, dezvaluind de fiecare data parti atat de frumoase ale trupului meu. Si in tot acest timp, sub bagheta magica a ”acelei persoane”, m-am schimbat. Dragul meu...tu si Adriana mi-ati indus ca,  de fiecare data cand apar conflicte in relatiile noastre, de vina sunt eu...Ii spuneam si ei...ca eu am facut compromisuri, am insotit-o in locuri unde poate nu vroiam sa merg, dar am fost pentru ca isi dorea ea...Asa si cu tine. Tot ce am facut pana acum au fost multe dintre ele compromisuri, chestii pe care poate nu mi le-am dorit, dar le-am facut ca sa te stiu fericit. Chiar Adriana spunea ca atata timp cat isi stie sotul fericit e si ea fericita. Pe acelasi principiu mergeam si eu pana cand amandoi mi-ati reprosat ca ceea ce am facut, este de fapt pentru ca asa am vrut eu si atat. Practic ati aruncat toata vina asupra mea...
- Nu este chiar asa...iti place tie sa exagerezi tot timpul...
- Exagerez? Vezi cum incerci iar sa-mi induci vina...?Nu este vina mea dragul meu. Adevarul este ca suntem prea orgoliosi, iar orgoliul asta ne acopera relatiile cu o naframa otravitoare. Si eu sunt orgolioasa, dar folosesc asta ca metoda de aparare. Vreau sa vad ca merit sa lasi de la tine, sa lase si Adriana de la ea, si promit ca voi face eu urmatorul pas, dar pana atunci crede-ma ca voi lasa lucrurile asa cum sunt cu tot riscul...si nu-mi pune ambitia la incercare. ”Acea persoana” a avut o influenta atat de puternica, incat acum nu mai pot sa plang...M-am certat cu Adriana si n-am plans, a plans doar ea intr-o imbratisare stransa, care mi-a dat de gandit ca ne-am impacat, ca mai apoi, a doua zi, sa aflu ca-si duce planurile mai departe...

 Am fost prea dezamagita de oameni, am fost de prea multe ori cireasa stafidita, care si-a dat tot sucul pentru fericirea celuilalt, ca sa mai pot acum sa renunt la orgolii...Asa ca nu voi ceda!!!