Cum iti poti tu explica rautatea oamenilor din jur? Cum iti poti explica cum caracteristici neinsemnate ca orgoliul, ranchiuna sau mandria pot fi mai puternice ca iubirea sau prietenia? De ce lumea nu mai iubeste? De ce nu isi calca pe orgoliu ca sa traiasca? De ce lumea se lasa manipulata? De ce lumea doarme? De ce nu constientizeaza timpul si valoarea lui? De ce sunt oameni care apreciaza un lucru doar atunci cand nu-l mai au? De ce atata minciuna? De ce atatea masti? Unde e autenticitatea? Unde este verticalitatea cu care iti poti asuma autenticitatea? Simt uneori ca sunt inconjurata de cadavre umblatoare...oamenii nu sunt vii...supravietuiesc, dar uita sa traiasca. Mint si se mint de teama esecului, Mint si se mint pentru ca le place imaginea pe care o fac...dar uita sa fie sinceri cu imaginea din oglinda. Nu se intreaba nimic fiindca le este frica de raspunsuri. Si atunci zilele trec, trec anii si chiar daca cunosc alti oameni sau trec prin diverse si alte experiente...unii oameni raman saraci. Unii uita de trecut blamandu-l deseori, dar uita de amintiri frumoase si de faptul ca trecutul este cel ce-l face pe om sa fie ceea ce e azi. Iar ceea ce este, nu imbunatateste, uitand ca de fapt prezentul e un viitor trecut. Banii ne fac sa fim asa...As da toti banii mei pe care ii mai am pentru cateva clipe de fericire deplina, autentica, alaturi de tine...
Visez ca dansez alaturi de fantomele trecutului meu, imbracate in albul safiriu al vestmintelor de voal al clipelor ce-au fost. Sunt intr-un vals continuu ce-mi basica talpile Si-mi secatuieste mintea cu acelasi pas monoton. Imi tremura carnea la fiecare reverenta in fata umbrelor ce-au fost la un moment dat profesori asprii ai existentei mele. Sunt pusa la zid de-un calau demonic, care ma biciuieste cu sfori ude de-atatea lacrimi ce-au fost. Imi rupe si sufletul din care curge agale sangele propriu, rosu de-amor. Lipsita de puteri sunt violata de ciudatele stihii care ma consuma cu lacomie din dinauntru...
Si ma trezesc...
La mine-n pat, in camera mea, in viata mea. Sunt singura. Din nou. Ca de obicei. Vreau sa fiu cu cineva cu care sa pregatesc micul dejun in dimineti insorite de duminica. Dar vreau sa fiu singura...pentru ca astfel ar putea fi duminica in fiecare zi. Vreau sa fiu cu cineva cu care sa lenevesc pana la amiaz. Vreau sa fiu singura sa astept amiazul pentru a lenevi. Vreau pe cineva care sa ma priveasca cand dorm, dar prefer singuratatea pentru ca pot sa dorm...mai mult.
Lasa-ma iubire singura si nu ma forta sa nu-mi mai placa asa...
Te rog eu lasa-ma!!!
Lasa-ma...sa-mi fie dor de tine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comment