- Uite am stat mai bine sa ma gandesc si am impresia ca in continuare eu ma rog de tine. Ma rog de tine sa ma ajuti sa-mi caut o masina, sa vii sa ma vezi, sa uitam trecutul, sa mergem in vacanta, sa plecam din tara pentru a fi impreuna...Realizez ca tu nu iti doresti nimic din toate astea si prin urmare gasesc inutila continuarea unei legaturi intre noi. Asadar Dani, am rugamintea sa nu ma mai cauti!!!
- In sfarsit! De asta te-am sunat aseara; sa iti spun acelasi lucru. Ai dreptate si prin urmare nu vreau nici eu sa te mai caut. Iti sugerez totusi sa imi blochezi numarul de telefon, pentru ca s-ar putea ca intr-o zi, cand o sa fiu beat poate, sa te caut si chiar nu imi doresc sa iti creez probleme...
Mi-a fost greu sa iau decizia de a-i spune sa nu ma mai caute. Prietenul si iubitul meu Claudiu, a stiut in tot acest timp toate chestiile prin care trec, si desi multe din ele l-au durut, a fost rabdator cu mine. El si-a asumat toate astea inca din prima zi, atunci cand ne-am cunoscut, si cand i-am spus ca eu inca il iubesc pe Dani si s-ar putea sa imi treaca destul de greu. Cu toate astea el a luptat pentru mine, m-a rasfatat cu atentii mici dar dragute, cu o comunicare excelenta, cu vorbe bune si cu sfaturi utile. Mi-a placut ca niciodata nu l-a denigrat pe Dani in favoarea lui, ci tot mereu a fost alaturi de mine, vorbindu-mi de calitatile mele. A tacut desi mi-au vorbit ochii lui, a ascultat fara sa judece, a plans si a ras alaturi de mine.
Dupa convorbirea telefonica cu Dani am simtit o usurare. Daca la inceputul saptamanii eram stresata si ingandurata, acum sunt linistita si impacata. Joi, Clau a plecat pentru doua saptamani la sora lui in Anglia. Avea planuita aceasta excursie dinainte de a ma cunoaste pe mine, asadar nu o putea anula. Despartirea a fost grea. Fiecare zi care trecea ma facea sa imi dau seama ce insemnatate a capatat acest barbat pentru mine in tot acest scurt timp. Nu am avut timp sa dau importanta schimbarilor launtrice, pentru ca mai mereu mie imi trecea prin cap Dani. Acum, cand in sfarsit am decis ca un viitor alaturi de el ar fi un nonsens, am ajuns sa-l vad cu adevarat pe Clau si relatia dintre noi. A fost ca si cum am dat mizeria la o parte si acolo a nascut o floare care creste pe zi ce trece din ce in ce mai frumoasa.
Zilele trecute am iesit sa bat covoare. Un tigan s-a oferit sa ma ajute. Vazandu-l om cumsecade, am fost de acord...
"Domnisoara ai un suflet bun. Stiti eu sunt pocait si cred in bunul Dumnezeu. Am harul de a vedea prin oameni, iar in dumneata vad bunatate. Dar ai suferit domnisoara...vad ca ai un prieten. E brunet, mic de statura si mai bine facut. Omul asta a jucat la doua capete. A profitat de bunatatea ta si te-a inselat...Te-a inselat cu o fata bruneta cu parul lung...Alina cred ca o cheama, dar nu sunt sigur. Omul asta domnisoara va avea mult de suferit si va veni la tine plangand, cerandu-ti iertare. Tu ai o povara pe urma lui care nu te lasa sa dormi noaptea. Mai multe nu pot sa-ti spun...trebuie sa fac post de rugaciune si poate data viitoare iti voi spune. Tine de baiatul pe care l-ai cunoscut. Este un tip de milioane...dar tu domnisoara cu suflet bun...doamna mai bine zis, pentru ca desi vad ca nu esti maritata, vad in dumneata o doamna, tu nu mai lasa ca altii sa isi bata joc de sufletul tau..."
Discutia cu tiganul m-a marcat si nu m-a lasat sa dorm. Ma tot gandeam la tot ce mi-a spus si am facut legaturi care m-au socat. Merg pe ideea ca hotului de hot ii e frica. Dani a inceput sa fie excesiv de gelos dupa ce a gasit la mine in telefon niste discutii cu unu cu care ma distram, doar virtual, discutand despre fanteziile lui sexuale. De atunci Dani s-a schimbat. De atunci cred ca nu ma mai iubeste. Nu a simtit nevoia sa ma faca fericita. Ma rugam de el sa imi ia o floare sau o atentie. I-am spus ca nu imi plac lucrurile costisitoare si ca m-ar bucura cadourile mici dar cu insemnatate pentru suflet. A zis de atatea ori ca nu simte sa faca asta, iar de fiecare data eu am fost chioara, orbita de iubirea ce i-o purtam, nevazand de fapt indiferenta. Ma tinea numai pentru Mica, pentru ca ea a ajuns in cele din urma sa ma iubeasca si sa ma aprecieze pentru ceea ce fac. Nu simtea nevoia sa ma duca la plimbare sau sa avem activitati impreuna. Nu ii mai eram o prioritate, pentru ca se baza intr-adevar pe sufletul meu bun. Nimeni nu stie cate procese de constiinta, cate lupte am dus eu cu mine insami ca sa pot sa iau o decizie...In cele din urma insa am reusit si iata-ma aici, in casa parinteasca, incepand o viata noua...
Se spune ca adevarata dovada de iubire e atunci cand ai puterea sa il lasi pe cel de langa tine liber atunci cand simti ca sentimentul nu este reciproc...Te-am iubit Dani...mai presus decat orice pe lumea asta...Acum iti dau drumul sa zbori si sa fii fericit...Fericit si liber!
duminică, 29 mai 2016
marți, 17 mai 2016
TU...te-ai ierta?
"Daca tu ai fii eu si eu as fi tu, deci daca am inversa rolurile, intamplandu-se totul la fel...tu...te-ai ierta? Te-ai ierta daca eu as fi tu si tu ai fi venit la mine sub geam, dand bani pe taxi numai asa ca sa putem vorbi fata in fata, pentru ca la telefon oricum nu vroiai sa imi raspunzi? Imagineaza-ti cum te-ai fi simtit daca te-as lasa plangand in fata usii mele, eu plecand la distractie cu prietenii mei...Cum te-ai simti sa-ti spun eu in casa mea ca nu ai spalat vasele asta numai dupa o saptamana jumate de cand ne cunoastem. Cum te-ai simti sa simti toate lucrurile astea cand eu de abia m-am despartit de Dani, care Dani numai cu reprosuri stia sa comunice cu mine...?Te-ai ierta?"
"Nu...sincer nu!"
Cred ca numai Dumnezeu si propria noastra persoana poate sa ierte propriile greseli. Ceilalti doar trec peste, sau se fac ca uita, dar nu iarta decat prin propria iertare si cainta. Poti sa-mi spui de o mie de ori ca iti pare rau, lucrul este deja facut, impresia deja formata. Cum as putea eu sa sterg cu buretele toate chestiile astea cand ele exista si vor exista intotdeauna?
"Daca as intoarce timpul as face-o tocmai de acolo de unde m-am mutat la tine. Nu m-as mai fi mutat. Tocmai de aia nu vreau eu sa ma intorc la tine acasa...pentru ca eu te vreau pe tine...vreau un noi,...fara vizite neanuntate, fara mica...doar noi. Sa ne-o tragem cand, cum, unde vrem, sa stingem lumina, sa tragem perdelele si sa facem cea mai lunga noapte. Sa impodobim bradul in mai si sa facem Craciun. Sa ne doara in pula de restul si sa traim...noi doi...pentru noi doi."
"Tu Isa! Tu te-ai ierta?" Ma intreaba constiinta. Doamne unde ai fost pana acum. Credeam ca te-ai ratacit pe undeva ca m-ai uitat si sa nu ai sa te mai intorci...Cat de dor mi-a fost de tine!!!
"Am fost departe de tine pentru ca nu te mai recunosteam. Ajunsesem sa cred ca tot ceea ce am construit impreuna candva, cu atata efort, s-a dus pe apa sambetei. Ai gresit mult. Si inca o faci...Ce-i cu tine? Tu care stiai ce vrei...chiar si reciprocitatile alea convenabile...pacturile alea incheiate cu diversi indivizi ti le intelegeam. Dar nu inteleg cum poti sa iei o decizie...decizia de a-ti schimba radical viata, de a ajunge atat de departe, si o data ajunsa acolo sa iti doresti sa te intorci. Am impresia ca ai impresia ca ai obtinut totul prea usor si ca de fapt nu ai progresat deloc si ca esti de fapt tot acolo. Nu te gandesti insa ca nu oricine ar fi avut curajul sa paraseasca un loc de munca bun si sigur, sa paraseasca prieteni, un oras drag, independenta, pentru a incepe de la inceput o noua viata. Esti pe un alt drum...imagineaza-ti ca de la Brasov e un drum spre Maramures pe care e Dani si un drum spre Constanta pe care esti tu. Sunt destinatii total opuse, diferite, care nu au nici o legatura. Ai ales drumul asta, dupa lungi tatonari. Ce rost mai are sa te imbeti cu apa rece, caci viitor comun cu Dani nu mai poti avea oricat de mult ti-ai dori...Cum ai spus mai sus...nu poti sterge cu buretele...toate lucrurile rele vor exista pentru totdeauna. Ce te face sa crezi ca mai poate fi un bine. Exclus! Tu ai alte prioritati. Ai vise. Ai dorinte care pot deveni realizabile. Tu poti!!! Mergi hotarata inainte si nu mai privi inapoi. In ritmul asta vei ajunge sa alergi iar dupa doi iepuri si sa nu prinzi nici unul...Si in situatia aia...spune sincer!!! Tu...te-ai ierta?"
"Nu...sincer nu!"
Cred ca numai Dumnezeu si propria noastra persoana poate sa ierte propriile greseli. Ceilalti doar trec peste, sau se fac ca uita, dar nu iarta decat prin propria iertare si cainta. Poti sa-mi spui de o mie de ori ca iti pare rau, lucrul este deja facut, impresia deja formata. Cum as putea eu sa sterg cu buretele toate chestiile astea cand ele exista si vor exista intotdeauna?
"Daca as intoarce timpul as face-o tocmai de acolo de unde m-am mutat la tine. Nu m-as mai fi mutat. Tocmai de aia nu vreau eu sa ma intorc la tine acasa...pentru ca eu te vreau pe tine...vreau un noi,...fara vizite neanuntate, fara mica...doar noi. Sa ne-o tragem cand, cum, unde vrem, sa stingem lumina, sa tragem perdelele si sa facem cea mai lunga noapte. Sa impodobim bradul in mai si sa facem Craciun. Sa ne doara in pula de restul si sa traim...noi doi...pentru noi doi."
"Tu Isa! Tu te-ai ierta?" Ma intreaba constiinta. Doamne unde ai fost pana acum. Credeam ca te-ai ratacit pe undeva ca m-ai uitat si sa nu ai sa te mai intorci...Cat de dor mi-a fost de tine!!!
"Am fost departe de tine pentru ca nu te mai recunosteam. Ajunsesem sa cred ca tot ceea ce am construit impreuna candva, cu atata efort, s-a dus pe apa sambetei. Ai gresit mult. Si inca o faci...Ce-i cu tine? Tu care stiai ce vrei...chiar si reciprocitatile alea convenabile...pacturile alea incheiate cu diversi indivizi ti le intelegeam. Dar nu inteleg cum poti sa iei o decizie...decizia de a-ti schimba radical viata, de a ajunge atat de departe, si o data ajunsa acolo sa iti doresti sa te intorci. Am impresia ca ai impresia ca ai obtinut totul prea usor si ca de fapt nu ai progresat deloc si ca esti de fapt tot acolo. Nu te gandesti insa ca nu oricine ar fi avut curajul sa paraseasca un loc de munca bun si sigur, sa paraseasca prieteni, un oras drag, independenta, pentru a incepe de la inceput o noua viata. Esti pe un alt drum...imagineaza-ti ca de la Brasov e un drum spre Maramures pe care e Dani si un drum spre Constanta pe care esti tu. Sunt destinatii total opuse, diferite, care nu au nici o legatura. Ai ales drumul asta, dupa lungi tatonari. Ce rost mai are sa te imbeti cu apa rece, caci viitor comun cu Dani nu mai poti avea oricat de mult ti-ai dori...Cum ai spus mai sus...nu poti sterge cu buretele...toate lucrurile rele vor exista pentru totdeauna. Ce te face sa crezi ca mai poate fi un bine. Exclus! Tu ai alte prioritati. Ai vise. Ai dorinte care pot deveni realizabile. Tu poti!!! Mergi hotarata inainte si nu mai privi inapoi. In ritmul asta vei ajunge sa alergi iar dupa doi iepuri si sa nu prinzi nici unul...Si in situatia aia...spune sincer!!! Tu...te-ai ierta?"
Ciuda pe mine
"Diseara mergem la bowling."
Nu, nu vroiam. Eu vroiam sa stau cat mai mult in bratele lui, mai ales ca nu ne vazusem de cateva zile. Am raspuns sec cu "bine". La pranz m-a invitat sa merg cu el la finul lui. A botezat impreuna cu fosta un copil si fiind ziua lui era imposibil sa lipseasca nasul. L-am lasat sa mearga singur, urmand sa ne vedem in maxim doua ore. Orele au trecut, iar el nu a dat nici un semn. L-am sunat si mi-a raspuns sec ca nu are de ce sa-mi dea explicatii. Am ramas muta. La telefon nu era Clau pe care il stiam eu...Clau ala care ma iubeste (cica), care se poarta extraordinar cu mine, care ma venereaza. Vorbeam cu o scarba de om in momentul acela. Putin mai tarziu i-am cerut explicatii, si dupa un schimb de replici acide, in care repet nu il recunosteam, m-am imbracat cu ce am prins la mana si m-am trezit batandu-i in geam. "Ce vrei?" - ma intreaba zeflemitor, si in cele din urma ma primeste in casa. "Zi repede ca ma grabesc..." Iar scarba cu care imi vorbea a continuat, eu am inceput sa plang, si nu pentru era el un nenorocit ,ci pentru ca eram eu prea proasta. I-am cerut un singur lucru atunci...sa ma ia in brate (oare de ce pula mea nu inteleg barbatii ca luatul in brate atunci cand femeia este suparata face minuni?). M-a luat in brate strangandu-ma cu putere. Uitandu-ma in ochii lui i-am spus...: "Iti multumesc! Iti multumesc ca in astea doua saptamani ai reusit sa ma faci sa-l uit pe Dani (pe dracu!!!). Stii de ce am venit de fapt? Sa ma despart eu de tine si nu tu de mine." Atunci atitudinea lui s-a schimbat complet, dadea sa ma pupe sa ma ia in brate si sa-si ceara scuze. M-a invitat cu el. Eu eram imbracata intr-un trening pe care il luasem in fuga, deci nepregatita pentru o iesire in oras. Insista. Am iesit in fata usii si mi-am aprins o tigara..."Vii?" - ma intreaba grabit, fiind asteptat de o masina in fata blocului. "Ma duc acasa sa ma schimb si vin."...si a plecat. M-a lasat acolo in fata usii lui, fumand si plangand in hohote - de ciuda pe mine, si a plecat demonstrandu-mi ca de fapt pentru el conteaza cel mai mult anturajul si nu femeia aia pe care se lauda ca o iubeste...
Fumam o alta tigara in asteptarea taxiului si ma uitam la luna plangand in hohote. "Unde esti Dani. Ce faci scumpul meu?" Pe principiul...fac ce simt si-mi bag piciorul, ii trimit un mesaj:
"Ce faci?"
"Pe acasa."
"Mi-e dor de tine!"
"Ce vrei?"
"Sa-ti aud vocea"
"Eu nu"
"E de inteles...Noapte buna dragul meu!"
"La fel".
Nu vroia sa ma auda, dar vroia...stiu ca auzindu-ma isi facea rau...Am adormit dezamagita si trista, neimplinita si singura...A doua zi Clau si-a cerut iertare...iar eu m-am razbunat in cel mai neasteptat mod...am zburat. La propriu. Lui Clau ii plac avioanele. Vroiam sa merg cu el initial. Am luat-o pe sora-mea si am zburat cu un avion de mici dimensiuni, a unui medic din Cluj. O data cu conferinta anuala de la Sinaia m-am intalnit cu cativa medici de treaba, cu care nu am avut niciodata nimic decat o relatie profesionala extraordinara si cu care am petrecut o dupa-amiaza de duminica superba. A fost o experienta minunata cu care am reusit sa-l oftic pe Clau in cel mai original mod. Luni m-a invitat la o sticla de vin. M-am cam ciupit un pic dar m-am simtit foarte bine, amintindu-mi de vremurile pe cand stateam singura...Dupa o noapte scurta m-am dus la munca, unde noul job de asistenta sefa imi place teribil, dar unde mi-este dat sa intalnesc niste rautati nemaivazute, dar pe care le depasesc cu succes. Pe la 13, cand eram deja foarte obosita, primesc un mesaj pe whatsapp. Crezand ca este Clau, scot telefonul din buzunar. O imagine cu o benzinarie (benzinaria aia in care el a venit cu tirul) si textul "Iti amintesti?" O explozie de fluturi m-au navalit, mi s-au inmuiat picioarele, mi s-a uscat gura, mi s-a incetosat privirea...
Era Dani...
Nu, nu vroiam. Eu vroiam sa stau cat mai mult in bratele lui, mai ales ca nu ne vazusem de cateva zile. Am raspuns sec cu "bine". La pranz m-a invitat sa merg cu el la finul lui. A botezat impreuna cu fosta un copil si fiind ziua lui era imposibil sa lipseasca nasul. L-am lasat sa mearga singur, urmand sa ne vedem in maxim doua ore. Orele au trecut, iar el nu a dat nici un semn. L-am sunat si mi-a raspuns sec ca nu are de ce sa-mi dea explicatii. Am ramas muta. La telefon nu era Clau pe care il stiam eu...Clau ala care ma iubeste (cica), care se poarta extraordinar cu mine, care ma venereaza. Vorbeam cu o scarba de om in momentul acela. Putin mai tarziu i-am cerut explicatii, si dupa un schimb de replici acide, in care repet nu il recunosteam, m-am imbracat cu ce am prins la mana si m-am trezit batandu-i in geam. "Ce vrei?" - ma intreaba zeflemitor, si in cele din urma ma primeste in casa. "Zi repede ca ma grabesc..." Iar scarba cu care imi vorbea a continuat, eu am inceput sa plang, si nu pentru era el un nenorocit ,ci pentru ca eram eu prea proasta. I-am cerut un singur lucru atunci...sa ma ia in brate (oare de ce pula mea nu inteleg barbatii ca luatul in brate atunci cand femeia este suparata face minuni?). M-a luat in brate strangandu-ma cu putere. Uitandu-ma in ochii lui i-am spus...: "Iti multumesc! Iti multumesc ca in astea doua saptamani ai reusit sa ma faci sa-l uit pe Dani (pe dracu!!!). Stii de ce am venit de fapt? Sa ma despart eu de tine si nu tu de mine." Atunci atitudinea lui s-a schimbat complet, dadea sa ma pupe sa ma ia in brate si sa-si ceara scuze. M-a invitat cu el. Eu eram imbracata intr-un trening pe care il luasem in fuga, deci nepregatita pentru o iesire in oras. Insista. Am iesit in fata usii si mi-am aprins o tigara..."Vii?" - ma intreaba grabit, fiind asteptat de o masina in fata blocului. "Ma duc acasa sa ma schimb si vin."...si a plecat. M-a lasat acolo in fata usii lui, fumand si plangand in hohote - de ciuda pe mine, si a plecat demonstrandu-mi ca de fapt pentru el conteaza cel mai mult anturajul si nu femeia aia pe care se lauda ca o iubeste...
Fumam o alta tigara in asteptarea taxiului si ma uitam la luna plangand in hohote. "Unde esti Dani. Ce faci scumpul meu?" Pe principiul...fac ce simt si-mi bag piciorul, ii trimit un mesaj:
"Ce faci?"
"Pe acasa."
"Mi-e dor de tine!"
"Ce vrei?"
"Sa-ti aud vocea"
"Eu nu"
"E de inteles...Noapte buna dragul meu!"
"La fel".
Nu vroia sa ma auda, dar vroia...stiu ca auzindu-ma isi facea rau...Am adormit dezamagita si trista, neimplinita si singura...A doua zi Clau si-a cerut iertare...iar eu m-am razbunat in cel mai neasteptat mod...am zburat. La propriu. Lui Clau ii plac avioanele. Vroiam sa merg cu el initial. Am luat-o pe sora-mea si am zburat cu un avion de mici dimensiuni, a unui medic din Cluj. O data cu conferinta anuala de la Sinaia m-am intalnit cu cativa medici de treaba, cu care nu am avut niciodata nimic decat o relatie profesionala extraordinara si cu care am petrecut o dupa-amiaza de duminica superba. A fost o experienta minunata cu care am reusit sa-l oftic pe Clau in cel mai original mod. Luni m-a invitat la o sticla de vin. M-am cam ciupit un pic dar m-am simtit foarte bine, amintindu-mi de vremurile pe cand stateam singura...Dupa o noapte scurta m-am dus la munca, unde noul job de asistenta sefa imi place teribil, dar unde mi-este dat sa intalnesc niste rautati nemaivazute, dar pe care le depasesc cu succes. Pe la 13, cand eram deja foarte obosita, primesc un mesaj pe whatsapp. Crezand ca este Clau, scot telefonul din buzunar. O imagine cu o benzinarie (benzinaria aia in care el a venit cu tirul) si textul "Iti amintesti?" O explozie de fluturi m-au navalit, mi s-au inmuiat picioarele, mi s-a uscat gura, mi s-a incetosat privirea...
Era Dani...
sâmbătă, 7 mai 2016
Cu stangul in dreptul
"Tu inca nu te-ai resemnat? De ce cauti pe facebook in continuare?"
M-a sunat Mica care, desi blocata, cu cele sapte apeluri pe care le-am vazut in jurnalul de apeluri de abia a doua zi, m-a facut sa o sun eu sa vad care e disperarea...Ii e doar foarte dor de mine-zice, si spera ca ma voi reintoarce. Ma intreaba cand. Sa-l intrebe pe fiu-su ii spun. Imi zice ca stie ca l-am contactat pe Doru intre timp. Il sun pe Doru si il intreb daca chiar trebuie sa dea raportul la fiecare semn pe care i-l dau eu...Nu o facuse el, pana nici Dani nu a fost cel care mi-a cautat prin facebook...Fusese fiica lui Doru care nu are ce face si baga zazanie. Dani mi-a raspuns la telefon imediat...:
" Isa, eu nu mai am nici o treaba. Tu poti face ce vrei tu. Nu ma mai intereseaza viata ta."
A doua zi il contactez printr-un mesaj, pentru a-i cere parerea despre o masina, pe care intentionam sa o achizitionez. Asta a fost un pretext sa il tot sun si sa il intreb in cele din urma daca ii este dor ca si mie, daca m-ar mai dori cum il doresc eu...Era reciproc dorul, iar asta m-a naucit. Intr-o discutie telefonica a avut curajul sa imi ceara bani pentru o amenda de anul trecut pentru expirarea rovignetei. Conduceam eu masina atunci, dar masina este a lui. Cand si-a dat seama ca e expirata am platit-o, am facut pana si asigurare, ca sa nu mai vorbim de accident, pagubele fiind platite integral de mine. Nu mi se pare normal sa platesc o amenda din neatentia lui. Daca era amenda pentru viteza, as fi inteles, dar asa nu are absolut nici un drept...Si vazand ca refuz, mi-a inchis telefonul.
"Vezi ca trebuie sa incarc si aerul conditionat care e inca 100 (roni)."...
"Auzi Dani? Cand a fost vorba de asumat responsabilitatea (accidentul) eu mi-am asumat-o integral...dar rovinieta nu mai era responsabilitatea mea. Vinde-mi masina si nu o sa ai atatea batai de cap. La cat circuli tu cu ea nu se merita banii pe care ii bagi (asigurare, rovinieta etc), care oricum trebuie platite peste o luna. Te-am intrebat aseara si te intreb si acum...tu daca ai fi tatal unei fete, cum ai reactiona cand cineva ar avea pretentiile pe care le ai tu?"
"Eu pretentii?...de la tine chiar nu mai am nici un fel de asteptare, cum de altfel nu vreau sa mai am de-a face cu tine. Stai linistita! Ma descurc si cu asta...era si o chestie de bun simt ca te-ai folosit de masina...eu ti-am dat-o dupa 3 luni. Nu stiai nici sa pornesti din rampa, ai facut si scoala pe ea"
"Bun simt zici? Tu cand mi-ai dovedit ca ai asa ceva? Mi-ai dat masina de frica sa nu ma pierzi. A fost mereu o moneda cu care ma santajai. Daca puneai altfel problema te ajutam, dar asa...nici o sansa!"..."Nu-i nevoie" - imi raspunde..."Daca nu era nevoie nu cereai bai..." "Bai...???Aminteste-ti cine are nevoie de cine?"
"Ma santajezi acum...?Era inca o incercare Dani...era inca o incercare si tu ai dat (din nou) cu stangul in dreptul...eu am nevoie de tine in suflet!!!Era doar un pretext faza cu masina, ca sa intru in vorba cu tine..."
Cu vreo doua saptamani in urma am descoperit niste mesaje pe care Raul mi le trimisese in decembrie, in care imi scrie: "De curiozitate ti-am citit blogul zilele trecute si am aflat prin ce clipe grele ai trecut. Stiu ca nu te ajuta cu nimic compasiunea mea, dar vreau sa stii ca iti doresc tot binele din lume, ca imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin asa ceva si ca lucrurile astea s-au intamplat alaturi de un barbat care nu a stiut sa te aiba decat ca o proprietate. Imi doresc sa treci repede peste trauma fizica si usor peste cea sufleteasca. Chiar daca trenurile noastre nu mai au nici o gara comuna, accepta un gand bun din partea unui om care iti vrea binele. Nici chiar tu nu meritai asa ceva..."
Claudiu, tipul de care am pomenit in postarea precedenta, este un tip ambitios care lupta sa imi intre la sufletel... Imi doresc sa nu il fac sa sufere. Este atat de bun si ma face sa ma simt atat de bine, astfel incat nu vreau sa-l ranesc. I-am povestit de intamplarea cu Dani. Si am discutat atat de lejer si matur despre ce mi se intampla incat am ramas uimita. Am vorbit mult noaptea trecuta...despre trecut, prezent si viitor. Sunt deschisa si sincera. Nu vreau sa-l mint sau insel vreodata. Sunt sigura ca in toate greselile din trecut este si vina mea...De data asta insa, nu vreau sa dau cu stangul in dreptul...ca altii...
M-a sunat Mica care, desi blocata, cu cele sapte apeluri pe care le-am vazut in jurnalul de apeluri de abia a doua zi, m-a facut sa o sun eu sa vad care e disperarea...Ii e doar foarte dor de mine-zice, si spera ca ma voi reintoarce. Ma intreaba cand. Sa-l intrebe pe fiu-su ii spun. Imi zice ca stie ca l-am contactat pe Doru intre timp. Il sun pe Doru si il intreb daca chiar trebuie sa dea raportul la fiecare semn pe care i-l dau eu...Nu o facuse el, pana nici Dani nu a fost cel care mi-a cautat prin facebook...Fusese fiica lui Doru care nu are ce face si baga zazanie. Dani mi-a raspuns la telefon imediat...:
" Isa, eu nu mai am nici o treaba. Tu poti face ce vrei tu. Nu ma mai intereseaza viata ta."
A doua zi il contactez printr-un mesaj, pentru a-i cere parerea despre o masina, pe care intentionam sa o achizitionez. Asta a fost un pretext sa il tot sun si sa il intreb in cele din urma daca ii este dor ca si mie, daca m-ar mai dori cum il doresc eu...Era reciproc dorul, iar asta m-a naucit. Intr-o discutie telefonica a avut curajul sa imi ceara bani pentru o amenda de anul trecut pentru expirarea rovignetei. Conduceam eu masina atunci, dar masina este a lui. Cand si-a dat seama ca e expirata am platit-o, am facut pana si asigurare, ca sa nu mai vorbim de accident, pagubele fiind platite integral de mine. Nu mi se pare normal sa platesc o amenda din neatentia lui. Daca era amenda pentru viteza, as fi inteles, dar asa nu are absolut nici un drept...Si vazand ca refuz, mi-a inchis telefonul.
"Vezi ca trebuie sa incarc si aerul conditionat care e inca 100 (roni)."...
"Auzi Dani? Cand a fost vorba de asumat responsabilitatea (accidentul) eu mi-am asumat-o integral...dar rovinieta nu mai era responsabilitatea mea. Vinde-mi masina si nu o sa ai atatea batai de cap. La cat circuli tu cu ea nu se merita banii pe care ii bagi (asigurare, rovinieta etc), care oricum trebuie platite peste o luna. Te-am intrebat aseara si te intreb si acum...tu daca ai fi tatal unei fete, cum ai reactiona cand cineva ar avea pretentiile pe care le ai tu?"
"Eu pretentii?...de la tine chiar nu mai am nici un fel de asteptare, cum de altfel nu vreau sa mai am de-a face cu tine. Stai linistita! Ma descurc si cu asta...era si o chestie de bun simt ca te-ai folosit de masina...eu ti-am dat-o dupa 3 luni. Nu stiai nici sa pornesti din rampa, ai facut si scoala pe ea"
"Bun simt zici? Tu cand mi-ai dovedit ca ai asa ceva? Mi-ai dat masina de frica sa nu ma pierzi. A fost mereu o moneda cu care ma santajai. Daca puneai altfel problema te ajutam, dar asa...nici o sansa!"..."Nu-i nevoie" - imi raspunde..."Daca nu era nevoie nu cereai bai..." "Bai...???Aminteste-ti cine are nevoie de cine?"
"Ma santajezi acum...?Era inca o incercare Dani...era inca o incercare si tu ai dat (din nou) cu stangul in dreptul...eu am nevoie de tine in suflet!!!Era doar un pretext faza cu masina, ca sa intru in vorba cu tine..."
Cu vreo doua saptamani in urma am descoperit niste mesaje pe care Raul mi le trimisese in decembrie, in care imi scrie: "De curiozitate ti-am citit blogul zilele trecute si am aflat prin ce clipe grele ai trecut. Stiu ca nu te ajuta cu nimic compasiunea mea, dar vreau sa stii ca iti doresc tot binele din lume, ca imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin asa ceva si ca lucrurile astea s-au intamplat alaturi de un barbat care nu a stiut sa te aiba decat ca o proprietate. Imi doresc sa treci repede peste trauma fizica si usor peste cea sufleteasca. Chiar daca trenurile noastre nu mai au nici o gara comuna, accepta un gand bun din partea unui om care iti vrea binele. Nici chiar tu nu meritai asa ceva..."
Claudiu, tipul de care am pomenit in postarea precedenta, este un tip ambitios care lupta sa imi intre la sufletel... Imi doresc sa nu il fac sa sufere. Este atat de bun si ma face sa ma simt atat de bine, astfel incat nu vreau sa-l ranesc. I-am povestit de intamplarea cu Dani. Si am discutat atat de lejer si matur despre ce mi se intampla incat am ramas uimita. Am vorbit mult noaptea trecuta...despre trecut, prezent si viitor. Sunt deschisa si sincera. Nu vreau sa-l mint sau insel vreodata. Sunt sigura ca in toate greselile din trecut este si vina mea...De data asta insa, nu vreau sa dau cu stangul in dreptul...ca altii...
luni, 2 mai 2016
Toti Doamne si toti trei
Dupa ce am zis "Adio" si dupa ce am acceptat, cel putin la nivel constient, ca intre mine si Dani nu mai poate fi nimic, am decis sa ies.
Primul este un tip dragut fizic, dar blond cu ochii deschisi la culoare, iar mie, dupa cum se stie nu-mi plac barbatii astia...Nu mi-a dat nici un fel de detaliu, dar m-a asteptat cu Pasatul si m-a dus sa luam pranzul pe terasa unui restaurant brasovean. La o supa crema de ciuperci absolut gretoasa, am stabilit ca amandoi suntem genul de persoane care cauta satisfacerea nevoilor fizice, dar nu eram atrasi reciproc unul de altul...Spunea ca nu-l incit in nici un fel si ca asteapta poze cu mine dezbracata. Nu era loc de negocieri, ma vazuse deja in realitate si eu oricum nu fac asa ceva. Nu era pregatit - spunea...Nici eu nu eram, de figurile lui de baiat de bani gata care crede ca poate obtine ce vrea. M-a dus acasa spunandu-mi ca nu sunt genul lui si ca ii va da numarul meu de telefon prietenului lui...Dupa-masa m-a contactat...cred ca se razgandise, dar nu mai era cale de intoarcere.
M-a sunat prietenul lui cu care am iesit seara la un vin rose, vin care mi s-a urcat in cele din urma la cap. Dornica de aventura si de o...aventura, m-am trezit a doua zi de dimineata in alte asternuturi dezamagita de prestatie, de dotari si de somn. Eram epuizata psihic de inca vinovatia pe care o simt fata de Dani, pe care inca il iubesc. Eram epuizata fizic din cauza ca nu dormisem deloc bine in patul lui ingust de burlac. Nu m-a mai sunat si nu l-am mai sunat...
Al treilea se dovedeste a fi exact persoana de care duc eu lipsa acum. Dragut, respectuos, atent si cu dorinte mari...poate prea mari ca sa poata sa-mi spuna inca de la a doua intalnire ca el, spre deosebire de Dani, ar fi cel mai fericit daca as ramane insarcinata si ca mi-ar ridica statuie dupa statuie daca s-ar intampla asta. Disperarea sau maturitatea celor 33 de ani ai sai il face sa ma vada ca pe un cadou de Iepuras, ca pe un dar de la Dumnezeu dupa moartea bunica-sii, ca pe o minune. Si se poarta ca atare. Se simte ca atare...Pentru ca l-am simtit foarte implicat, ceea ce a facut ca experienta alaturi de el sa fie comparabila cu cele alaturi de Dani. Ma bucur ca am gasit pe cineva care ma face sa ma simt atat de bine, dar mi-e frica. Mi-e frica sa nu sufar si sa nu-l fac sa sufere. Pentru ca el vrea mult, mult mai mult...Vrea planuri de viitor (deja wtf!!!), planuri de vacanta...Ma priveste cu admiratie si spune cat de mult apreciaza ceea ce sunt si am devenit pe propriile mele puteri. Este ceea ce eu mi-am dorit de la Dani...I-am zis ca nu vreau sa-l amagesc, vreau sa ma ia incet pentru ca eu inca il iubesc pe Dani. Frica in cazul meu nu cred ca tine neaparat de consecintele unei posibile dezamagiri. Mie mi-e frica de fapt sa nu-l uit pe Dani. Mi-e frica de noi pasi care ma vor face sa las in urma trecutul. Inca aveam o urma de speranta, o mica usa deschisa pentru acel Dani care ma va suna intr-o zi si imi va spune ca si-a dat seama de greselile pe care le-a facut si ca ma vrea inapoi la el, facand tot posibilul sa se schimbe. Mi-e frica de mine si de faptul ca incep sa fiu din ce in ce mai legata de Brasov, lucru care ma indeparteaza din ce in ce mai tare de Cluj si de tot ce inseamna acesta pentru mine.
"Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar eu mi-am dorit intotdeauna o femeie ca tine. Esti de fapt ceea ce isi doreste orice barbat langa el. Ai tu acel ceva care te face speciala. Voi lupta pentru tine si pentru ceea ce esti, pentru ca ceea ce esti vreau sa fie al meu..."
Primul este un tip dragut fizic, dar blond cu ochii deschisi la culoare, iar mie, dupa cum se stie nu-mi plac barbatii astia...Nu mi-a dat nici un fel de detaliu, dar m-a asteptat cu Pasatul si m-a dus sa luam pranzul pe terasa unui restaurant brasovean. La o supa crema de ciuperci absolut gretoasa, am stabilit ca amandoi suntem genul de persoane care cauta satisfacerea nevoilor fizice, dar nu eram atrasi reciproc unul de altul...Spunea ca nu-l incit in nici un fel si ca asteapta poze cu mine dezbracata. Nu era loc de negocieri, ma vazuse deja in realitate si eu oricum nu fac asa ceva. Nu era pregatit - spunea...Nici eu nu eram, de figurile lui de baiat de bani gata care crede ca poate obtine ce vrea. M-a dus acasa spunandu-mi ca nu sunt genul lui si ca ii va da numarul meu de telefon prietenului lui...Dupa-masa m-a contactat...cred ca se razgandise, dar nu mai era cale de intoarcere.
M-a sunat prietenul lui cu care am iesit seara la un vin rose, vin care mi s-a urcat in cele din urma la cap. Dornica de aventura si de o...aventura, m-am trezit a doua zi de dimineata in alte asternuturi dezamagita de prestatie, de dotari si de somn. Eram epuizata psihic de inca vinovatia pe care o simt fata de Dani, pe care inca il iubesc. Eram epuizata fizic din cauza ca nu dormisem deloc bine in patul lui ingust de burlac. Nu m-a mai sunat si nu l-am mai sunat...
Al treilea se dovedeste a fi exact persoana de care duc eu lipsa acum. Dragut, respectuos, atent si cu dorinte mari...poate prea mari ca sa poata sa-mi spuna inca de la a doua intalnire ca el, spre deosebire de Dani, ar fi cel mai fericit daca as ramane insarcinata si ca mi-ar ridica statuie dupa statuie daca s-ar intampla asta. Disperarea sau maturitatea celor 33 de ani ai sai il face sa ma vada ca pe un cadou de Iepuras, ca pe un dar de la Dumnezeu dupa moartea bunica-sii, ca pe o minune. Si se poarta ca atare. Se simte ca atare...Pentru ca l-am simtit foarte implicat, ceea ce a facut ca experienta alaturi de el sa fie comparabila cu cele alaturi de Dani. Ma bucur ca am gasit pe cineva care ma face sa ma simt atat de bine, dar mi-e frica. Mi-e frica sa nu sufar si sa nu-l fac sa sufere. Pentru ca el vrea mult, mult mai mult...Vrea planuri de viitor (deja wtf!!!), planuri de vacanta...Ma priveste cu admiratie si spune cat de mult apreciaza ceea ce sunt si am devenit pe propriile mele puteri. Este ceea ce eu mi-am dorit de la Dani...I-am zis ca nu vreau sa-l amagesc, vreau sa ma ia incet pentru ca eu inca il iubesc pe Dani. Frica in cazul meu nu cred ca tine neaparat de consecintele unei posibile dezamagiri. Mie mi-e frica de fapt sa nu-l uit pe Dani. Mi-e frica de noi pasi care ma vor face sa las in urma trecutul. Inca aveam o urma de speranta, o mica usa deschisa pentru acel Dani care ma va suna intr-o zi si imi va spune ca si-a dat seama de greselile pe care le-a facut si ca ma vrea inapoi la el, facand tot posibilul sa se schimbe. Mi-e frica de mine si de faptul ca incep sa fiu din ce in ce mai legata de Brasov, lucru care ma indeparteaza din ce in ce mai tare de Cluj si de tot ce inseamna acesta pentru mine.
"Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar eu mi-am dorit intotdeauna o femeie ca tine. Esti de fapt ceea ce isi doreste orice barbat langa el. Ai tu acel ceva care te face speciala. Voi lupta pentru tine si pentru ceea ce esti, pentru ca ceea ce esti vreau sa fie al meu..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)